Interviu în exclusivitate cu Radu Ioanid

La Ierusalim, parlamentul israelian a găzduit o reuniune a participanţilor la conferinţa internaţională de la Memorialul Yad Vashem la care au fost prezenţi supravieţuitori ai Holocaustului din România.

La acest eveniment, realizat cu sprijinul ICR Tel Aviv, au fost invitate oficialităţi române şi israeliene, dar şi reprezentanţi ai organizaţiilor evreilor originari din România.

Orice comemorare de acest gen reprezintă o oportunitate de a învăţa din lecţiile trecutului - a apreciat în discursul rostit cu acest prilej preşedintele parlamentului israelian, Yuli Edelstein, iar Radu Ioanid, director al Programului internaţional de arhivă din cadrul Memorialului de la Washington, a acordat un interviu în exclusivitate pentru Radio România Actualităţi.

Redactor: Care ar fi noile tendinţe în studierea Holocaustului din România?

Radu Ioanid: Avem acces la o bază de date care este absolut impresionantă. Discutăm de milioane de pagini pe care le avem din Arhiva Marelui Stat-Major, Ministerul Apărării, SRI, Arhivele Statului, Arhivele Ministerului de Externe, nemaivorbind de arhivele judeţene.

Deci avem o bază de date absolut impresionantă şi atunci când discutăm despre cercetători din România sau din străinătate care se ocupă de acest domeniu, fie despre cei calaţi pe România, fie despre cei care fac studii interdisciplinare pot spune că foarte des apar noi informaţii, apar noi informaţii care confirmă ceea ce ştiam până acum, dar apar noi amănunte, apar detalii pe care nu le cunoşteam.

Problema mare a fost depăşită. Problema fundamentală a accesului la informaţie a fost depăşită.

Redactor: Cum vă explicaţi faptul că în foste ţări comuniste se constată o recrudescenţă a dreptei extremiste? Mă refer la Ungaria, Ucraina.

Radu Ioanid: Era normal să fie aşa din două motive. În primul rând că ceea ce era sublimat, încurajat puţin mascat de către regimurile comuniste, pentru că marea lor majoritate inclusiv în Uniunea Sovietică erau regimuri naţional-comuniste care încurajau naţionalismul şi încercau să sublimeze comunismul în naţionalism, aceste tendinţe au ieşit la sprafaţă fără sublimare, fără această mascare aparentă.

Deci, asta este una din explicaţii. Ultranaţionalismul a fost întotdeauna acolo.

Pe de altă parte, asistăm la o criză economică în toată Europa, criză care loveşte nu rareori regimurile post-comuniste poate mai mult decât în alte ţări şi, pe fondul unei astfel de crize, este normal ca extrema dreaptă să prindă puteri

Redactor: În ce măsură societatea românească este pregătită să reacţioneze la fenomenul extremei drepte? Care ar putea fi tendinţa?

Radu Ioanid: Mi-aţi pus o întrebare foarte grea. Ar trebui să vă răspund cu aceeaşi întrebare. Nu pot să-mi dau seama de ceea ce se întâmplă, dar există clar politicieni şi oameni în aparatul de stat care înţeleg pericolul.

Vreau să vă reamintesc că acum 4-5 ani Jobbik nu reprezenta nimic. Există şi oameni în sistemul statal românesc care sunt absolut inconştienţi şi care nici nu înţeleg ceea ce a însemnat extrema dreaptă şi ceea ce ar putea să reprezinte.

Până acum un bun simţ, n-aş îndrăzni să spun 'tradiţional', pur şi simplu un bun simţ a evitat ca în România să se repete ceea ce se întâmplă în Bulgaria sau în Ungaria, dar s-ar putea să avem surprize.

Redactor: Există foarte multe semnale, s-a constatat o ofensivă prin spaţiul online, prin intermediul reţelelor de socializare...

Radu Ioanid: Poate să fie o modă trecătoare, dar sunt şi semnale mai grave decât ceea ce vedem pe internet sau pe reţelele de socializare.

Vă dau două exemle: La Târgu Ocna este glorificat un legionar de către o primărie PSD.

La Târgovişte, o primărie PDL îl glorifică în continuare pe Ion Antonescu.

Ambele lucruri sunt absolut ilegale, ambele continuă pentru că nimănui nu-i pare să-i pese de aceste fenomene.

Redactor: Raportul anual al Departamentului de Stat reaminteşte o serie de probleme legate de România despre negarea Holocaustului, despre manifestări extremiste. Ce părere aveţi din acest punct de vedere? De ce se continuă?

Radu Ioanid: Raportul Departamentului de Stat pe care l-am citit este mult mai moderat decât în alte ţări sau decât în alţi ani în aprecierile sale.

Sigur că aceasta reflectă o situaţie de fapt despre care am vorbit. După părerea mea, România a făcut nişte paşi serioşi în asumarea trecutului ei.

Sigur că derapaje pot exista oricând şi e posibil să asistăm şi chiar la o întoarcere spre trecut.

Deocamdată, însă, aşa cum am mai spus, situaţia pare să fie - cel puţin la nivelul alegătorului mijlociu - mult mai bună decât în Bulgaria sau Ungaria sau Grecia.

Redactor: Statul român are o legislaţie adecvată. În ce măsură credeţi că ea este aplicată?

Radu Ioanid: În primul rând Constituţia este foarte clară din acest punct de vedere în materie de rasism, xenofobie, antisemitism.

Legislaţia privind negarea Holocaustului este puţin vagă.

Dacă eu, ca un clovn fascizant din viaţa politică a României - nu vă dau nume acum - vin şi spun că eu nu neg Holocaustul în general, dar neg Holocaustul în România, eu nu pot fi pedepsit.

Trebuie să se facă după părerea mea ceea ce se cheamă în engleză un mic 'fine-tuning' al acestei legislaţii, în aşa fel încât să fie adecvată la istoria României şi realităţile româneşti.