Istoria şi istoriile unui cuvânt... "agreabil"

Ca AGREMENTUL cel de obicei.... agreabil, căci acesta este primul sens atestat în dicţionare. Cu acest sens el vine din franceză, are sensul de "distracţie" şi legătură, deşi a suferit multe şi complicate transformări semantice, cu latinescul "gratus" care însemna chiar "agreabil".

Puţină lume ştie însă că AGREMENTUL mai are un sens specializat, şi culmea venit tot din franceză, care e folosit pentru a desemna, conform DEX, "acordul unui stat cu privire la o persoană propusă ca reprezentant diplomatic al altui stat." Ceea ce s-ar putea să schimbe un pic datele problemei atunci când discutăm sensuri mai noi ale cuvântului "agrement". Căci, într-adevăr, "a se ajunge la un agrement" e un calc dintr-o păsărească de afaceri bazată pe un jargon englezesc cu alură internaţională, nu neapărat foarte "british". Dar, păstrând proporţiile, nu văd de ce nu ar fi fost împrumutat în lumea afacerilor termnenul din diplomaţie, la o adică franţuzesc până-n măduva... etimologiei şi în engleză.

Dar când credeam că mai mult de atât nu se pot amesteca, într-un singur cuvânt, afacerile cu distracţia, de curând am mai aflat şi de un "agrement european" cerut pentru copertina cu probleme a Arenei Naţionale. Şi mai că era să iau în râs şi acest sens specializat care derivă tot din ideea de acord, noroc totuşi că am deschis "Dicţionarul de cuvinte recente" al Floricăi Dimitrescu şi aşa am aflat că şi acest "agrement" are un sens cât se poate de serios şi de necesar pentru a denumi tehnic "o aprobare dată de o autoritate".