Made in Japan

Când a apărut filmul Profesorul distrat în 1961, materialul cauciucat rebel botezat Flubber era de domeniul ştiinţifico-fantastic. Nici la remakeul din 1997, cu Robin Williams, ştiinţa materialelor nu se apropiase prea tare de el. Acum lucrurile au evoluat dramatic după o invenţie made in Japan.

În cele două filme, flubber e un cauciuc cu o minte proprie, capabil să ia ce formă doreşte. E drept că japonezii de la Institutul Nipon de Ştiinţă şi Tehnologie Avansată cu sediul central la Tokyo nu au ajuns la asemenea performanţe, dar au creat cu ajutorul nanotehnologiei ceva cu adevărat magic. Cauciucul face parte din materialele viscoelastice – forma lor se modifică la impacturi mecanice şi îşi revine apoi. Problema e că asta merge doar la temperaturi normale. Când se încălzeşte, cauciucul se topeşte şi se deformează, când se răceşte devine friabil. Vechile chedere de la maşini sau frigidere sunt cel mai elocvent, dar şi cel mai enervant exemplu pentru comportamentul cauciucului în condiţii de temperatură modificată.

Japonezii au creat o structură de nano-tuburi de carbon, a cărei complexitate seamănă oarecum cu cea a unui ghemotoc de păr. Dar tocmai această structură îl face foarte rezistent la schimbările de temperatură. Şi nu vorbim de schimbări de câteva zeci de grade, ci de sute sau mii. Cercetătorii au supus materialul nou creat mai întâi la o temperatură de o mie de grade, una la care aluminiul se topeşte şi oţelul se înmoaie ca o cârpă. Nu şi nanocauciucul, care îşi păstrează forma şi proprietăţile. Culmea e că merge şi invers. Japonezii au introdus nanocauciucul în azot lichid. În loc să se spargă în cioburi, coafura rezistă. Aşa că dacă teaaastele continuă să fie pozitive, nu e exclus să mergem în spaţiu cu rachete din cauciuc.