JURNAL DE DECEMBRIE

Şezătorile erau organizate în serile zilelor lucrătoare, la una sau mai multe case. Gospodina în casa căreia avea loc întrunirea se pregătea şi anunţa flăcăii, în cazul în care aceştia nu se informau singuri de mersul şezătorilor. De cele mai multe ori aceste adunări aveau şi un caracter de întrajutorare, dacă ne referim spre exemplu la faptul că femeile se ajutau între ele la torsul lânii.

Se lucra, se cânta, se dansa, se spuneau glume şi se mâncau boabe de porumb fiert, nuci şi prune uscate. Se cântau frecvent doine de dragoste şi dor, de înstrăinare şi cătănie, doine de jale. La acestea se adăugau cântecele de lume şi de joc. În Bucovina, instrumentele muzicale specifice şezătorii erau fluierul, cobza şi vioara, dar se cânta şi din tilincă sau trişcă.

Bătrânii erau de multe ori prezenţi la şezătoare, asigurându-se astfel transferul valorilor tradiţionale, religioase, morale şi artistice de la o generaţie la alta. Ei dădeau tinerilor sfaturi de viaţă iar prezenţa lor era binevenită pentru bogata lor experienţă.

Chiar dacă se desfăşurau în perioada Postului Craciunului, aspectul distractiv al şezătorilor era tolerat deoarece erau învăţate colindele şi urăturile care se rosteau in timpul sărbătorilor de iarnă.

Şezătorile se organizau nu numai pentru torsul fibrelor textile ci şi pentru scărmănatul lânii, scărmănatul penelor. La şezătoare participantele făceau schimb de informaţii referitoare la viaţa din sat, se rosteau ghicitori, zicale, proverbe, se cânta, se dansa. In cadrul acesta fetele tinere erau integrate în colectivitatea femeilor şi începeau să-şi însuşească deprinderi practice şi spirituale. În şezători se dezvăluiau aspectele şi înţelesurile ritualice ale sărbatorilor populare iar în cele ce aveau loc înaintea Crăciunului şi a Anului Nou, se învăţau şi se repetau colindele şi urăturile, apoi se discuta despre pregatirea acestor sărbători.

Şezătorile de altă dată sunt readuse astăzi în atenţie noastră prin păstrătorii de tradiţii. Este şi cazul unui grup de oameni din Baia, localitate încărcată de istorie, (aceasta fiind şi prima capitală a Moldovei). Au păstrat Şezătoarea aşa cum era ea, ca pe o adunare în care se veseleau oamenii în Postul Crăciunului, iar toate aceste tradiţii sunt transmise astăzi tinerei generaţii.