Izidor Ruckel îşi povesteşte viaţa pentru a inspira alţi orfani
Izidor Ruckel, tânărul român care a fost adoptat de un cuplu de americani în anii ’90, spune pentru Radio România Actualităţi cum vrea să-i ajute pe orfanii din România.
04 Februarie 2014, 08:06
Tânărul român care a fost adoptat dintr-un orfelinat de un cuplu de americani în anii ’90, despre care a scris săptămâna trecută cotidianul Washington Post, povesteşte pentru Radio România Actualităţi că nu este supărat pe cei care l-au avut în grijă la orfelinatul din Sighetu Marmaţiei.
Izidor Ruckel este unul dintre copiii care au apărut în reportaje ample ale presei americane despre condiţiile din orfelinatele din România imediat după Revoluţie.
În ultimii ani, Izidor a încercat să atragă atenţia asupra problemelor copiilor abandonaţi.
Izidor Ruckel spune că a simţit nevoia să se implice şi să-i ajute pe orfanii din România după vizita pe care a făcut-o în ţară în 2001, când s-a întors să-şi cunoască părinţii biologici.
De atunci şi-a spus povestea într-o carte, într-un documentar şi în numeroase prezentări pe care le-a ţinut în Statele Unite.
Audio: Interviu cu Izidor Ruckel.
"Foloseam multe exemple din viaţa prietenilor cu care am crescut, vorbeam despre ce mi s-a întâmplat mie, cum e ca după ce ai trăit într-un orfelinat să ajungi în vest, să locuieşti într-o ţară cu o altă mentalitate. Speram că oamenii vor răspunde pozitiv la apelul meu, că vor ajuta, se vor implica, vor face donaţii."
Deşi e în Statele Unite de la vârsta de 11 ani, Izidor mai ştie să vorbească româneşte.
Foto: Izidor Ruckel. Sursa: Pat Allen.
"A fost viaţa foarte grea pentru mine în România. şi nu mă deranjează. La toate infirmierele care au lucrat acolo la centru mă uit ca la familie. Nu sunt supărat, nu sunt nervos. Aşa a fost o viaţă. După, eu am fost adoptat.
"Viaţa mea s-a schimbat aşa de mult. Am învăţat cum să iubesc, cum să lucrez, cum să mă descurc singur. N-am pentru ce să fiu supărat pe nimeni acolo."
Izidor îşi aminteşte că a venit din nou în România în 2005 ca să-i întâlnească pe foştii colegi de la orfelinat, însă nu a fost lăsat să intre în vreun centru de plasament din Sighetu Marmaţiei.
Spune că oamenii din conducere se temeau că vrea să filmeze, să provoace un nou scandal.
Grafic: Adopţiile de copii români în SUA. Sursa: Departamentul de Stat al SUA. (clic pe poză pentru mărire)
"Au fost oameni care mi-au zis: «Nu ţi-e ruşine ce faci?» Pentru ce să-mi fie ruşine? Foarte mulţi dintre oamenii care au lucrat la spital au zis: «Cum poţi să-ţi aminteşti astfel de lucruri când erai doar mic copil?» Da, aşa e, eram doar un copil. Pentru voi, eram un copil cu retard, dar îmi amintesc aşa de bine ce s-a întâmplat, de parcă ar fi fost ieri. Le-am dat atâtea exemple, le-am spus atâtea poveşti, că au fost şocaţi.”
Izidor spune că îşi povesteşte viaţa pentru a inspira alţi orfani, pentru a le da speranţă.
"Dacă rezişti, dacă nu renunţi, speranţa va veni. Scopul poveştii noastre e să le spunem că lumea le va auzi vocea, îi va găsi. ştiu că e greu, dar trebuie să reziste."
El plănuieşte să vină din nou în România în vara sau toamna acestui an.
Vrea să-i întâlnească pe mai mulţi tineri care l-au contactat în ultima perioadă, să încerce să-i pună în legătură cu diverse organizaţii şi să-i încurajeze că, dacă vor, pot schimba lucrurile.
