"Martori ai istoriei" - Episodul 5: Ultimul zbor

23 decembrie 1989, dimineaţa. Trei camioane cu elevi de la Şcoala de Subofiţeri de la Câmpina au ajuns la Aeroportul Militar Otopeni pentru a întări paza acestui obiectiv.

Soldaţii care se aflau deja acolo aflaseră de la televiziune că terorişti, aflaţi în trei camioane, se pregătesc să cucerească aeroportul. Atacul ce a urmat a făcut 48 de victime.

Cei 82 de soldaţi ai Unităţii Militare 0865 sunt urcaţi în camioane şi pornesc spre Bucureşti. Pe drum sunt nevoiţi să treacă de câteva puncte de control şi de fiecare dată ordinele sunt verificate şi validate.

Mai mult, la unul dintre filtrele din apropiere de Otopeni, locotenentul major Constantin Ionescu îi aştepta tocmai pentru a-i însoţi până în aeroport.

Audio: "Martori ai istoriei" - Ultimul zbor.

Situaţia degenerează rapid în momentul apariţiei camioanelor. Locotenentul major Ionel Zorilă trage un foc de avertisment, dar, la câteva secunde, soldaţii poziţionaţi în faţa intrării de la aerogară, dar şi cei aflaţi pe clădirea Departamentului Aviaţiei Civile deschid focul.

Sunt ucişi 22 de soldaţi de aceste prime rafale, printre ei aflându-se Constantin Ionescu şi colonelul Ion Pătraş, comandantul unităţii de la Câmpina.

Supravieţuitorii încearcă să iasă din camioane şi să se aşeze la pământ, dar soldaţii continuă să tragă asupra lor. Se opreşte în sfârşit focul. Aşa-zişilor terorişti li se ordonă să se predea.

Soldaţii speriaţi ridică mâinile şi încep să iasă în faţa camioanelor. Era foarte clar că şi ei erau militari, dar în momentul următor se trage din nou asupra lor, fiind ucişi încă 18 soldaţi şi rănind alţi 11.

Sunt luaţi prizonieri 22 dintre soldaţi şi duşi în aeroport, dar, după câteva ore, sunt incluşi în celelalte unităţi militare şi participă, câţi au mai rămas, la apărarea aeroportului.

Cadavrele morţilor sunt ridicate abia pe 24 decembrie, iar 14 dintre ele sunt descoperite într-o încăpere a aeroportului, în loc să fi fost duse la morgă.

Sunt foarte multe întrebări legate de evenimentele din 23 decembrie care nu au primit răspuns. Aceasta ar fi informaţia apărută în presă şi în dosarele Revoluţiei.

În rest... tăcere şi, în cazul de faţă, ficţiune, deşi întâmplările din acest episod au la bază fapte reale povestite de un supravieţuitor. Din motive lesne de înţeles, omul acesta a dorit să-şi păstreze anonimatul.

Cât timp a povestit cele întâmplate la Aeroportul Otopeni, am realizat că peste acest episod tragic timpul nu a trecut sau nu l-a estompat, iar rănile sufleteşti sângerează continuu.

Supravieţuitor al măcelului de la Aeroport, Max, nume fictiv, s-a retras din Armată şi încearcă de 22 de ani să uite acest episod.

Dar cum să uite când nici acum nu are o explicaţie plauzibilă? După 22 de ani a avut puterea să povestească... Tensiunea a fost cumplită... Din respect pentru el, dar şi pentru memoria celor 48 de tineri ucişi, vom relata doar faptele... Restul e istorie... Un dosar ce aşteaptă rezolvarea.

Distribuţia: András Demeter (Maximilian), Ştefan Velniciuc (Iancu), Mihai Constantin (Ioan), Virginia Rogin (Mama lui Iancu), Ruxandra Sireteanu (Mama lui Ioan), Gelu Niţu (Comandantul), Mircea Constantinescu (Crainicul). În alte roluri: George Grigore, Alexandru Marian Floroiu, Sebastian Ghiţă, Mihai Hurduc, Antonio Tadeus Mincă.

Documentare: Gheorghe Ivaşcu.

Redactor şi producător: Costin Tuchilă.

Regia de montaj: Mirela Anton.

Regia de studio: Janina Dicu.

Coloana sonoră şi regia artistică: Vasile Manta

Producţie a Teatrului Naţional Radiofonic, decembrie 2011

Data difuzării în premieră: 21 decembrie 2011, ora 23.00