Mediul urban în care trăim "ne îmbolnăvește"

Realizator: Adrian Soare - În prezent, România deţine 142 de staţii fixe de monitorizare a calităţii aerului şi 17 staţii mobile, care sunt, fireşte, dispuse în toată ţara. Despre efectele poluării excesive la nivelul întregii ţări am discutat la "Apel matinal" cu directorul de program pentru România la "World Wide Fund for Nature", Csibi Magor.

Reporter: Elena Marinescu - Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului ne informează că traficul auto şi şantierele de construcţii sunt principalii poluatori, de plidă, în Bucureşti, iar depăşirile cele mai mari ale calităţii aerului se întregistrează la pulberile în suspensie. Cum s-ar putea traduce în practică aceste informaţii?

Csibi Magor: S-a văzut acum câţiva ani, cred că acum patru ani, "Ecopolis" a prezentat un studiu în care ne-a arătat că Bucureştiul este ultima capitală sau prima capitală, dacă este să luăm aşa, de poluare cu pulberi de praf, din Uniunea Europeană.

Pe lângă acest lucru, dacă ne uităm la viaţa noastră de zi cu zi, la comunicarea oficială a autorităţilor, nu vedem că acest subiect - poluarea, sau a sănătăţii noastre generale în oraşele sau în aglomeraţiile urbane în care trăim să fie una dintre preocupările mari.

În continuare, marea parte a bugetelor locale merg pe minoritatea care conduce maşini şi parcă toată societatea noastră ar putea să se bazeze doar pe deplasarea cu mijloace motorizate, forte puţin se dezvoltă infrastructura pe bicicletă, cu atât mai puţin cea pietonală, iarăşi traficul de masă nu este foarte evoluat, dacă este să ne comparăm cu celelalte oraşe din Europa, aşa că putem să tragem concluzia că nu numai pentru autorităţi, dar nici pentru oameni asta nu este o prioritate, pentru că dacă ar fi o prioritate reală, deci dacă am fi atenţi la sănătatea noastră, cred că am pune mai multe presiune pe atorităţi.

Reporter: Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului menţionează că staţiile de monitorizare a calităţii aerului nu funcţionează la întreaga capacitate, dar nici nu sunt complet oprite.

Csibi Magor: Noi tot timpul vorbim de sistemul de sănătate, de cum putem să facem să avem o societate în care oamenii trăiesc mai bine. Păi, sistemul de sănătate nu începe la tratarea simptomelor, sistemul de sănătate începe în a crea nişte condiţii în care oamenii nu se îmbolnăvesc.

Dacă este să ne uităm în jurul nostru ce se întâmplă în oraşele din România, parcă există un asalt asupra spaţiilor verzi, adică mai peste tot dezvoltatorii imobiliari încearcă să ia din ce în ce mai mult spaţiu din parcuri, din spaţii verzi din oraşe, iar, din păcate, autorităţile, în loc să se gânească pe termen mediu şi lung şi la bunăstarea socitetăţii în întregul ei, aleg să spună că încasările imediate la bugetul local sunt cele care trebuie să primeze.

Reporter: Există o legislaţie europeană în materie de poluare a aerului, de fixarea unor limite pentru fiecare ţară. Cum stă România, din acest punct de vedere? Se respectă aceste norme?

Csibi Magor: În mod teoretic, noi avem legislaţie pe vaste arii, legate şi de mediu, dar şi de sănătate, începând de la spaţiul verde pe metru pătrat pe locuitor până la calitatea aerului, calitatea apei, sau gestionarea deşeurilor, dar, din păcate, unde noi suntem cam deficitari ca ţară şi ca societate, este aplicarea acestor prevederi.

Până la urmă, dacă este să ne uităm, avem extrem de multe proceduri, în acest moment, pe gestionarea deşeurilor, iar pe calitatea aerului, în acest moment ar putea să ne pască nişte proceduri din partea Uniunii Europene. Aşa că, în primul rând, mie mi se pare extrem de iresponsabil din partea unei autorităţi să nu monitorizeze calitatea aerului, pentru că neştiind datele despre poluare, neştiind datele despre posibilele pericole de la adresa cetăţenilor, este foarte greu să facem orice măsură în care să combaţi aceste efecte nedorite.

Reporter: Cum ar trebui să reacţioneze societatea civilă?

Csibi Magor: Implicarea cetăţenilor în dezbaterile pe probleme în aglomeraţiile urbane devine din ce în ce mai mare, cel mai important lucru este să ne implicăm în dezvoltarea spaţiului în care trăim.

În momentul în care noi considerăm că ceea ce se întâmplă în jurul nostru poate fi schimbat de noi, în acel moment lucrurile încep să se şi schimbe. Adică, participarea activă cred că este singura soluţie prin care noi putem să determinăm până la urmă ce fel de viitor vom avea.