Jurnal de decembrie
După Crăciun, la biserica Sfântul Nicolae cel Nou din Iași, ctitorită de Ștefan cel Mare.
Articol de Ştefan Daraban, Iaşi, 27 Decembrie 2011, 17:57
Sărbătorile sfîrşitului de an, la treia zi de Crăciun, pe stradă, în casă şi-n suflet; lîngă zidiri voievodale cu nume de Ştefan, la petreceri cu prieteni, întîlniri cu Moşul întîrziat, ori la cumpărături. O lume în mişcare, surprinsă în febra pregătirilor pentru intrarea în noul an.
Acesta era planul meu de acţiune pentru scrierea noilor pagini în Jurnalul de decembrie. Am făcut de la bun început abstracţie că mă număr printre sărbătoriţii zilei, spre nemulţumirea prietenilor care se vedeau în jurul mesei încă de la ora amiezei. Oricum, puşi în faţa faptului împlinit - ,,seviciul înante de toate” - s-au văzut nevoiţi, în cele din urmă, să accepte întîrzirea. Ba chiar să stabilească o altă dată pentru participarea la festinul sărbătoresc, gîndind ei, fără să mă consulte, o altă zi pentru desfătare. Reprogramarea a avut şi un substrat subiectiv dictat de largile manifestări gastronomice la care s-au supus în primele două zile ale Crăciunului. Am ajuns chiar să fiu felicitat pentru alegerea făcută, anume de a mă dedica paginilor din Jurnalul de decembrie.
Ora 12,00. Mare zarvă şi mare alai aproape de centrul Iaşului. Pe o străduţă, un grup de 10-12 persoane, bărbaţi şi femei, cu Moş Crăciun pe post de conducător, zorea spre o mare petrecere la care fusese invitat. N-am făcut altceva decît să las deschis microfonul şi să intru, cum se spune, în mizul bunei lor dispoziţii. Ca un făcut, s-au nimerit să fie din comuna Prisacani, cunoştinţe mai vechi, din alte reportaje...
Mi-am continuat apoi drumul şi discuţiile cu alţi oameni, întîlniţi pe stradă şi în preajma zidirii marelui voievod Ştefan, biserica Sfîntul Nicolae Domnesc, ctitorie de la 1492, lăcaş de închinăciune trecut prin multe vicisitudini.
Peste tot şi la toţi, gînduri curate, vorbe pline de înţelesuri, izvorîte din plăcerea nedisimulată pentru tradiţii şi obiceiuri, pentru ceea ce este autentic şi de valoare ca venind de peste timp.
Altfel spus, un decembrie aducător de tihnă si de pace interioară, dar şi de înnoită speranţă de mai bine în noul an.
