Între meşteşug şi artă

Între meşteşug şi artă, prelucrarea sticlei este tot mai rară.

În lipsa unor şcoli de ucenici, secretele sticlei, cândava mai scumpă decât aurul, s-ar putea pierde.

Alexandru Rotar - meşter în ale sticlăritului, tehnolog după o denumire moderna - îşi poartă atelierul mobil prin ţară şi străinătăţuri, încercând să retrezească interesul oamenilor pentru minunata lume a sticlei. Aşa l-a întâlnit colega noastră Mariana Petre. audio:

Zilele acestea am primit si un mail de la meşterul sticlar. Sunt convinsă că nu se va supăra dacă îi publicăm mesajul, pe care îl consider un apel public:

"Sarut mana ma numesc Alexandru sticlarul la care ia-ti luat interviu, dupa cum v-am promis va trimit citeva poze tin sa va multumesc pentru acel interviu probabil la-ti difuzat si pentru incercarea prin aceasta de a sensibiliza asa cum se poate pe cineva sau vreo institutie in incercarea de a face ceva pentru ca meseriile traditionale printre care si sticlaria sa nu dispara ma gindesc la ministerul invatamaintului sau ministerul culturii dar probabil acum acestea au alte prioritati dar pentru mine speranta moare ultima as avea foarte multe secrete specifice meseriei de transmis mai departe mai ales ca generetiile viitoare de tineri sunt private si de banala ora de lucru manual din scoli dovada faptului ca in doua orase unde am fost invitat pentru demonstratii unele scoli s-au programat la acest spectacol de lucru manual copiilor pur si simplu nu le venea sa creada ce lucruri minunate pot face doua maini dintr-o bucata de sticla as avea foarte multe de povestit despre aceasta indeletnicire despre istoricul acesteia ex (si dacii prelucrau sticla vulcanica prin slefuire si faceau varfuri de sageti si sulita )in speranta ca ne vom mai intalni va multumesc inca o data siva doresc sarbatori fericite si La Multi Ani Alexandru"