Interviu cu ministrul pentru românii de pretutindeni, Andreea Păstârnac

Ministrul pentru românii de pretutindeni, Andreea Păstârnac, spune că proiectele dezvoltate deja în comunităţile de români pot fi exemple pentru ceilalţi.

Ministrul i-a declarat corespondentului Dragoş Ciocîrlan că ministerul pe care îl conduce îşi propune ca în perioada următoare să elaboreze proiecte adaptate specificului fiecărei comunităţi în parte.

Reporter: În calitate de ministru şi ambasador, ce le transmiteţi românilor de pretutindeni?

Andreea Păstârnac: Noul minister pentru relaţia cu românii de pretutindeni este o instituţie extrem de ambiţioasă astăzi, pentru că vom încerca să depăşim modalitatea de a lucra doar prin proiecte cu organizaţiile românilor de pretutindeni.

Vom încerca să găsim modalităţi de a transforma tematica la care se referă fiecare comunitate.

Vedeţi, astăzi, fiecare comunitate, în conformitate cu locul unde se află, este adâncită în problemele sale.

Extrem de importante, vitale de multe ori, dacă vorbim despre românii din jurul graniţelor, dacă vorbim despre românii în Marea Britanie care vor fi afectaţi, de Brexit dar, în acelaşi timp, există teme care îi unesc pe aceşti români aflaţi pe aceste meridiane.

De multe ori comunităţi care au avut proiecte extraordinare pot fi luate model de alte comunităţi şi cred că unul din primele noastre scopuri este de a crea un dialog transversal. De a uni aceste comunităţi, multe dintre ele au experienţă extraordinară pe anumite subiecte, care poate fi foarte uşor pusă în relaţie cu celelalte comunităţi.

Cred că dacă vom reuşi să reducem aceste graniţe invizibile şi, într-adevăr, prin mass-media există astăzi programe ale diferitelor organizaţii de jurnalişti, aproape globale.

Sunt organizaţii de jurnalişti care s-au unit astăzi în platforme europene.

Cred că un asemenea exemplu poate fi urmat şi de alte asociaţii, de exemplu în domeniul pomovării tradiţiilor, în domeniul afirmării culturale sunt foarte multe proiecte care pot fi itinerante şi cred că unele dintre comunităţile europene pot să reflecte în oglindă ceea ce se întâmplă în comunităţile istorice şi invers.