Măcrişul

Măcrişul (sau măcrişul mare, rumex acetossa), fratele şteviei (rumex patientia) , e acrişor ca şi ea şi e înzestrat cu prisosinţă cu vitaminele esenţiale: A şi C, precum şi cu stâlpii sănătăţii: magneziu şi fier.

E prietenul ficatului, pe care-l curăţă şi-l vindecă de icter.

Este, deasemenea, prietenul gurii, pe care o scapă de stomatite (afecţiuni ale gurii, pentru că în greacă στώμα –stoma înseamnă gură), dar şi al stomacului.

Îi momeşte pe anorexici (denumire populară: lingavi) să mănânce, descoperindu-le experienţe noi, ca înfruptarea, şi cuvinte noi, ca fruptul.

Nu este, însă, de loc, prietenul asmaticilor şi reumaticilor şi nici al celor ce au pietre la rinichi, din cauza preamultului său acid oxalic.

Măcrişul, pe care unii îl apropie de cuvântul acru, este spiritul jucăuş care înveseleşte salatele.

Prin urmare, adăugaţi câteva frunze de măcriş, nu mai mult de 12, în salatele de orice fel. Veţi avea chef de tot şi de toate.