Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: RADIOJURNAL * Meteo * Sport Marţi, 20 August

Cele mai citite

Articole recente

Emisiuni

Autor

George Popescu

22 Mai 2018
Vizualizari: 1537
Comentează add

Invitată : dr. Nicoleta Roman, cercetătoare la Institutul de Istorie „ Nicolae Iorga”

Mai mult feminin, mai puțin feminism sau femeia valahă, sec. al XIX-lea Mai mult feminin, mai puțin feminism sau femeia valahă, sec. al XIX-lea - Conține audio

george-popescu

  Scenă de interior românesc, secolul al XIX-lea. Credit : historia.ro

Prezenţa bărbatului în societatea românească din secolul al XIX-lea a rămas constantă, în ciuda unor valuri de înnoire.

 

Femeia îndeplinea pe mai departe rolurile hărăzite de o lume aflată la discreţia bărbaţilor. De soţie, mamă, stăpâna casei în spaţiul vizibil publicului, de metresă, amantă, ibovnică în cel privat şi secret, dar şi de servitoare ori angajată cu ziua ori cu luna pentru diverse activităţi remunerate.

 

Ca şi astăzi, femeile în funcţie de aptitudinile lor, de educaţia primită, de experienţă puteau avea o viaţă împlinită dacă ştiau să pună în aplicare arta compromisului sau câştigarea unor avantaje cu ajutoare indirecte.

 

Diferenţele de clasă dictau şi straturile sociale în care se situau femeile. Evident că femeile din înalta societate aveau cele mai multe înlesniri şi libertăţi. La polul opus se găseau femeile captive, până la jumătatea veacului în cauză, sclavele.

 

Femeile se mai deosebeau nu numai după arborele genealogic sau căsătoriile perfectate cu mult timp înainte, ci şi prin funcţiunea lor socială.

 

Munca era o necesitate pentru femeile care veneau din familii sărace, paupere. Munca sau efortul se dubla şi uneori, tripla dacă luăm în considerare că majoritatea oamenilor locuiau şi trăiau în mediul ţărănesc, rural. Mamă a multor copii, suport principal pentru lucrările agricole, menajul casei, creşterea copiilor, posesie a bărbatului.

 

Feminitatea lor era exprimată şi în funcţie de şanse şi împrejurări, însă femeile din Muntenia sau Valahia cercetate de invitata noastră avea valori aproximativ egale. Natura le-a înzestrat cu frumuseţe, fie că proveneau din cele două principate. Pe lângă frumuseţe, inteligenţa nativă în cazul multora le scutea de multe neajunsuri dictate de normele morale ale epocii.

 

Femeia valahă – în acest caz , comportamentele devin regulă şi pentru celelalte femei din Principate – avea două locuri, se poate citi şi refugii, în care bărbaţii prea puţin aveau de-a face sau se pricepeau: căminul şi copii. Două toponimii care deveniseră şi două identităţi sociale în epocă, la noi, în comparaţie cu Occidentul industrializat şi suficient de burghez.

 

Cu toate acestea, femeii i s-a conservat deseori fără voia sa şi un loc famat: în cel dedicat consumului de plăcere şi a exploatării sexuale cum este astăzi mai cunoscut. Din acest loc, proveneau şi cele mai multe cazuri de violenţă îndreptate împotriva femeii. Un loc ce s-a aflat constant în vizoul autorităţilor, dar care cu greu a putut fi controlat.

 

Consecinţă modernă a revoluţiei franceze, divorţul era privit ca ultima treaptă înaintea ruinării unei familii. De cele mai multe ori, femeile încercau să evite divorţul fiindcă ipostaza de a deveni cu adevărat dependentă şi sărăcită, fără acoperiş şi lipsită de copii era una dintre cele mai înspăimântătoare.

 

Similar cu divorţul mai era văduvia. O femeie văduvă era supusă celor mai mari privaţiuni, căci familia din care făcuse parte se considera prea puţin ataşată de ea, iar contractarea unei noi căsătorii devenea o operaţiune riscantă sau neizbutită. Dovadă şi numărul mare de femei singure şi în vârstă care au fost nevoite să muncească cu ziua pe salarii la jumătate sau chiar mai mici pentru a se întreţine.

 

În târguri şi oraşe, femeile erau supuse la munci specifice: bucătărese, spălătorese, cusătorese, lenjerese, rareori, după jumătatea secolului al XIX-lea le puteai întâlni ca vânzătoare în magazin. Desigur că posturile de bonă şi guvernantă erau licenţiate, autohtonii preferând serviciul femeilor străine.

 

Din cronicile rămase sau din istoriile orale moştenite relaţiile de cuplu erau diferite. De la cele bazate pe înţelegere şi afecţiune până la cele dictate de necesităţile familiei din care veneau, ori din situaţii impardonabile.

 

Spaţiul public avea propria sa normă în reprezentarea femininului şi a feminităţii. Cu un maximum de atenţie pentru gesturi, vorbe ori fapte, societatea arătându-se destul de intolerantă cu derapajele sau recidiva.

 

Contribuţii editoriale : d-na avocat Carmen Nemeş despre situaţia actuală a relaţiilor maritale şi creşterea ratei divorţurilor în România. Un interviu de Mirela Băzăvan.

 

AUDIO: Istorica, ediţia din 21 mai 2018

 

Regia de montaj : Alina Iaurum şi Monalisa Sorescu

 

Regia de emisie : Izabel Jerdea şi Lucian Flencheş

 

Emisiunea "Istorica" se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

 

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST (colţul din dreapta).

 

Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.

 

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la :   www.romania-actualitati.ro 

 


Etichete femeiefeminismfemininstatus socialmaritalînalta societateruralțărancăburghezietârgorașviolențădivorțavereintereseonoarerespectabilitatecopiifamilie

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live