Menta şi Leuşteanul

Leuşteanul şi menta, tocate şi savurate împreună, dansează, parcă, un dans nupţial inefabil, pe care-l simţi în toată fiinţa.

Ea, mireasa, însufleţeşte şi înviorează spiritul mirelui. Sevele-i îmbătătoare îl revigorează, îl trezesc şi-l împrospătează, îl îmblânzesc şi-l binedispun, fiindcă e ştiut că menta are puterea de a linişti, de a domoli şi de a uşura zvâcnirile, ca un balsam.

E, deasemenea ştiut, că menta alină atât o minte răvăşită, cât şi un stomac răscolit.

El, mirele, îi dăruieşte un parfum unic, negrăit de suav, despre care se spune că e al devoţiunii.

Dovada ? Salata numită “Cântarea Cântărilor”. Tocaţi mărunt frunze proaspete, curăţate de pe codiţe, de mentă, cam patru sau cinci, leuştean şi spanac şi amestecaţi-le cu păpădie, usturoi şi ceapă verde, bucăţele de mere şi bobiţe de struguri negri moldoveneşti, miere, vin roşu şi ulei de măsline.

Cel mai bine îi simţim frăgezimea dacă o mâncăm cu piure de arpacaş.

Practicanţii Bucătăriei Subtile spun că leuşteanul şi menta înmiresmează cu un mir nupţial orice bucate, dar mai cu seamă sosul de iaurt de casă cu ulei de măsline şi pasta de caş sau de urdă.

Atenţie: codiţele de mentă, leuştean şi spanac desfrunzite, puse peste cartofii noi în timp ce fierb în oala de abur, le lasă o aromă discretă, dar inconfundabilă.