Lumea Noastră - 26 noiembrie 2011

Se scrie mai puţin şi se citeşte, tot aşa, la cote minimale. Posibilii cititori, citesc multă presă şi îşi consumă timpul uitîndu-se, pînă la rătăcirea de sine, la televizor. E bine asta? E rău?

Ideile care deschid gustul pentru reflectie şi pentru dialog la temă :

Pentru Marcel Proust, lectura apare ca un act esenţialmente solitar; poate fi asemuită conversaţiei, dar prezintă imensul avantaj de a permite comunicarea cu altcineva fără aservirea la exigenţele mondenităţii. Un dialog în singurătate, aşadar, beneficiind de protecţia tăcerii, o tăcere pură întrucît lipsită de grimasele şi defectele vorbirii - Alexandru Călinescu - istoric literar, critic literar şi publicist.

La căderea pieţei de carte au pus umărul televiziunea, demenţa vieţii cotidiene, computerul şi, cel mai consistent, puterea de cumpărare mereu în scădere. Altfel spus, sărăcia - Valentin Nicolau - geofizician, scriitor şi antreprenor român. Valentin Nicolau este fondatorul Editurii Nemira şi a fost preşedinte al Televiziunii Române

Piaţa cărţilor are particularităţi pe care nu le întîlneşti în cazul altor produse. Editorii privesc lung în zare şi-şi amintesc cu nostalgie de tirajele din primii ani de după revoluţie.

După 1989, numeroşi intelectuali şi universitari români s-au refugiat în modelul României dintre cele două războaie. Or, dacă e să ne luăm după cataloagele bibliotecilor din România anilor 1920-1930, se poate constata că ele ţineau ritmul cu ceea ce se publica în Europa Occidentală. Astăzi, autorităţile se plîng că ţara e săracă! Găsesc că argumentul nu este doar slab, ci şi fals - Claude Karnoouh - antropolog şi sociolog francez, care a locuit timp de cincisprezece ani în România. Din 1991 si pina in 2002 a fost profesor invitat al Universitatii “Babes-Bolyai” din Cluj şi profesor invitat la Universitatea Nationala de Arte din Bucuresti

Traducătorul de literatură trebuie să traducă dintr-o limbă în alta, dar în acelaşi registru de limbă: cerşetorul român este fratele cloşardului francez, ţăranul german devine un ţăran român - muntean, dacă se poate -; muncitorul de la Ford înjură în americană cum trebuie să înjure cel de la uzinele "Dacia Piteşti", în româneşte. Capacitatea traducătorului de se transpune în reprezentarea lingvistică a personajelor este esenţială şi echivalează cu talentul unui actor de a putea interpreta partituri cît mai variate.