La 50 de ani are zeci de mii de jucării

Cristian Dumitru este un bucureştean get-beget şi de când se ştie s-a jucat şi cel mai mult i-a plăcut să rămână un copil, chiar dacă anii au trecut peste el şi a trebuit să se recomande ”copil mare".

Acum, când împineşte aproape 50 de ani, spune că n-a încetat niciun moment în viaţă să se joace.

A adunat peste 12.000 de jucării vechi şi îi ştie locul fiecăreia.

Copiii lui, când erau mici îi cereau voie să se joace cu vreuna dintre ele, de frică să nu fie de colecţie.

Spune că acum i-a mai rămas un singur vis de împlinit: să facă un muzeu al jucăriilor, pentru că oricare dintre ele îşi are povestea sa ... pe care el o ştie şi o spune mai departe celor interesaţi!

În viaţa de zi cu zi are o firmă de mobilă, dar toţi banii îi investeşte în jucării vechi.

Audio: Reportaj despre Cristian Andrei.

În curtea lui, am văzut pe o brazdă un căpşor de raţă de la o puşculiţă la care puteai să arunci discuri de plastic pentru a-ţi antrena dexteritatea!... Am recunoscut-o cu mare drag, pentru că în copilărie şi eu aveam un astfel de exemplar!

Când i-am spus ce amintiri mi-a stârnit căpşorul de raţă, parcă m-a privit cu alţi ochi.

Eram aproape de-a lui... Înţelegeam limbajul său ludic!... Sau poate că a fost doar o impresie.

Nu a trecut mult şi mi-a spus că are peste 12.000 de jucării vechi cu care se joacă aproape în fiecare zi pentru că trebuie întreţinute şi reparate constant ... deh, garniturile se mai strică, iar mecanismele se uzează!

”Mi-am dorit 40 de ani o machetă a unui autobuz O.N.T”

Ştie istoria fiecărei jucării din colecţie şi-i sunt dragi toate, dar cel mai apropiat se simte de macheta unui autobuz O.N.T, pe care şi l-a dori aproape dintotdeauna.

Spune că era mic când a apărut primul exemplar, iar părinţii săi, probabil că nu au avut bani să i-l cumpere la acea vreme.

După 40 de ani şi l-a cumpărat singur... e adevărat mult mai vechi şi mult mai prăfuit, dar avea aceeaşi tablă de fabricaţie, aceleaşi însemne, aceleaşi ferestre din plexyglass...

Acum, are mai multe exemplare pe care le poart cu el pretutindeni.

În aeroporturi, nu o dată a sunat alarma, dar din această cauză, dar s-a fotografiat cu mica machetă peste tot în lume, pe unde a colindat, inclusiv la Târgul de Jucării din Germania.

La prima, vedere, mie mi se pare că între exemplarele machetelor nu este o mare diferenţă, dar el îmi explică pe rând cu multă răbdare în ce constă unicitatea fiecăruia.

Însemnele sunt, deci diferite, la fel ca la mascotele Donald, unde tatuajul este altul pentru toate jucăriile în parte. ”Arădeanca” şi-a dat autograful unicat pentru orice jucărie fabricată manua!

”Nu ştiu cum se pot juca micuţii din ziua de azi cu saci de jucării!”

Se întristează cel mai mult când aduc vorba de copii din ziua de azi, despre care crede că nu ştiu să-şi preţuiască jucăriile.

”Au saci de jucării – spune el – cu care nu ştiu cum se pot juca.

"Eu primeam câte o jucărie de Crăciun şi alta de ziua mea de naştere, că Moş Nicolae era sărac şi nu am uitat niciuna dintre ele.

"Poate că micuţii din ziua de azi s-au plictisit deja de jucării, pentru că au prea multe, iar fabricanţii au uitat să se joace, pentru a putea găsi o soluţie la plictisul copiilor.” ... este de părere Cristian Dumitru, un colecţionar de jucării vechi cu care m-am jucat ”la nesfârşit 20 de minute cât a durat interviul ”, fără a mă plictisi, cu aceeaşi plăcere ca în copilărie câr secunda dura o veşnicie alături de micuţele mele necuvântătoare! Vă ofer, săptămâna aceasta un interviu primit în dar la rândul meu de la un om special, căruia nu i-aş dori niciodată ”să crească mare”.... Cristian Dumitru.