Ioan Iacob - sfântul român din Ţara Sfântă
Creştinii ortodocşi îl sărbătoresc la 5 august pe Sfântul Ioan Iacob Hozevitul.
Articol de Mădălin Iacob, Braşov, 04 August 2010, 23:20
Pustiul Hozeva, aflat la aproximativ 25 de km de Ierusalim, a fost de peste 1000 de ani un loc foarte prielnic vieţii duhovniceşti.
Condiţiile de viaţă fireşti sau trupeşti au fost întotdeauna extreme aici: stânci înalte de piatră, fără nici un pic de vegetaţie, expuse la un soare fierbinte, arzător. Ici colo stâncile par fisurate. Aceste fisuri sunt de fapt grotele celor care au făcut ca Hozeva să fie un loc viu: pustnicii.
Cu puţină pâine uscată şi apă, aceştia îşi dedicau tot timpul rugăciunii, vorbirii cu Dumnezeu. Unul din ultimii pustnici care au trăit aici este un român contemporan cu noi: Sfântul Ioan Iacob.
În noaptea de 4 spre 5 august 1960, trecea la Domnul, într-o peşteră suspendată la 20 de metri. Îşi ştiuse data morţii dinainte şi o scrisese pe peretele peşterii.
24 de ani trăise în Ţara Sfântă, iar ultimii şapte ani în acea peşteră. Plecase din România, de la mănăstirea Neamţ, unde era călugăr, la vârsta de 23 de ani.
În cei 24 de ani cât a stat în Ţara Sfântă fusese în cea mai mare parte infirmier, având grijă deopotrivă de călugării creştini şi de beduinii localnici.
Apoi, cu binecuvântare de la patriarhul Ierusalimului, a stat pustnic în peştera din Hozeva.
După 20 de ani de la moartea sa, i-a apărut în vis unui monah grec din Statele Unite ale Americii chemându-l să-l vadă. Monahul grec fusese vecin de pustnicie cu sfântul Ioan, dar please apoi misionar în America.
Întors la Hozeva, acesta a aflat cu uimire că Ioan Românul murise de 20 de ani. A mers să-i vadă mormântul şi d ridicat puţin piatra care acopera cripta. Atunci a sinţit un miros foarte frumos. Aşa a fost descoperit trupul sf Ioan Iacob întreg, neputrezit şi frumos mirositor.
Trupul i-a fost pus de atunci la închinare în mănăstirea sf. Gheorghe Hozevitul, Ioan Iacob devenind un punct de întâlnire pentru toţi pelerinii din Ţara Sfântă.
