Marea, muntele și anotimpurile pe cojocul de Drăguş
O poveste cu și despre personaje reale, despre prezentul unei ocupații consemnate, între altele asemenea, în satul din Țara Făgărașului.
Articol de Mihaela Helmis, 08 Aprilie 2015, 12:47
Si Marea și Muntele , ca si Anotimpurile si vechile noastre simboluri sunt scrise pe cojocul de Draguș de urmașul lui Dumitru Sofonea întâiul,cojocarul cu același nume , - numit tezaur uman viu , si de intreaga sa familie.
O poveste cu si despre personaje reale, despre prezentul unei ocupatii consemnate,intre altele asemenea, in satul din Tara Fagarasului, - in urma cu 85 de ani in Campania monografica a echipei lui Dimitrie Gusti.
În anul 1929, marele sociolog român, Dimitrie Gusti realiza în satul Drăguș ( dupa campaniile de la Goicea Mare- 1925, Ruşeţu -Brăila ,1926, Nereju-1927 sau Fundu Moldovei -1928), împreună cu o întreagă echipă de cercetători, o amplă campanie monografică , intr-o echipa de 89 de cercerători împărţiţi pe cadre şi manifestări.
Gusti și-a dorit să imortalizeze realitatea din Drăguș sub toate aspectele: viața socială, obiceiuri, ocupații, cutume, etnografie, tot ce se putea ști despre o comunitate.
Toate cele consemnate fac din satul Drăguș, un reper in abordarea complexă a unui sat din România interbelică , al cărui trecut, în toată complexitatea lui, a rămas în arhive si pe peliculă.
Dumitru Sofonea ,l-am numit Întâiul! , tatăl fiului cu același nume Dumitru Sofonea- l-am numit al II-lea , cojocarul satului, s-a aflat printre protagoniștii acelei cercetări ample realizate de către Dimitrie Gusti în întregul sat.
În urma acestei campanii,Dumitru Sofonea I , ca şi alţi meşter-ţărani au fost invitați de nenumărate ori la Muzeul Satului în București pentru a-şi prezenta - demonstrativ sau la vânzare, cele mai valoroase dintre creaţiile lor.
Dumitru si Valeria Sofonea continuatorii meşteşugului cojocăritului şi ai moștenirii lăsate de tot neamul lor de locuitori ai satului făgărăşan-, au acum în fiicele si fiii lor , în nurorile, nepoții și stranepoții lor urmaşi care , ca sub un legământ , le păstrează firea , valorile si ocupaţia.
Ţesătoarea Rafira Jurcovan, bunica tinerei regizoare si pictor iconar – Raluca Jurcovan, ca şi Gheorghe Jurcovan , bunicul său,au trăit si au pus preţ pe ceea ce le ieşea din mână într-o vreme in care gospodarul şi gospodina ştiau rostul tuturor lucrurilor si îşi ştiau face în casă ștergare, straie, pieptare, dar şi icoanele tradiționale pe sticlă.
Audio: Documentar.
