Istoria Zidului Berlinului

Autorităţile redegiste au ridicat bariera din jurul Berlinului de vest într-o singură zi, pe 13 august 1961.

Gardul iniţial de sârmă ghimpată a fost întărit cu zidărie şi extins de-a lungul anilor.

În 1989 au avut loc schimbări politice radicale în Europa de est. Guvernele pro-sovietice încep să piardă puterea, iar pe 9 noiembrie, după săptămâni de proteste, autorităţile din Berlinul de est au ridicat interdicţiile de la punctele de trecere.

O mare de redegişti au trecut în acea seară cu maşinile sau pe jos în Berlinul de vest, unde au fost primiţi cu entuziasm incredibil. Oamenii au început să smulgă bucăţi din zid, iar în următoarele săptămâni, autorităţile au dărâmat ce mai rămăsese din simbolul divizării Europei.

Momentul fusese însă anticipat cu doi ani mai devreme.

"Veniţi la această poartă! Domnule Gorbaciov, deschideţi această poartă!".

A fost în 1987, cu doi ani înainte de căderea Zidului, chemarea preşedintelui american de atunci, Ronald Reagan, către secterarul general al Partidului Comunist, din fosta Uniune Sovietică, Mihail Gorbaciov.

Zidul, o măsură de stopare a exodului spre vest

Zidul, construit în 1961, a fost numit de guvernul est-german "barieră de protecţie antifascistă, ridicată pentru a descuraja agresiunea occidentală".

Era, de fapt, o măsură de stopare a exodului spre vest, care, însă, în deceniile care au urmat, nu a descurajat dorinţa de evadare din lagărul comunist.

"128 de oameni care-şi doreau libertatea au fost împuşcaţi. Libertatea le era tuturor refuzată de un sistem injust, un sistem care şi-a ţinut prizonier propriul potpor", spune primarul Berlinului, Klaus Wowereit.

Dar alte cercetări dau un număr dublu de victime.

Nu se ştie exact nici câţi oameni au fost răniţi, nici câte tentative de evadare au eşuat şi est-germanii au ajuns în închisoare.

Metode de trecere ingenioase

Metodele de trecere erau dintre cele mai ingenioase, se săpau tunele pe sub zid, se întindeau noaptea cabluri aeriene, se construiau aparate de zbor ultra uşoare.

Au fost, până în 1989, aproape trei decenii de cumplită anormalitate.

Trei decenii de izolare absurdă.

Nici măcar între două ţări sau două blocuri diferite, ci între oamenii aceluiaşi popor.

Aproape trei decenii care au luat sfârşit, pentru că, oricât de târziu, raţiunea triumfă, spune un alt preşedinte american, actualul, Barack Obama.

"Niciun zid nu se poate opune năzuinţelor din justiţie, dorinţelor de libertate şi pace, care ard în inima fiecărui om", a afirmat liderul de la Casa Albă.