JURNAL DE DECEMBRIE

Oala cu sarmale care rãspândeşte în toatã casa aroma sãrbãtorilor de iarnã, cârnaţii atârnaţi sub streașina casei şi felia de tobã care seamãnã mai degraba cu tabla de şah, şi mai apoi caltaboşul care înnobileazã gustul plus vreo bucatã de carne trecutã cel puțin o zi prin afumatoare sunt plãcerea cea mare a românului în cea mai frumoasã lunã din an, decembrie!

Pentru cã a investit în europenizare şi este tolerant la influenţe, românul a primit în casã aranjamentele cu crenguţe de brad și globuri plus betealã în culori care sã respecte moda. Mirosul de scorțișoarã venit din Germania a intrat și în casele noastre. Numai cã or fi ele obiceiurile europenilor numeroase, dar ca tãiatul porcului la români nu este nici unul.

Am pus pariu cu frigul nesuferit şi am poposit în zona de munte a județului Buzãu, pentru cã de Ignat e vremea șoriciului cel copt cu grijã de român, dat cu sare şi ea scoasă din pieptul muntelui și mai apoi servit prietenilor. Prefer sã iau parte la tãiatul porcului în case de munteni pentru cã ei chiar pãstreazã toate obiceiurile.

Spre exemplu, la Vintilã Vodã, animalul tãiat este dat cu tãmaie, femeia cea mai în vârstã din casã rostește rugãciunea Tatãl nostru, iar în frunte i se cresteazã porcului o cruce cu cuțitul care îi aduce sfârșitul. Întreaga operațiune are loc cu un pãhãrel cu țuicã fiartã, iar la final nimeni nu iese din curtea gospodarului pânã nu mãnancã din pomana porcului.