Lecţiile dure ale tragediei din Norvegia

Reacţiile presei internaţionale faţă de atentatele din Norvegia.

AL-JAZEERA: Alungaţi politeiştii! Expulzaţi-i pe musulmani!

Cine citeşte, fie şi fragmentar, cele 1.500 de pagini scrise, înainte de a comite oribila crimă din Norvegia, de tânărul Andres Behring Breivik, va fi, cu certitudine, surpins de radicalismul extrem al acestora şi de similitudinea dintre ideile expuse şi cele care alcătuiesc gândirea şi ideologia Al-Qaida.

Surprinde, mai ales, faptul că un ratat şi un scelerat poate să aprindă pasiunile şi imaginaţia lumii întregi. În “lucrarea” sa, teroristul creştin norvegian a elaborat chiar un calendar pentru expulzarea, până în anul 2083, a tuturor musulmanilor din Europa, deşi autorul nu era cunoscut ca având preocupări de natură religioasă sau politică.

În aceleaşi scrieri, teroristul creştin a elaborat şi o lungă listă cu numele unor personalităţi politice şi mediatice din Marea Britanie care ar fi trebuit lichidaţi pentru a fi permis diseminarea ideii de multiculturalism şi multiconfesionalism în Marea Britanie şi în întreaga societate europeană. Este ceea ce, în alte vremuri, a făcut şi reţeaua Al-Qaida în legătură cu Arabia Saudită.

Raţionaliştii de pretutindeni, indiferent de religia căreia îi aparţin se află într-o situaţie cât se poate de stânjenitoare.

Extremiştii noştri musulmani, îndeosebi cei din reţeaua Al-Qaida îndeamnă şi instigă fără contenire la “alungarea păgânilor” din Peninsula Arabică, în vreme ce radicalii europeni cheamă la expulzarea tuturor musulmanilor de pe continentul european.

În atari condiţii şi în contextul în care extremiştii de ambele părţi au pornit, în numele religiei, războiul nebuniei şi iraţionalului, cine îi mai apără pe oamenii moderaţi, raţionali şi toleranţi- atât musulmani, cât şi creştini?

Articol de Tarek Al-Humeid
Traducerea : Dumitru Chican

O GLOBO: Lecţii dure

În privinţa tragediilor se ştie doar un lucru. Că aproape întotdeauna ar putea fi mai rele.

În masacrul din Norvegia situaţia ar fi fost mai rea dacă asasinul nu ar fi fost un nordic nebun de dreapta.

Dacă nu ar fi avut caracteristicile exterioare ale unui cetăţean "legitim" al ţării sale.

Dacă cei 76 de morţi ar fi fost ucişi de un alt nebun, numai că imigrant? Arab? African? Sud-american? Dacă ar fi fost de stânga? Anarhist? Eco-radical?

Consolidarea partidelor de dreapta în Europa este partea vizibilă a unei mişcări mai profunde, de xenofobie şi prejudecată, care se răspândeşte pe întregul continent, de la cele mai mari la cele mai mici ţări.

Sunt tot mai dese episoadele de conflict social şi rasial, care nu fac decât să crească tensiunile dintre europenii de diverse origini.

Dacă un radical islamic, din cine ştie ce motiv nebunesc, ar fi ucis 68 de tineri norvegieni, cu prilejul serbării vesele dintr-o zi de vineri de vară, un tsunami de intoleranţă ar fi măturat Europa. Este greu de închipuit ce s-ar întâmpla, dar este clar că focurile ar arde.

Traducerea: Iulia Baran


ZAMAN: În discursul actual persistă ura modernă cu rădăcini în istorie

Cea mai sângeroasă zi din istoria norvegiană de după al doilea război mondial a lăsat în urmă 80 de morţi şi 100 de răniţi.

Şi bomba şi atacul au fost comise de aceeaşi persoană: Anders Behring Brivik - un blond de 32 de ani, norvegian creştin care e fanatic anti-Islam.

El a oferit motivele şi justificările sale pentru atacuri într-un document de 1516 pagini intitulat "2083: Declaraţia Europeană de Independenţă", în care argumentează că Europa a fost invadată de imigranţi musulmani, că politica uşilor deschise faţă de străini aplicată de Partidul Laburist distruge caracterul Norvegiei şi că musulmanii ar trebui să fie scoşi de pe continent.

Neîndoielnic, Breivik nu e primul care se opune admiterii străinilor în ţară.

Ca o dovadă izbitoare e faptul că declaraţia sa a fost compilată dintr-o serie de surse diferite, inclusiv de pe Internet.

Pe acest fapt trebuie să se concentreze atenţia. Vrem să evidenţiem că Breivik întruchipează nimic altceva decât o previzibilă manifestaţie a întrupării gândului, ale cărei rădăcini trebuie căutate în cursul istoriei.

Acest fapt trebuie subliniat, întrucât mulţi politicieni ai curentului general - chiar dacă ei nu sunt deplin de acord cu el - au tolerat discursul de ură al lui Breivik, pentru că îl considerau util şi au contribuit la perpetuarea lui.

Ce s-a întâmplat în Norvegia a inevitabil rezultatul acestei politici.

Traducerea Aurora Caravasile

JORNAL DO BRASIL: Şi tu, Oslo?

Tragedia care s-a abătut asupra liniştitului Oslo - care din 1901 găzduieşte ceremonia de decernare a Premiului Nobel pentru Pace - a atras atenţia lumii asupra practicii terorismului.

În momentul exploziei maşinii-capcană din apropiere de sediul guvernului norvegian şi imediat după aceea masacrul tinerilor dintr-o tabără de vară de pe insula Utoya, propaganda mediatică internaţională a asociat faptul cu fundamentaliştii islamici, ca şi cum islamul ar fi personificarea tuturor relelor.

Totuşi, suprinzător, teroristul era un viking adevărat, Anders Behring Breivik, care nu s-a sinucis, predându-se paşnic forţelor de securitate, recunoscându-şi faptele şi difuzând un document al cărui autor este cu peste 1.500 de pagini, intitulat "Manifest pentru independenţa europeană - 2083", el recunoscând că este un fundamentalist creştin, vânător de marxişti, critic a ceea ce consideră a fi islamizarea Europei, opunându-se progresului multiculturalismului, susţinând ceea ce consideră a fi o "Cruciadă modernă".

Galeano explică faptul că "aparatul de măsurat vina arată că imigrantul vine să ne fure locul de muncă, iar aparatul de măsurat pericolul intră vertiginos pe roşu".

În acest caz, o armă automată cu muniţii speciale, care prin fragmentarea în corpul victimei provoacă nenumărate daune.

Muniţie tipică pentru unităţile de luptă antiteroriste. Gândirea naţionalistă, adesea xenofobă, promovează atitudini radicale împotriva imigraţiei care, dacă pentru unii este negativă, pentru alţii aduce prosperitate.

Traducerea: Iulia Baran

LA VANGUARDIA: Premierul norvegian anunţă o comisie care va investiga atentatele

Premierul norvegian Jens Stoltenberg a anunţat miercuri înfiinţarea unei comisii independente care va analiza faptele având legătură cu atentatele din 22 iulie în care au murit 76 de oameni.

Pentru şeful Guvernului norvegian, "este important să se clarifice toate aspectele legate de atentate, pentru a trage învăţăminte din cele întâmplate", după cum a declarat el într-o intervenţie în cursul după-amiezii.

Cercetările comisiei vor putea clarifica dacă poliţia a reacţionat adecvat în faţa acestor atentate şi dacă ţara este pregătită suficient în faţa acestui fel de atacuri, fără precedent în istoria recentă a Norvegiei.

Traducerea Julieta Ioan

EL PAIS: Nu vom renunţa la paradisul nostru norvegian

Aripa de tineret a Partidului Laburist a fost mereu în confruntare cu conducerea partidului.

Tinerii militanţi sunt "mai verzi şi mai roşii" şi mai ales pledează pentru multiculturalism şi pentru o politică a imigraţiei mai deschisă şi mai liberală.

De aceea Anders Behring Breivik i-a considerat principalii săi inamici. Vroia să rănească Partidul Laburist şi capacitatea sa de a recruta oameni, spune avocatul său.

Breivik se proclamă salvatorul naţiunii şi vrea să restabilească o Norvegie a albilor, ca cea în care am crescut şi eu, şi el. Breivik este un creştin extremist dintre aceia care gândesc "un martiraj în masă". Dar ne aminteşte de extremiştii musulmani care, cu sânge rece şi orbiţi de religia lor, aleg jihad-ul.

În Norvegia, ca şi în restul Europei, imigraţia este o temă controversată.

În ţările nordice, care nu sunt de obicei primul punct de intrare şi care nu au un trecut colonial, comunităţile de imigranţi au apărut foarte târziu.

Dar acum, pe măsură ce ele se dezvoltă, creşte şi rasismul.

Au apărut în ultimii ani grupări naţionaliste şi web-uri extremiste.

Breivik intervenea activ în unele dintre ele, îşi vedea ideile alimentate şi consolidate de elogiile unor persoane cu aceleaşi păreri, chiar dacă acum majoritatea amicilor lui electronici nu ar mai face aşa ceva.

Dacă nebunia lui asasină a adus ceva în dezbaterea despre imigraţie, acesta este faptul că începând de acum vor fi mai greu de exprimat opinii violente şi mai uşor ca alţii să le combată.

Dacă atentatul ar fi fost comis de extremişti musulmani, criticile despre ingenuitatea guvernului ar fi explodat.

Pagina web în care intervenea Breivik s-a grăbit să-i acuze pe teroriştii musulmani.

La două ore după primul atentat, responsabilul site-ului scria: "Norvegia este în război. Guvernul a eşuat. De ce nu spune nimic primul-ministru?"

Traducerea Julieta Ioan

IMIGRAŢIA ŞI XENOFOBIA ÎN EUROPA

LE MONDE: Refugiaţi: Europa trebuie să îşi protejeze valorile

La 60 de ani de la semnarea Convenţiei de la Geneva privind refugiaţii, pe 28 iulie 1951, care a ajutat milioane de oameni, femei şi copii care fugeau de persecuţie, războaie şi tortură, să obţină garanţia unei protecţii şi speranţa unui viitor mai bun, omenirea rămâne marcată de conflicte.

Conducătorii politici europeni au încurajat mult timp dezvoltarea structurilor democratice, considerându-le cel mai bun garant al drepturilor şi o reală oportunitate pentru oameni.

La data la care se desfăşurau evenimentele cunoscute de pe malul de sud al Mediteranei, exista o şansă mare ca apelul să se transforme în acţiune.

Guvernele şi populaţiile din Tunisia şi Egipt au dat dovadă de o generozitate şi de o ospitalitate remarcabilă, primind mii de persoane care au fugit din Libia.

Dacă UE a recunoscut importanţa de a fi solidar cu ţările din Africa de Nord, ea ar putea face mai mult.

Dezbaterile din statele membre au tendinţa de a se concentra pe provocările pe care le pot pune persoanele fugare din Libia, mai degrabă decât pe potenţialul de îmbogăţire pe care aceste persoane l-ar putea reprezenta pentru societăţile noastre.

UE dispune de capacitatea de a creşte partea sa de responsabilitate în ceea ce îi priveşte pe refugiaţi şi pe cei care cer azil.

Traducerea: Iulia Radu/iradu/cciulu

GAZETA WYBORCZA: Raiul norvegian pentru imigranţi

Crima comisă în numele luptei cu islamizarea şi cu politica multiculturală nu trebuie să ducă la înăsprirea politicii faţă de imigranţi.

În ciuda procentului mare de cetăţeni născuţi în afara Norvegiei (12,2%), imigraţia nu este o problemă atât de mare în ţara fiordurilor ca în Franţa, Olanda sau chiar în Suedia vecină.

Contrar celor scrise de Anders Behring Breivik în manifestul său, islamizarea Norvegiei este o problemă imaginară, ceea ce nu înseamnă că norvegienii nu au mari probleme cu cei veniţi din ţările islamice.

Există desigur unele dificultăţi. De exemplu, în unele cartiere din Oslo sunt şcoli în care peste 90% din elevi sunt copii din familii de imigranţi. Din statistici reiese că majoritatea violurilor în oraşele mari sunt comise de oameni născuţi în afara Norvegiei.

Conflictele apar în principal pe fond cultural - ca peste tot în Europa au loc crime pe motiv de onoare, probleme cu ablaţiunea la fetiţe, precum şi cu mollahii şi imamii care seamănă ură.

După cum spune pentru "Gazeta" Jakub Godzimirski, expert la Institutul Norvegian pentru Afaceri Internaţionale din Oslo, guvernul s-a ocupat serios de problema imigraţiei.

În ultimii doi ani a comandat câteva rapoarte pe tema integrării imigranţilor, el însuşi coautor al raportului despre influenţa imigraţiei asupra politicii externe a Norvegiei.

Musulmanii au venit în Norvegia datorită politicii de azil destul de deschise.

"Există evident oameni care se revoltă din cauza unei noi moschei, dar nu se poate spune că norvegienii nutresc o aversiune faţă de imigranţii din ţările musulmane"- spune Jakub.

Autor:Jacek Pawlicki
Traducerea: Maria Stanciu

DIÁRIO DE NOTÍCIAS: Să supraveghezi şi să (nu) pedepseşti

Publicată în 1975, cartea "Sa supraveghezi şi să pedepseşti" a filosofului francez Michel Foucault reflectează, printre altele, asupra metamorfezei pedepsei, care trece de la a fi publică la a fi privată, de la proba durerii fizice la proba imperiului legii.

Şi asupra "supravegherii organizate" în societăţile moderne.

Revendicările - şi felul în care sunt ele formulate - unui Front Naţional, în Franţa, unei Ligi a Nordului, în Italia, unui Geert Wilders, în Olanda, arată în ce fel un discurs politic periferic poate ajunge în centrul societăţii şi să fie aici recunoscut drept un actor valabil.

Câtă vreme rămâne pe acest teren, oricât de controversat şi de detestabil ar fi, el se integrează într-o logică politică ce poate fi controlată şi, de fapt, controlabilă, chiar de către electorat. Pericolul - pericolul enorm - este radicalizarea acestui discurs la limita sa logică: violenţa fără limite.

Dacă "pericolul închipuit" pentru o societate este cumplit, aşa cum a crezut Anders Breivik, orice mijloace justifică scopurile.

De aceea, orice mijloace şi resurse de supraveghere - şi control - trebuie să fie folosite pentru a fi îndeajuns să supraveghezi şi, eventual, să pedepseşti.

Şi, mai ales, pentru ca societăţile să nu fie pedepsite... pentru toleranţa lor.

Traducerea: Iulia Baran

GAZETA WYBORCZA: Xenofobia se apără bine

Cazul Breivik, un "fundamentalist creştin", ar trebui să neliniştească în mod serios dreapta radicală. Căci chiar dacă - caracterizându-l pe criminalul norvegian - folosim adjectivul "creştin", rămâne cuvântul "fundamentalism".

Şi după cum se constată, acesta nu este numai islamic.

Breivik este naţionalist, adeptul purităţii - de rasă, cultură, credinţă, promotorul unei societăţi închise, adversarul toleranţei, al deschiderii, egalitarismului, al drepturilor universale ale omului şi al Uniunii Europene.

El a urât stânga şi multiculturalitatea, deşi acest ideal are rădăcini cât se poate de creştine.

Nu fac o legătură directă între fapta nebunească a lui Breivik şi convingerile de dreapta în general. Sunt legături doar indirecte, referitoare la anumite persoane, partide şi instituţii din Polonia.

Mă tem însă că multe opinii exprimate în prezent în Polonia (iar înaintea alegerilor ele se vor intensifica) ar putea fi o hrană perfectă pentru acţiunile "patrioţilor" xenofobi, deşi ştiu că dreapta noastră, poloneză, va exorciza oricum realitatea, anunţând că de toate relele sunt vinovaţi masonii, evreii şi "Gazeta Wyborcza". Ca de obicei.

Autor: Magdalena Sroda
Traducerea: Maria Stanciu

POLSKA: În Polonia nu lipsesc oamenii care gândesc la fel ca Breivik

În Polonia nu lipsesc oamenii care gândesc la fel ca Behring Breivik, care a tras în concetăţeni, pentru a înlătura guvernul, întrucât consideră că acesta este lipsit de legitimitate juridică şi politică de a conduce - a spus miercuri la Londra şeful MAE polonez, Radoslaw Sikorski.

Sikorski a spus că face eforturi să lupte cu astfel de opinii în propria sa sferă de activitate. A amintit de plângerea sa pe care a făcut-o la procuratură pe tema unor portaluri.

"Este vorba de ură pe internet, de apariţia a tot felul de tâmpenii, cum ar fi "Evreii trebuie trimişi la gazare" şi alte conţinuturi care cheamă la violenţa pe internet" - a spus şeful diplomaţiei poloneze.

"Internetul este o cloacă în care diverşi frustraţi îşi varsă veninul. Defăimarea, chemarea la ură, la violenţă nu sunt cuprinse de imunitate juridică. (...) Legea este obligatorie pe internet la fel ca şi oriunde", a adăugat.

Atentatul din Norvegia complică - în opinia sa - lucrările guvernului la proiectul de lege privind serviciile pe internet, deoarece la reglementările juridice netransparente se adaugă elementul securităţii publice.

Ministrul polonez speră că plângerea la adresa portalurilor va ajuta instanţa să adopte o lege care va reglementa activitatea pe internet.

Traducerea: Maria Stanciu

DIÁRIO DE NOTÍCIAS: Matricele complicităţii

În faţa tragediei din Norvegia, primul-ministru al acelei ţări a afirmat că va îmbunătăţi tot mai mult instituţiile democratice şi va spori conceptul de societate deschisă.

Acel politician înţelege (şi încă bine) că un popor format în libertate ştie să evite frica şi egoismul care îi restrâng acţiunea şi comportamentul.

Exact opusul a ceea ce se întâmplă în Portugalia. Dispoziţiile guvernamentale, despre care aflăm, impun o definire a democraţiei restrictive, cu legi ale muncii retrograde, cu modificări ale Constituţiei extrem de reductive, cu penalizări sociale tot mai grave.

În timp ce pe ici, pe colo, ca în Norvegia, aprofundarea democratică nu a renunţat să se dezvolte, demoraţia se suprafaţă câştigă teren şi adepţi într-o măsură semnificativă. Tăcerea şi indiferenţa constituie matricele complicităţii. (Articol de BAPTISTA-BASTOS)

Traducerea: Iulia Baran

O GLOBO: Povara de a fi tatăl unui monstru

La 76 de ani, fostul diplomat Jens Breivik şi-a închipuit o viaţă liniştită atunci când a cumpărat, în urmă cu câteva luni, o casă în Cournanel, un orăşel din sudul Franţei.

Astăzi pensionarul este încolţit în propria sa casă, stă cu ferestrele închise şi este protejat de încercuirea făcută de poliţişti francezi.

El poartă o grea povară: este tatăl lui Anders Behring Breivik, cel mai mare asasin din istoria recentă a Norvegiei.

La câteva ore după tragedie, casa lui a fost ocupată de poliţişti francezi.

Autorităţile au negat faptul că ar fi fost o percheziţie.

Dacă ar fi fost, probabil că nu ar fi găsit nimic: tatăl şi fiul nu s-au mai văzut şi nu au mai vorbit de 15 ani.

Încă nevenindu-i să creadă, tatăl asasinului a discutat cu primii ziarişti norvegieni care au venit la faţa locului.

Dar apoi s-a izolat, sub protecţia poliţiei.

El a relatat cotidianului "Verdens Gang" că a descoperit fotografia fiului său citind ziarele pe Internet.

"Eu nu reuşesc să ies (din şoc). Este absurd. Este groaznic să auzi aşa ceva" - a declarat Jens ziarului.

"Nu am locuit niciodată împreună, dar am avut câteva contacte în copilăria lui. A fost un copil obişnuit, dar retras. Şi nu îl interesa politica".

Traducerea: Iulia Baran

Versiuna completă a revistei presei internaţionale se găseşte în fluxul specializat al agenţiei Rador. Click aici pentru mai multe informaţii privind produsele Rador.