Istoria in frescele de la Văcărești

AUDIO: Istoria in frescele de la Văcărești.

Frescele de la Văcărești sunt aproape tot ce ne-a rămas din impresionantul Ansamblu desfășurat pe o suprafață de 18.000 metri pătrați, compus din incinta mare-domnească și biserica mare în centru, casa domnească, paraclisul Sfântul Ierarh Nicolae și stăreție , unite prin galeriile arcate, chilii și cuhnii de o parte și de alta, și turnul clopotniță, masiv și înalt de circa 30 de metri...și apoi penitenciarul! 300 de ani de istorie tulburătoare si bila uriașă care punea acum 35 de ani totul la pământ. Impreună cu acad. Răzvan Theodorescu și prof. univ.dr. Dan Mohanu , e reconstituită -prin odiseea frescelor, o parte a istoriei Ansamblului de la Văcărești.

Biserica sfintei mănăstiri desfășurată pe o suprafață de 41×17 metri era cel mai mare lăcaș de cult din Țara Românească, fiind considerată o ,,veritabilă sinteză a construcțiilor religioase ale Țării Românești”. La interior era înveșmântată cu circa 2.500 m2 de pictură în frescă, iar măreții stâlpi, arcadele, brâurile și portalurile dăltuite în piatră îi confereau o înfățișare unică.

Prin unele detalii planul pronaosului de la Văcărești prezenta elemente din vechea reședință argeșeană a voievodului Neagoe Basarab și Biserica Sfântul Ierarh Nicolae. Astfel, avea un plan treflat cu turlă pe naos, pronaos supralărgit cu un careu de stâlpi care susțineau turla Pantocrator și două turle secundare lateral pe colțurile sfântului lăcaș.

Se presupune că sutele de metri pătrați de frescă se datorează zugravilor din ,,școala lui Constantinos” pe baza argumentelor stilistice. Inscripțiile combină limbile greacă, slavonă și română cu caractere chirilice, aspect care indică o echipă eterogenă, posibil de origine locală.
În pronaos era desfășurat ,,Sinaxarul” cu sfinții zilelor de peste an începând cu 1 septembrie, care marchează și azi începutul anului bisericesc. Prezintă o desfășurare completă, care după anul 1730 această temă nu mai este abordată nici măcar în parte.

Socotită o ,,Capelă sixtină a neamului românesc”, pictura se remarca prin culori luminoase și împodobea pereții în întregime până la pardoseală. Din cei aprox. 2.500 m2 de frescă mavrocordată s-a reușit salvarea a cca. 120 metri pătrați reprezentând 80 de fragmente, selectate de către istoricul de artă Alexandru Efremov, în timp ce lucrările efective de extragere au fost coordonate de către prof. univ. dr. D. Mohanu împreună cu o serie de renumiți specialiști.

(RS)