Martie în Bărăgan
La Gălbinaşii de Buzău, munca nu are sezon, chiar dacă vântul bate 365 de zile pe an.
Articol de Cristina Moise, Buzău, 16 Martie 2010, 14:09
Au un avantaj, le place chiar lor să spună, la ei vântul bate 365 din 365 de zile, câte are un an.
La intrarea în câmpia surdă a Bărăganului, peste 7000 de ha sunt stăpânite de câteva sute de case şi în rest de grâu, porumb, grădini de zarzavat şi din nou floarea soarelui, ceva ovăz şi orz.
La Gălbinaşii de Buzău, munca nu are sezon.
Iarna se numără seminţele pentru primele luni de primăvară, de fapt de temperaturi rezonabile şi stabile la care să înceapă să crească firul ierbii, iar vara se asudă pe câmp cu sapa în mână şi pălăria de paie pe cap.
În bătaia vântului, pe uliţă deocamdata, i-am găsit şi eu pe câţiva ţărani din Gălbinaşi. Cu şorţul aşezat ca o protecţie în faţa vântului care le atacă genunchii, ţăranii trag nădejde pe anul acesta ca pe unul roditor, că de, zăpadă a fost suficientă, iar vântul le grăbeşte acum uscarea ogorului că-i cam târziu cu pregătirea terenului pentru însămânţările de primăvară.
Cum trăiesc oamenii în câmpia bătută de vânturi, aflaţi din reportajul următor, semnat de Cristina Moise.
