"Jurnal militar" - ediţia din 21 decembrie

Realizator: Cristian Dumitrașcu - Începe, așadar, o nouă producție marca "Ora Armatei" din această zi importantă pentru România - 21 decembrie, 30 de ani de la evenimentele din decembrie. O ediție specială împreună cu invitatul nostru din această dimineață, istoricul și profesorul universitar Florian Bichir. Domnule Bichir, bună dimineața!

Florian Bichir: Bună dimineața! Sunt onorat să fiu la "Ora Armatei", vă mulțumesc mult.

Realizator: Și noi mulțumim pentru că v-ați trezit așa de dimineață, cum ne trezim noi de fiecare dată. Avem o discuție, să zicem matură după atâția ani, după 30 de ani, vom discuta despre ce s-a întâmplat acum 30 de ani, în 1989, dar ne vom ocupa, atât cât vom avea timp, de săptămâna pe care o încheiem, cum se întâmplă în fiecare dimineață pentru că în această perioadă pe care noi o acoperim astăzi, ministrul apărării naționale, împreună cu o delegație a ministerului, a fost în Afganistan într-o vizită fulger. Apoi, vom mai avea o secvență dintr-un interviu cu un fost ziarist militar, fost redactor-șef la emisiunea de televiziune "Pro Patria", George Vasile, despre ce s-a întâmplat în decembrie '89, și spre final vom vorbi despre ce se întâmplă în Federația Rusă, acolo unde ambasadorul României la Moscova, Vasile Soare, face multe lucruri importante pentru istoria noastră și pentru cei care au murit în Al Doilea Război Mondial acolo, despre cimitirele eroilor români din Federația Rusă vom vorbi. Domnule Bichir, cu siguranță nu este prima dată când vorbiți despre ce s-a întâmplat acum 30 de ani. Se poate spune că s-a mai făcut lumină, se poate spune că este cumva mai clară problema decât era acum un an sau acum trei, patru ani?

Florian Bichir: Un pic mai clară, dar nu definitivă. Norocul meu este că fiind un cercetător al istoriei nu am rămas cu evenimentele trăite așa cum le-am perceput eu la vârsta de 16 ani. Deci cel puțin zic că am mai acumulat în acești 30 de ani frânturi, părți de adevăr. Adevărul în totalitate nu pot să-l cunosc nici eu, nu o să-l cunoașteți nici dumnevoastră până când nu se vor deschide arhivele, inclusiv arhivele românești, inclusiv arhivele țărilor, să le spunem așa, vecine. Avem frânturi de adevăr în ceea ce s-a întâmplat acum 30 de ani. Nici eu nu mai cred ce credeam acum acum 30 de ani, când aveam 16 ani și jumătate, și împreună cu tatăl meu păzeam blocul ca să nu intre teroriștii. Stăteam undeva în Balta Albă și în spate era și un cimitir și avem senzația că ne atacă niște teroriști de acolo. Deci nu mai cred în basmele astea, am o altă percepție asupra evenimentelor și trebuie ca atare să ne lămurim ce sunt ele. Ați văzut că a avut loc și o declarație a Uniunii Europene în această privință.

Realizator: Importantă declarație.

Florian Bichir: Importantă în ceea ce privește /.../.

Realizator: Dar nu e cam târziu?

Florian Bichir: Nu e târzie, pentru că e mai mult politică, fie vorba între noi și ca să nu se amestece lumea cu Târgu Mureș, cu alte, cu alte, /se/ spune foarte clar, în decembrie '89 România s-a rupt de trecutul comunist. Lucrurile sunt mult mai profunde, pentru că nu ne dăm seama ce s-a întâmplat atunci, în '89, uităm că eram membri ai Tratatului de la Varșovia, uităm presiunile, uităm că absolut toți, inclusiv eu, mă abonasem la ziarele de la Chișinău, care mi se păreau mult mai democratice, că toți îl iubeam pe Gorbaciov fără a fi neapărat...

Realizator: Comuniști.

Florian Bichir: Comuniști sau post-sovietici sau vreo ramură a GRU, KGB, FSB, spuneți-i dumneavoastră cum doriți. Asta e, ura întregului popor și s-a îndreptat împotriva cuplului Ceașescu și comunismul a dispărut la fel cum a venit în România, în câteva minute.

Realizator: În câteva minute. Vă propun să ascultăm un fragment dintr-un interviu realizat în Afganistan cu ministrul Ciucă, ministrul Ionel Nicolae Ciucă, pentru că, spuneam și la început, această delegație a plecat în Afganistan săptămâna asta într-o vizită fulger, așa cum se întâmplă, nu se anunță pentru că sunt rațiuni de securitate.

Florian Bichir: Eu îl felicit, pentru că gândiți-vă dacă eram noi în teatre de operațiuni, să vină ministrul apărării în prag de sărbători și a vedea că cei din țară te bagă... îți dă un elan și o emoție și îți arată că ești chiar al cuiva, eşti aparținător al acestui neam, e o chestie extraordinară pe care a făcut-o și bine că a făcut-o fulger, /.../, copiii știu că vine Crăciunul, /am venit să fiu alături de ei/, excepțional, nu-mi dădea prin cap asta, vă spun sincer.

Realizator: Cam asta spune și ministrul în interviu, vă propun să-l ascultăm.

*

Nicolae-Ionel Ciucp, ministrul apărării naționale:

"Stând de vorbă astăzi cu liderii misiunii, feedback-ul a fost cât se poate de pozitiv și de laudativ la modul în care militarii români își îndeplinesc misiunea, la probitatea lor profesională, la disponibilitatea, la sacrificiu și efort, la camaraderia lor şi îmi aduc foarte bine aminte ceea ce mi-a transmis locțiitorul comandantului misiunii, generalul-locotenent Hill, că pe oricine am întreba dintre militarii din Afganistan pe cine și-ar dori să aibă lângă ei în misiune nu crede că ar fi unul care să nu zică 'România' - asta spune tot. Ca atare, nu este o ocazie să fi venit aici, ci este o datorie a noastră, este o responsabilitate. Am avut o vizită de o zi foarte eficientă, în care am putut să vedem și să stăm de vorbă cu militarii la fața locului, să primim feedback-ul de la ei, iar noi să ne îngrijim ca toate aspectele care necesită mai multă coordonare, tehnici și proceduri, să se împlinească în țară și să facem ca aici misiunea să aibă un parcurs cât se poate de coerent și militarii să se concentreze doar la ceea ce au de îndeplinit ca misiune în teatru".

*

Realizator: "Jurnal Militar", Radio România Actualități. Domnule Florian Bichir, interesant este faptul că, uite, am intrat pe știrile noastre, pe sursele noastre, ministrul apărării naționale a fost în Afganistan împreună cu ministrul afacerilor interne, Marcel Vela. După vizită, ministrul Vela a anunțat schimbarea din funcție a șefilor Jandarmeriei, în funcția de inspector general al Jandarmeriei a fost numit Bogdan Enescu, șef al Inspectoratului Ilfov, iar prim-adjunct al Inspectoratului General al Jandarmeriei fost numit colonelul Ionuț Gabriel Câmpanu, șef al contingentului de jandarmi din Afganistan. Se subliniază că cei doi comandanți nu au avut nicio legătură cu evenimentele din 10 august din 2018. Ce părere aveți despre schimbarea asta?

Florian Bichir: Vă dați seama, la nivel de comandă nu pot eu acum să apreciez dacă au făcut lucruri bune sau rele, chiar nu e treaba mea, nu e profesional. Pe mine mă bucură gândul bun pe care l-a adus acestor ostași...

Realizator: Pentru că avem și jandarmi acolo.

Florian Bichir: Și jandarmi, ostași, tuturor ostașilor, tuturor celor sub drapel, și nu o spun, că devine deja așa, ca un loc comun, dar oriunde te duci în lume, și, slavă Domnului, că am cam fost și eu, când vorbești de România, nici nu are rost, că nu mai avem mari așa, Nicolae Titulescu sau oameni politici, lucruri importante când spui, spui despre Armata Română și în momentul ăla toți se ridică în picioare. Am primit inclusiv ce studiau și în Al Doilea Război Mondial. Iată, se descoperă și acum că avem niște soldați excepționali. Bine antrenați, pregătiți și cu o bună comandă suntem egalii tuturor. Cred că nu ne-am făcut de râs. Și în America, când te duci, până să începem cu democratizări, cu chestiuni, cu Helsinki, cu drepturile omului, cu astea, cu astea, când spunea: a, România, Army - it's okay; și s-a terminat discuția. Adică sângele depus acolo... vărsat în numele României contează peste tot și vitejia lor este... Și faptul că s-a dus ministrul eu cred că i-a încurajat. Hai să ne punem noi doi acum în tranșeele alea, în praful ăla nenorocit din Afganistan. Și când auzi că a venit ministrul pentru tine eu cred că e o mare cinste și onoare. Ministrul e prieten tuturor /românilor/, până la urmă. A făcut foarte bine, mie mi-a plăcut ce a făcut ministrul Ciucă. Nu știu ce consiliere are, dar nu cred că are nevoie de acea consiliere, că el a mai fost în zonele astea. Și știe ce înseamnă, la rândul său, să vină să te întrebe un comandant, și mai ales ministrul: măi, copii, totul e în regulă, aveți tot ce vă trebuie? Să simți o mângâiere, așa, pe spinarea aia transpirată.

Realizator: Este primul ministrul care a fost în Afganistan în funcție de comandant militar și chiar a...

Florian Bichir: Da, și comandant militar, dar... au mai fost miniștri în Afganistan... Dar frumos că, uite, înainte de sărbătoarea asta minunată, care e profund intrată în ontologicul românesc, că s-a dus ministrul e bine. Nu mă întrebați de schimbări, că nu știu ce să zic. /.../ şi sper să facă treabă.

Realizator: Am speculat și eu, ca ziariștii...

Florian Bichir: Da, mi-a plăcut, mi-a plăcut, aţi legat-o frumos.

Realizator: Da, acum o să schimb cumva planul pe care îl aveam. Un interviu cu ambasadorul României la Moscova, pentru că dumneavoastră ați amintit despre această tradiție excepțională a Armatei Române și a militarilor, care, pe unde au fost, au făcut lucruri extraordinare. S-a întâmplat asta și în Al Doilea Război. Din păcate, statul român acum este în urmă cu recunoașterea asta și cu lucrurile care ar trebui să fie așa cum celelalte state beligerante au grijă de cimitirele eroilor de aici și, cum să spun, încă noi mai avem de făcut niște lucruri, ambasadorul Vasile Soare, pe care dumneavoastră îl cunoașteți...

Florian Bichir: Îl cunosc...

Realizator: ... face niște lucruri senzaționale acolo...

Florian Bichir: ... e un diplomat de mare, mare... și dacă îmi permiteți 20 de secunde înainte de a pune materialul, că e important ce spune Excelența Sa domnul ambasador Vasile Soare, vreau să vă spun că am văzut și eu diferențe: la Stalingrad am fost la ambele cimitire românești, Stalingrad, cel de la Stalingrad deschis şi cel de la /Rovscerenskaia/, tocmai în Caucaz, ca să vă dați seama până unde au ajuns românii. Ungurii au un singur cimitir al eroilor militari. Și vreau să vă spun că e luminat nonstop; la Stalingrad s-au făcut curse speciale și din Budapesta te urci frumos în tren și te duci și îl vezi, /insiști/ să îl identifici pe bunicul tău acolo. Alții au reușit să facă, statul român mai puțin. Când avem timp, o să povestim. Dar, oricum, ce face acolo, două cimitire românești care nu existau pe cuprinsul Federației Ruse, Vasile Soare le cunoaște, care dă eroilor noștri de acolo, dar și a celor, specific, că ați uitat, mulți în lagărele sovietice...

Realizator: Sigur, în care povestește chiar ambasadorul.

Florian Bichir: ... și lagărele sovietice, sunt cutremurătoare.

Realizator: Da. Ascultăm o corespondență, un interviu pe care l-a realizat corespondentul RRA cu ambasadorul Vasile Soare, Alexandr Beleavschi.

*

Reporter: Ambasada României la Moscova a continuat în acest an acțiunile de comemorare a prizonierilor români din cel de-Al Doilea Război Mondial, morți în lagăre pe teritoriul actual al Rusiei. Ambasadorul Vasile Soare a declarat pentru Radio România:

E.S. Vasile Soare: În cadrul manifestărilor dedicate Zilei Eroilor, în primăvara acestui an, am parcurs 5.000 de km prin Federația Rusă, inaugurând și sfințind după tradiția românească, cu preot din România, șapte noi monumente realizate de statul român în acest an, monumente ridicate pe locul unde au fost în anii '40-'50 lagăre de prizonieri și unde prizonieri români, în număr impresionant, au ajuns și au murit în timpul detenției. Iar acum tocmai ne-am întors, am dedicat Zilei Naționale a României un tur, iarăși, de 5.300 de km, inaugurând încă cinci noi monumente. Le-am cuprins în cadrul unui turneu pe care l-am făcut cultural-comemorativ, i-am spus noi, împreună cu Amsamblul Folcloric "Țara Vrancei", și pe acest traseu am organizat și 10 spectacole de folclor românesc.

Reporter: Câte asemenea monumente există în momentul de față?

E.S. Vasile Soare: Cu cele cinci inaugurate acum, în decembrie, de Ziua Națională, am ajuns la 34 pe teritoriul Federației Ruse, puțin peste 10% din câte ar trebui să ridice România. Am avut 288 de lagăre în care au fost prizonieri români.

Reporter: Ce planuri aveți?

E.S. Vasile Soare: De câțiva ani am demarat împreună cu Oficiul Național pentru Cultul Eroilor un plan multianual. În fiecare an ne-am propus să facem, să ridicăm câte cinci monumente pe teritoriul Federației Ruse. La anul ne propunem alte cinci monumente pe locul unde au existat lagăre de prizonieri de război și respectiv cimitire, unde sunt înhumați nu mii, zeci de mii de prizonieri români. 65-66.000 de prizonieri români, din datele noastre de arhivă, au murit pe teritoriul Federației Ruse în lagăre. Cunoaștem în jur de 28-29.000 de nume. Am publicat o primă listă în vara acestui an, de 10.724 de nume, pregătim o a doua listă cu încă, să spun, 11.000 de nume probabil, restul până la 29.000 știm doar cifra.

Reporter: Lista cu aceste nume se poate consulta pe site-ul Ambasadei Române la Moscova, ne-a mai spus ambasadorul Vasile Soare.

E.S. Vasile Soare: Se găsesc urmași care, iată, după 70 de ani află în premieră destinul bunicului, străbunicului fost prizonier de război, pentru că înainte nu știau. Primeau acasă telegrame și li se spunea: înaintașul lor a murit pe front; dar în realitate el a murit în lagăre.

*

Realizator: În ultimele 11 minute vom vorbi, cum am promis, despre Revoluție, dar înainte fac o trimitere către site-ul Amata României, acolo unde sunt informații interesante despre pensiile militare. E o dezbatere mare în ultimii ani despre acest subiect. Îl vom dezbate și noi săptămâna viitoare, când va fi aici, în studio, șeful Statului Major al Apărării, domnul general Petrescu. Domnule Florian Bichir, cu Revoluția.

Florian Bichir: Bine că mi-ați dat un timp enorm, 10 minute. Lovitură de stat militară...

Realizator: Așa.

Florian Bichir: ... ca să nu avem nicio discuție, conducătorul, șeful Forțelor Supreme ale Armatei era preşedintele la acea vreme, Nicolae Ceaușescu. Generalul Stănculescu, fie-i pomenirea veșnică, activează codul /.../, mai bine decât mine, că sunteți militar, preia puterea și predă, hai să le spunem, revoluționarilor organizați în două centre de putere. Deci, din punct de vedere juridic, dacă vreți, dumneavoastră, e clar o lovitură de stat, evident, pe baza unei revolte sociale și anticomuniste la un moment dat, pentru că am prins curaj noi, românii, şi ceea ce iniţial se voia doar schimbarea lui Ceauşescu, revolte sociale, să dea drumul la şurub, un pic de carne, un pic de plecare în afară... s-a transformat într-o revoluţie anticomunistă... Dar începutul a fost o revoltă, să fim foarte serioşi, socială. La stratul superior, armata a dat o lovitură de stat şi a preluat puterea pentru câteva minute, dacă doriţi, până a fost predată, ce spunem, listele alea de revoluţionari. Au fost deci... aici n-aş spune, precum zice Cornel Dinu, că a fost lovitură de stat cu public; zic că a fost, într-adevăr, o revoltă, mocnea. Să nu uităm că primele mişcări încep pe 14, când Securitatea, foarte atentă, a blocat manifestările de la Iaşi, au mutat acolo o Daciadă de-asta de judo, au adus toată miliţia din ţară... putea să înceapă pe 14 la Iaşi. A fost o încercare la Cluj şi explodează la Timişoara, urmând să continue la Bucureşti. Era inevitabil. Geopolitic, o înţelegere între mai multe state, n-are rost să discutăm acum. Întâlnirea de la Kiev dintre Mitterrand şi Gorbaciov, în care se stabileşte clar ce să se întâmple. A fost şi acţiune externă, hai să nu ne ferim, pentru că sunt cetăţeni chiar ai fostului URSS care au dat statul român în judecată, militari fiind răniţi pe la Craiova... ce căutau militari ruşi pe aici, pe la Craiova, nu ştiu... sovietici, nu ruşi... Planuri sunt mult mai amestecate.

Realizator: Venind către ceea ce s-a întâmplat aici la noi, vorbind şi în emisiunea Ora armatei, în emisiunea Jurnalul militar, se poate face o diferenţiere între acţiunea armatei de dinainte de fuga lui Ceauşescu şi de după? Pentru că, sigur, după 22 decembrie au murit foarte mulţi militari, dar ce s-a întâmplat înainte de a fugi Ceauşescu? Au fost militari care, cu voie sau fără voie sau din greşeală sau din convingere, au tras, aşa cum au tras şi celelalte...

Florian Bichir: Ştiţi că militarul execută nişte ordine, iar asta nu intră sub nicio jurisdicţie...

Realizator: Cât timp sunt ordine legale.

Florian Bichir: Cât timp sunt ordine legale. Am câteva studii privind crizele militar-politice ale României şi o să vedeţi că au fost extrem de multe şi întotdeauna aceea care le-a soluţionat a fost armata. Armata şi-a îndeplinitf ordinele în momentul în care Ceauşescu a plecat, a fugit, am şi mărturia maiorului David, care a fost ultima gardă de corp care l-a însoţit până la elicopter şi care a lăsat jos pistolul Makarov şi i-a spus /preşedinte/ a trădat. Una e înainte de plecarea lui Ceauşescu, alta e după. Şi eu sunt convins că armata a executat ordine corecte pentru că dacă ar fi să luăm toate documentele unităţilor, vom vedea că, începând şi cu Timişoara, armata română a fost provocată. S-a încercat capturarea tehnicii militare, au fost soldaţi în permanenţă agresaţi pentru a deschide focul... Vedeţi, aici e un joc, nu că sunt la "Ora Armatei", un joc foarte profund, pentru că brusc dispar nişte instituţii din peisajul ăsta, după '89, şi rămâne singura armata şi atunci, cel mai uşor lucru e să pui tot dezastrul sau ce s-a întâmplat pe umerii armatei, încercând s-o mânjeşti cu sânge. După ce a plecat Nicolae Ceauşescu, am spus, armata a fost preluată de regretatul general... - regretatul zic, că a trecut la cele veşnice, nu ştiu cât de regretat a fost - Stănculescu şi care a predat-o, hai să spunem, revoluţionarilor, noului centru de putere. Armata doar a ripostat, eu nu ţin minte să fi primit ordin: "deschideţi focul împotriva civililor" sau faceţi ceva de genul ăsta. Dacă dvs le aveţi, nu am nicio... Armata ripostează, sunteţi militar. La Timişoara, la început au fost şi două tancuri capturate. Erau nişte oameni atât de bine antrenaţi care făcuseră armată, care au putut să capaciteze, Molotoave apărute... Au fost provocări la adresa armatei să deschidă foc şi unul din scenariile puse la punct a fost ca unităţi componente ale statului român să fie înhăitate, să tragă unii contra celorlaţi.

Realizator: Un alt episod interesant la care, sigur, cu armata s-a făcut a fost execuţia soţilor Ceauşescu. Avem o mărturie a unui ziarist militar, colonelul în retragere George Vasile, care a vorbit, sigur că da, cu foarte mulţi oameni care au participat la execuţie, la Tărgovişte, chiar şi cu vestitul căpitan pe atunci Boeru.

*

George Vasile: Foarte multă lume a tras pe Ionel Boeru, Ionel Boeru fiind, să spunem aşa, comandant al plutonului de execuţie al lui Nicolae Ceuşescu. Îl cunosc foarte bine pe Ionel Boeru. Întâmplător, suntem chiar prieteni. Era un om plin de viaţă, era un om curajos, cum sunt toţi paraşutiştii. S-a oferit voluntar pentru misiunea asta. Au mai făcut şi ceilalţi doi, sergentul major Cârjan şi un soldat, au făcut un pas înainte, s-au dus, au executat pe Nicolae Ceauşescu, au zis: asta a fost hotărârea procesului de judecată. La un moment dat, în film, pe fruntea lui Ionel Beoreu, în timp ce se desfăşura procesul, îi cădeau de frunte picături de transpiraţie şi l-am întrebat: "Ce s-a întâmplat, erai încordat, ţi-era frică?" -"Nu, mă gândeam cum să reacţionez, fiindcă aveam ordin ca în situaţia în care se întâmplă ceva care nu corespunde cu intenţiile celor de acolo, să-i execut pe toţi". Deci ei aveau obligația să execute întreg completul de judecată și pe Nicolae Ceaușescu.

Reporter: Extraordinar!

George Vasile: Povestea asta o întâlniţi şi la Viorel Domenico, Viorel Domenico o cunoaşte foarte bine.

Reporter: De unde aveau ei dispoziția asta?

George Vasile: Păi cine i-a trimis, cine le-a dat misiune?

Reporter: Militaru.

George Vasile: Nu, Stănculescu.

Reporter: Păi Stănculescu era acolo!

George Vasile: Da.

Reporter: Păi și cum?

George Vasile: Păi în afară de Stănculescu!

Reporter: În afară de Stănculescu!

George Vasile: Era clar! Când a ajuns Stănculescu la Târgoviște nu a intrat în sala de judecată, îi amenajarseră o sală, dăduseră de la biroul de organizare-mobilizare, dăduseră totul afară, băgaseră scaune, ştiţi cum era asta, că s-a şi păstrat câțiva ani după aia sala de judecată așa cum arăta, și când a ajuns cu elicopterul acolo nu a intrat să vorbească ceva cu comandatul sau ceva, prima lui întrebare a fost: unde îi executăm? Atât! Primul cuvânt! Prima frază; unde îi executăm? Şi a dat ocol clădirii și a ajuns în fața celebrei toalete soldăţeşti, plină de igrasie - acolo au fost împuşcaţi. Şi spuneam de Ionel Boeru. Ionel Boeru a recunoscut întotdeauna că i-a executat, nu i-a părut rău - a spus - nici acum nu îi pare rău, dar cred că este un om nefericit. Probabil că fapta lui a contat în ochii altora, inclusiv ai familiei - s-a despărțit. El este încă bucuros, a plecat din București, nu mai este în București, voios, dar totuși se pare că este o mască

*

Realizator: 'Ora Armatei", un fragment dintr-un interviu realizat fix cu un an în urmă, dar la scara istoriei și la cei 30 de ani care au trecut de la Revoluție un an chiar e...

Florian Bichir: Da, dar e o mărturie importantă pentru cine preluase atunci puterea şi cine putea să dea ordine. Nu uitați că s-a încerat un măcel în România și e bine că a fost evitat. În memoriile sale, Iulian Vlad spune că "am încercat o lovitură de stat" şi s-a adresat armatei. Fără armată nu putem mişca nimic în România. Efectivele DSS, Direcţia Securităţii Statului, atingeau 8.000, 8.000 și ceva. Azi ne gândim că armata avea 480.000 deci era... dar cineva a dorit un măcel. Slavă Domnului şi bine că au existat oameni deştepţi, mai ales la armată şi măcelul a fost oprit pentru că măcelul ducea la un război civil și probabil că interveneau alţii.

Realizator: Totuşi, acum, la 30 de ani de la evenimente, avem niște părinți care încă nu au aflat lucruri, avem familii, avem oameni care îi regretă pe cei căzuți atunci și o mărturie a lui George Vasile, pe care l-am ascultat mai devreme și nu doar a lui, spune că, domne, cum să spunem după 30 de ani că nu se știe? Zice, în primul an de după revoluție, totul s-a știut. De ce se tergiversează?

Florian Bichir: Nu a ştiut nimeni, nu se ştiu cei pe care i-au ars /.../ şi Mihalea aicea, da, din ăia 40 şi ceva, că nimeni nu le-a revendicat cadavrele, din ăia aduşi de la Timișoara! Nu știm nici astăzi ce articol interesant a scris Jean Louis Calderon, că nu a scris nimic, adică l-au căutat în 30 de ani, nici măcar un rebus, şi are stradă aici ca erou francez mort la Revoluție. Nu știu, asta e o chestie a statului, a autorităţilor care trebuie să spună ce se întâmplă. Dar există o decizie CEDO care spune că... de zilele trecute: crimele sunt imprescriptibile. Cândva vom afla adevărul, nu? Nu mă întrebaţi că nu am fost eu în comisiile alea de cercetare şi de...

Realizator: Păi dacă noi doi, care aveam 16 ani la Revoluție, că aşa am aflat că suntem leat, nu mai apucăm, adică, în stilul ăsta, nici noi nu mai apucăm să aflăm!

Florian Bichir: Nu știu, habar n-am, nu pot să-mi dau seama, dar aşa, în ansamblu se cam ştie ce s-a întâmplat, dar fix acum cine a tras, ce a tras, al cui e glonţul... Au fost atâtea comisii parlamentare și până la urmă văd că s-a dorit să se îngroape tot adevărul. Probabil că sunt agenţi care nu vor încă să iasă la suprafaţă sau nu toate planurile, nu toate agresiunile împotriva României, că a fost şi în '89 agresat; înțelegerea puterilor pe deasupra României. Nu ştiu, nu mă întrebaţi, eu am scris despre revoluţie multe, dar acum să iau cadavru cu cadavru să văd al cui e glonţul care i-a adus moartea nu e de competenţa mea. Mă arestează ăştia că profanez morminte, deci nu...

Realizator: E importantă și acțiunea din Parlamentul European de zilele acestea, în care...

Florian Bichir: Aia a fost politică. N-a spus, domne, au intervenit ruşii, ungurii, bulgari, că cred că au fost toți pe aicea, mai puțin din Marea Neagră, că e singurul vecin corect. Aia a fost politică! Bă, băieţi, în '89, România s-a rupt de comunism şi a fost şi cu voință populară, nu o încurcați cu mineriadele, cu alea, că acolo e un haloi, la Bruxelles, ăia nu înţeleg tot, pentru că nu îi interesează absolut tot. A fost aşa, un moment de a pune pe o hartă, în urmă cu 30 de ani, România s-a întors acasă, în Europa, unde îi era și locul, de fapt de unde n-am plecat! Au venit alţii.

Realizator: Domnule Florian Bichir, mulţumesc tare mult. A fost scurt aşa, emisiunea noastră foarte scurtă, poate pe viitor vom avea...

Florian Bichir: Eu mă bucur că am fost invitat la "Ora Armatei" pentru că cunosc destule cadre militare în vârstă și care au rămas aşa, cu un spectru și cu o teroare ca și cum Armata a făcut ceva, cum să spun, nedemn în decembrie '89. Nu, dimpotrivă, şi-a făcut datoria şi capul sus, să povestească ce s-a ntâmplat atunci. Să povestească agresiunea la care a fost supusă armata, nu să spună, până la urmă am tras. Au tras şi alţii mult, mult, mult, mult. Armata a executat ordinele şi a scăpat România de o altă criză militar-politică.

Realizator: Mulţumesc tare mult!

Transcriere RADOR, preluare de la Centrul de monitorizare media DIRP.