Katyn, dispariţia elitei unei generaţii

Rusia şi Polonia trebuie să treacă împreună peste tragedia de la Smolensk, a declarat la Bucureşti fostul preşedinte rus, Mihail Gorbaciov.

El este cel care a contribuit la aflarea adevărului despre masacrul asupra celor 22.000 de ofiţeri polonezi la Katyn în 1940.

Mihail Gorbaciov a ţinut să arate că îi pasă de suferinţa prin care trece acum Polonia, aşa cum i-a păsat şi în 1990 când a admis că Uniunea Sovietică a fost responsabilă pentru masacrul de la Katyn.

"Am început împreună cu preşedintele Jaruzelski munca, să ne lămurim ce s-a întâmplat, şi în 1990 am găsit urmele şi am descoperit că a avut loc această tragedie. Consider că, pentru ceea ce am trăit noi şi polonezii împreună, trebuie să facem absolut totul pentru ca această apropiere ce are loc între ţările noastre să continue", a declarat Mihail Gorbaciov.

Pentru a înţelege mai bine semnificaţiile genocidului din 1940 ale cărui ecouri sunt mai mult ca niciodată prezente în conştiinţa oamenilor, sunt necesare multe informaţii ascunse timp de 50 de ani.

Un document excepţional este filmul "Katyn" de Andrzej Wajda, difuzat marţi seara de Televiziunea Română, dar şi de canalul rus "Kultura", acum câteva zile.

Scenele execuţiei ofiţerilor polonezi, ucişi unul câte unul cu un glonţ în cap pe marginea gropii comune, rostindu-şi rugăciunea, sunt cutremurătoare.

Erau omorâţi câte 250 de oameni pe zi, o lună întreagă. Chiar şi pe 1 mai - mărturisea un fost ofiţer al NKVD din Smolensk, adăugând că, după îndeplinirea misiunii, a urmat petrecerea - un banchet şi răsplătirea celor zeloşi - un ordin secret din 25 octombrie 1940 acorda unui număr de 44 de ofiţeri NKVD o primă de 800 de ruble pentru executarea în mod eficient a sarcinilor speciale.

Totul a pornit pe 17 septembrie 1939, când conform protocolului adiţional secret al Pactului Ribbentrop-Molotov, care prevedea împărţirea Poloniei între Germania şi URSS, Armata Roşie a invadat partea de est a acestei ţări.

Militarii polonezi căzuţi prizonieri, dar şi nenumăraţi civili au fost întemniţaţi în lagăre.

Luni la rând, ofiţerii polonezi, activi sau în rezervă, au fost anchetaţi de NKVD. Pentru Moscova, ei constituiau nucleul potenţial al unei primejdioase elite naţionaliste.

Subiect tabu timp de decenii în Polonia, dar şi în Europa, masacrul de la Katyn a început să se dezvăluie în 1990.

Cu un an în urmă, câţiva importanţi oficiali sovietici i-au trimis lui Mihail Gorbaciov o notă în care îl avertizau că problema s-a acutizat şi că este necesară o asumare oficială, chiar parţială, a asasinatelor.

Astfel, pe 13 aprilie 1990, cu ocazia vizitei generalului Jaruzelski la Moscova, autorităţile sovietice au recunoscut pentru prima dată responsabilitatea asupra masacrului de la Katyn datorită "documentelor recent descoperite".

Mihail Gorbaciov i-a înmânat lui Jaruzelski o mapă cu documente care, deşi nu aduceau o dezvăluire completă asupra faptelor, nu mai lăsa nici o îndoială asupra vinovăţiei Moscovei.

Varşovia a apreciat gestul Moscovei, dar a subliniat că mai rămân de rezolvat câteva chestiuni: pedepsirea vinovaţilor, acordarea de compensaţii familiilor victimelor şi accesul liber la locurile unde au fost comise atrocităţile.

Într-un demers fără precedent, premierii rus şi polonez s-au întâlnit exact cu o săptămână în urmă pentru a aduce un omagiu celor 22.000 de ofiţeri polonezi ucişi în urmă cu 70 de ani de sovietici în masacrul de la Katyn.