Înapoi, în secolul XIX!

Drumul înaintează pe lângă căsuţele cenuşii, iar undeva în depărtare se zăresc coamele brazilor. Pe partea strângă apare un indicator: “Spre conacul Bălceştilor.

Apoi străbatem o pădurice, la capătul căreia se vede poarta vechii case a Zincăi Bălcescu. De cealaltă parte, aproape lipite de gardul conacului se află casele oamenilor, iar din curţi se aude zgomotul animalelor.

Deschidem poarta de lemn ce pare că stă să se prăbuşească şi intrăm în universul familiei Bălcescu. ...Acele ceasornicului par să se rotească cu iuţeală în sens invers.

Iată, au şi zburat peste două secole.

După ce plătim cei trei lei, cât costă biletul, intrăm direct în camera de zi, unde se află pianul, o sobă mare de teracotă pictată în nuanţe de albastru şi o reproducere după o frescă ce aminteşte chipul bunicii marelui istoric.

Nicolae Bălcescu, mama sa Zinca, fraţii şi surorile lui ne privesc nemişcaţi, din tablourile ce decorează vechii pereţi ai conacului. Peste 15.000 de bunuri culturale, ce aparţin patrimoniului naţional pot fi admirate la muzeul memorial „Nicolae Bălcescu“.

Într-o cutie cu pereţi de sticlă sunt aşezate câteva pumnale a căror mânere metalice poartă o lucrătură fină şi care au aparţinut generalului Gheorghe Magheru.

Covoare olteneşti, ceramică realizată de meşterii olari din satul Corbi, piese de mobilier vechi, documente, biblioteca Mariei Bălcescu Geanoglu (sora lui Bălcescu), toate ne aşteaptă aici pentru a le redescoperi şi pentru a retrăi atmosfera de odinioară.

Clădirile păstrează nealterate amintiri din viaţa marelui revoluţionar. Construcţia vechiului conac boieresc, în forma în care poate fi văzut şi astăzi, a început în 1824. Peste aproximativ un veac şi jumătate, acesta a avea să devină „Muzeul Memorial Nicolae Bălcescu“.

În afara celor două expoziţii găzduite de conacul familiei, cea de tablouri, argintărie si ceramică, precum şi cea documentară, la Bălceşti mai poate fi vizitată şi Biserica din lemn, ctitorie a familiei.

Alături se află mormântul Sevastiţei, sora lui Bălcescu si tot aici ar fi trebuit să fie înmormântat şi marele istoric, dacă osemintele sale ar fi fost găsite la Palermo, oraşul unde acesta a murit în exil.

Tot la Bălceşti se află şi o expoziţie de artă modernă şi contemporană, dar şi un centru documentar – arhivă şi bibliotecă. Acesta adăposteşte exemplare rare ale istoriografiei româneşti, lucrări legate de activitatea serviciilor secrete şi cu temă francmasonică.

Sper că v-am stârnit curiozitatea, iar în pelerinările dumneavoastră prin ţară vă propun să poposiţi preţ de câteva minute şi la Conacul Bălceştilor din judeţul Vâlcea pentru a cunoaşte măcar o parte din viaţa istoricului şi revoluţionarului Nicolae Bălcescu.