Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: SERVICIUL DE NOAPTE Joi, 15 Noiembrie

Cele mai citite

Articole recente

Emisiuni

Autor

Radu Dobrițoiu

20 Aprilie 2018
Vizualizari: 1834
Comentează add

Criza din Siria a înregistrat un nou episod cu implicaţii internaţionale, într-un război ce pare fără sfârşit, după ce conflictele au început în această ţară în 2011.

Implicaţiile internaţionale ale crizei din Siria

radu-dobritoiu

Realizator Radu Dobriţoiu - Bun găsit! Criza din Siria a înregistrat un nou episod cu implicaţii internaţionale, într-un război ce pare fără sfârşit, după ce conflictele au început în această ţară în 2011. Atacul cu arme chimice din 7 aprilie, din localitatea Duma, a determinat Statele Unite, Franţa şi Marea Britanie să lanseze, acum şase zile, atacuri precise asupra unor facilităţi ce aparţineau regimului lui Bashar al-Assad, unde existau informaţii că sunt produse arme chimice. O operaţiune coordonată de trei aliaţi importanţi din NATO, totodată ţări membre permanente ale Consiliului de Securitate al ONU. La cinci zile după ce au ajuns în Siria, inspectorii din cadrul Organizaţiei pentru Interzicerea Armelor Chimice încă aşteptau astăzi să primească accesul în zona în care a avut loc atacul din Duma, orăşel sirian unde reprezentanţii opoziţiei, dar şi voluntari implicaţi în sprijinul populaţiei civile, susţin că pe 7 aprilie, aeronave - aparţinând regimului controlat de Bashar al-Assad - au lansat bombe ce aveau încărcături cu gaze toxice şi au ucis cel puţin 40 de persoane, inclusiv copii, femei şi bătrâni. Atacul cu arme şi rachete de mare precizie, condus de Statele Unite, Franţa şi Marea Britanie, în noaptea de 13 spre 14 aprilie a provocat reacţia Moscovei, putere ce patrulează regimul totalitar al lui Bashar al-Assad. În acest nou episod al crizei siriene, Rusia nu a reacţionat pe teren din bazele sale strategice de la Tartus şi Latakia. Cei 15 membri ai Consiliului de Securitate al ONU se vor întâlni, neoficial, în Suedia, la acest sfârşit de săptămână, pentru a ajunge la un consens în privinţa Siriei. Voi analiza noile evoluţii ale crizei siriene, împreună cu profesorul universitar Ştefan Popescu, doctor în Istoria Relaţiilor Internaţionale Contemporane. Avem pregătite, la "Euroatlantica" şi informaţii pe acest subiect, de la corespondenţii Radio România Actualităţi din Moscova, Washington şi Ierusalim. Sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi, pentru a asculta emisiunea "Euroatlantica". Tema ediţiei: Implicaţiile internaţionale ale crizei din Siria. Bună seara, domnule profesor Ştefan Popescu! Bun venit la Radio România Actualităţi!

EDIŢIA EUROATLANTICA DIN 19 APRILIE

Ştefan Popescu: Bună seara! Bun găsit tuturor!

Radu Dobriţoiu: Domnule profesor, un nou episod al crizei siriene, un atac cu arme chimice, urmat de un răspuns clar al Statelor Unite, Franţei şi Marii Britanii. Lovituri de precizie cu arme performante, de această dată cu Franţa aflată în rol principal. Cât de justificată a fost această acţiune militară?

Ştefan Popescu: În mod cert, a avut şi o componentă, hai să spunem, de intervenţie militară umanitară, de pedepsire a regimului sirian pentru nerespectarea înţelegerii din 2013, cu privire la distrugerea, renunţarea...

Radu Dobriţoiu: Renunţarea la arsenalul chimic.

Ştefan Popescu: Renunţarea la arsenalul chimic. O înţelegere girată de Moscova, deci prin urmare, o acţiune militară care a vizat şi o punere în gardă a Moscovei.

Radu Dobriţoiu: Să amintim că atunci Rusia se angajase să distrugă pe teritoriul său, armele chimice ale Siriei.

Ştefan Popescu: Ale regimului sirian. Da, aşa este. Absolut! Dar acest lucru nu exclude şi o repoziţionare. Gândiţi-vă că numai cu vreo 10 zile înainte de intervenţia militară franco-americano-britanică, aveam, se contura un efect de tip Yalta cu privire la Siria. La Ankara, preşedinţii Turciei, Federaţiei Ruse şi Iranului se înţelegeau cu privire la Siria, la cum va arăta, la Procesul de la Astana, de altfel a fost lansat de /.../.

Radu Dobriţoiu: Negocierile de pace la Astana, separate de cele de la Geneva.

Ştefan Popescu: ... şi Occidentul...

Radu Dobriţoiu: Negocieri de pace pentru Siria la Astana deschise fără Statele Unite... acceptând la Astana doar ambasadorul din acea ţară a Statelor Unite... aţi amintit de Astana, nu doar de discuţiile recente dintre Rusia, Iranul şi Turcia.

Ştefan Popescu: Absolut. Iar Franţa începuse, în prealabil, cu câteva luni înainte, să fie acceptată ca membru observator la Procesul de la Astana. Cei trei i-au refuzat participarea. În acest caz, intervenţia occidentală are şi rolul de a reechilibra puţin lucrurile...

Radu Dobriţoiu: Şi de a reintra în joc, putem spune...

Ştefan Popescu: Şi de a reintra în joc puternic. Rămâne de văzut pentru că cei trei actori nu au... obiectivele lor nu se suprapun în totalitate. Dacă Franţa doreşte să îşi regăsească un loc într-o zonă tradiţională, Siria fiind mandat francez între 1920-1946. Ştim şi interesele franceze în Liban, deci este o zonă importantă pentru ea. Cred că Marea Britanie nu mai joacă un rol atât de important în Orientul Mijlociu.

Radu Dobriţoiu: Cu toate că au fost şi interese britanice în Siria. Ne aducem aminte tot ce s-a întâmplat acolo la finele Primului Război Mondial, a fost gestionat de Franţa, împreună cu Marea Britanie.

Ştefan Popescu: Acordurile Sykes-Picot sunt ilustrate, dar Marea Britanie, în momentul de faţă, cred că a dorit mai ales să pedepsească Rusia în afacerea Skripal. Cât priveşte SUA, aici rămâne de văzut, pentru că aţi văzut că e o polemică între... preşedintele Emanuel Macron spunea că l-a convins pe preşedintele Donald Trump să rămână, preşedintele Donald Trump a infirmat, a spus că din contră...

Radu Dobriţoiu: În acţiunea militară din Siria este vorba.

Ştefan Popescu: ... şi probabil că am putea să privim implicarea SUA şi printr-o grilă de lectură internă, avansul anchetei procurorului federal Mueller, contextul electoral din SUA, instalarea, audierea lui Mike Pompeo de către Congres...

Radu Dobriţoiu: Şi de ce nu, poate şi dorinţa SUA şi a Administraţiei Trump de a demonstra o dezicere, cu ghilimelele de rigoare, de Rusia.

Ştefan Popescu: Şi de Obama, de Administraţia Obama, pentru că totuşi, de ce să nu recunoaştem, o parte... nu numai programul a contat al domnului Trump, dar şi dorinţa de a se demarca cu totul de adminstraţia democrată precedentă.

Radu Dobriţoiu: Este un moment, putem spune, în care situaţia din Siria a marcat un nou episod important, prin implicarea foarte activă a Franţei, de această datăm şi aţi adus dumneavoastră aminte de aceste negocieri stabilite local între Rusia, Turcia şi Iran, pe de-o parte, aţi amintit de negocierile de pace pentru Siria de la Astana, care au fost deschise separat de negocierile de pace pentru Siria de la Geneva, care păreau mult mai apropiate de ceea ce îşi doreşte lumea occidentală pentru Siria. La Astana, dar şi la aceste discuţii din Turcia, atât SUA, cât şi Franţa, dar şi Marea Britanie nu au fost acceptate.

Ştefan Popescu: Pentru că Occidentul are o mare problemă, iar această problemă va rămâne şi în momentul de faţă, chiar după intervenţia militară, Occidentul este... prezenţa pe teren a Occidentului este marginală, circumscrisă unor zone din nord-estul Sirie, ale Kurdistanului... aşa-numitul Kurdistan sirian şi trebuie spus...

Radu Dobriţoiu: Rojava, regiunea denumită Rojava istorică acolo, unde avem, pe de-o parte, un sprijin american pentru kurzi, pe de altă parte, atenţia SUA bineînţeles pentru a nu deteriora relaţiile cu Turcia, Turcia care este împotriva kurzilor. Iată, aceasta nu este o ecuaţie, că nu avem de ambele părţi aceeaşi soluţie, o egalitate, şi avem peste graniţă, în Irak, avem ceilalţi kurzi care nu se înţeleg cu kurzii din Siria.

Ştefan Popescu: Absolut.

Radu Dobriţoiu: Pentru că v-aţi referit la o zonă extrem de complexă şi de complicată, cea din nord-estul Siriei, unde SUA ar putea avea această pârghie reprezentată de kurzi.

Ştefan Popescu: Şi chiar  beneficiind de un sprijin tacit sau măcar de o acceptare din partea Moscovei, pentru că şi Moscova a avut o relaţie istorică cu Kurzii din Siria. Să nu uităm că sovieticii au fost in 1946 cei care au propus crearea unui Kurdistan, o republică socialistă kurdă, iar legăturile lor au continuat şi după şi chiar acum, recent, Federaţia Rusă chiar a livrat arme kurzilor din Siria, dar pe de altă parte, implicarea americană acolo le oferă un confort ruşilor, pentru că reprezintă o garanţie a menţinerii Turciei în alianţa tactică cu Moscova.

Radu Dobriţoiu: Să spunem că aceşti kurzi, aceiaşi, au primit arme şi de la ruşi, şi de la americani.

Ştefan Popescu: Şi susţinuţi şi de forţe franceze.

Radu Dobriţoiu: Da. Adică este o situaţie extrem de complicată şi vedem din ce în ce mai complexă, prin implicarea unor puteri putem spune nucleare, nu numai membri permanenţi în Consiliul de Securitate.

Ştefan Popescu: Absolut. De asta nu trebuie să ne mire faptul că ruşii au fost ţinuţi la curent cu precizie asupra ţintelor vizate de occidentali. Războiul este exclus între puteri deţinătoare de asemenea arsenale nucleare. Dar ce voiam să spun în continuarea ideii precedente este că soliditatea poziţiilor rusă, turcă şi iraniană în Siria nu poate fi pusă în discuţie

Radu Dobriţoiu: Cu siguranţă. Interesele geopolitice pentru Siria, dar şi disputele între diferitele confesiuni islamice reprezintă, în opinia analiştilor americani, probleme ce impun o strategie pe termen lung a SUA pentru această ţară. În opinia experţilor de la Washington, deşi influenta americană în Siria este în declin, SUA mai au încă două potenţiale instrumente: miliţiile kurde şi capacitatea de a sprijini reconstrucţia la finalul conflictului. Din Statele Unite transmite pentru 'Euroatlantica', Doina Saiciuc.

*

Corespondenţă din Washington - Reporter: Doina Saiciuc - Ceea ce este nevoie acum este o strategie pe termen lung a Statelor Unite pentru Siria. Înainte de toate, însă, trebuie oprită sângerarea pacientului - arată analistul Frederic Hof, de la Consiliul Atlantic. Fixaţia Occidentului asupra instrumentelor crimei, muniţiile chimice, mai curând decât asupra crimei însăşi, facilitează decisiv, de fapt, deşi, sigur, neintenţionat, uciderile în masă din Siria, spune domnul Hof pentru că, în cinismul său, domnul Bashar al-Assad percepe linia roşie care se referă la folosirea armelor chimice drept o undă verde pentru alte instrumente pe care le-ar putea folosi pentru a ucide civili. Şi, dacă obiecgtivul american - arată domnul Hof - este pur şi simplu să-l lăsăm pe Assad să câştige şi Dumnezeu o să decidă ce va fi apoi. Strategia ar implica, pe de-o parte bombardarea Siriei în urma folosirii armelor chimice, şi, pe de cealaltă parte, strânsul din umeri, doar atunci când Assad foloseşte arme convenţionale împotriva spitalelor ori şcolilor. Această strategie este o cale către dezastru. Odată ce sirienii sunt masacraţi pentru a fi supuşi, Iranul şi Hezbollah vor avea o problemă mai puţin în a construi un aşa-numit front al rezistenţei împotriva Israelului şi odată ce Siria va deveni o ruină fumegândă prezidată de hoţi, preşedintele rus, Vladimir Putin va cere triumfător tribut Europei pentru a evita încă un val de migranţi sirieni disperaţi. În plus, odată ce regimul Assad va fi violent restaurat în întreaga ţară, islamiştii suniţi din întreaga lume vor transmite un mesaj recurţilor lor despre complicitatea Occidentului la crimele din Siria. Susan Rice, fost consilier prezidenţial pentru securitate naţională în administraţia Obama spune că deşi influenţa americană în Siria este în declin, Statele Unite au încă două potenţiale valoroase cărţi de jucat acolo. Prima este aceea că prin partenerii kurzi controlează  o importantă parte a nordului şi estului Siriei. Cea de-a doua constă în capacitatea de neegalat a Statelor Unite împreună cu aliaţii europeni şi din Golf de a sprijini reconstrucţia Siriei şi revenirea refugiaţilor. Fără bani americani şi aliaţi, Rusia şi Iranul vor ajunge în situaţia de a purta povara unui stat eşuat foarte costisitor.

*

Radu Dobriţoiu: Domnule profesor Ştefan Popescu, în privinţa loviturilor precise de acum câteva zile, condusă de Statele Unite, Franţa şi Marea Britanie, Uniunea Europeană a avut o poziţie comună şi a fost de acord cu lovirea acestor facilităţi chimice ale lui Bashar-al Assad. Ce putem spune, în general, însă, despre Uniunea Europeană atunci când o punem în relaţie cu Siria?

Ştefan Popescu: Sigru că a fost o solidaritate, o unitate europeană, cu nuanţe, fiecare... în funcţie şi de ponderea fiecărei ţări, dar de o politică siriană  a Uniunii Europene nu putem vorbi. Putem vorbi de o politică franceză în Siria, pentru că Franţa are capacitatea expediţională militară, este membru permanent al Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite şi deţinător de arsenale nucleare. Deci, prin urmare, este o putere credibilă în faţa Rusiei şi Iranului şi are voinţa să joace un rol particular în regiune şi asta conferă Franţei un rol de lidership în Uniunea Europeană. Dar este singura care are o putere, ţări, de pildă, care ar fi putut să joace un rol măcar mai important, sigur /.../.

Radu Dobriţoiu: Din punct de vedere al declaraţiilor, cum ar fi Germania.

Ştefan Popescu: Cum ar fi Germania. Dar, de pildă, iată Grecia. Grecia care de la început, prin proximitatea geografică, temându-se că va fi chemată să joace vreun rol, având în vedere şi raporturile bune cu Federaţia Rusă, a spus că nu va lua parte la nicio acţiune militară sau ţări complet neutre, cum a fost Belgia. Iată declaraţia belgiană. Îi înţelegem pe aliaţii noştri, însă, rezolvarea politicii crizei din Siria nu poate fi decât politică. Deci, iată, sunt diferenţe foarte mari de nuanţe. Germania urmează, însă, Franţa. Iar implicarea ei în Orientul Mijlociu, inclusiv pe dosarul nuclear iranian este pentru a conferi Germaniei un rol mai important în perspectiva sigur, îndepărtată a reformei Naţiunilor Unite.

Radu Dobriţoiu: Aţi amintit de Germania. Vreau să vă citesc o ştire de astăzi. Este venită de la Moscova. Moscova susţine că a găsit în Ghouta de Est recipiente cu clor, provenite din Germania. Forţele guvernamentale siriene au descoperit în teritoriile eliberate din Ghouta de Est, să spunem aproape de Duma, de acest oraş unde au avut loc atacurile cu arme chimice, forţele Guvernamentale Siriene au găsit acolo containere cu clor provenite din Germania, susţin ei, precum şi fumigene produse în oraşul Salisbury din Anglia, a declarat purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe Rus, Maria Zaharova, citată de Tass astăzi.

Ştefan Popescu: Bine, face parte din acelaşi război al...

Radu Dobriţoiu: Informaţional.

Ştefan Popescu: Informaţional dintre cele două tabere. Acum mă întreb clorul produs în Germania era cel din stocurile RDG-ului sau nu s-a precizat?

Radu Dobriţoiu: Da, adică cum poţi să găseşti... adică Germania, care noi ştim, este extrem de sensibilă la tot ce înseamnă intervenţii militare, cu excepţia celor de nivel spital de campanie sau poate forţele speciale...

Ştefan Popescu: Şi mai este ceva în Uniunea Europeană. Să ştiţi că există o traumă a folosirii gazelor toxice din Primul Război Mondial şi Uniunea Europeană, francezii şi nemţii au fost printre ţările pioniere, care au susţinut convenţiile de...

Radu Dobriţoiu: A fost un coşmar pentru Europa în Primul Război Mondial utilizarea pe scară largă în confruntări şi în luptele din linia întâi dintre tranşee.

Ştefan Popescu: Şi dreptul internaţional a evoluat sub ... ca urmare a impactului acestor evenimente.

Radu Dobriţoiu: Sub impactul acestor evenimente.

Ştefan Popescu: Sigur.

Radu Dobriţoiu: Situaţia din Siria pare de necontrolat la şapte ani de la începutul războiului civil. Teritoriul ţării este împărţit între miliţiile sunnite sau kurde, grupări armate, forţe loiale Turciei sau Iranului, la toate acestea se adaugă miliţiile Hezbollah şi trupele iraniene, concentrate în jurul Damascului, dar şi trupele ruseşti de la Tartus şi Latakia. Şi astăzi forţele aeriene ale Irakului au atacat poziţii ale grupării teroriste Stat Islamic din Siria. Toate aceste evoluţii sunt privite cu atenţie de Israel, de unde transmite pentru "Euroatlantica" Dragoş Ciocîrlan.

Corespondenţă din Ierusalim - Reporter: Dragoş Ciocîrlan - În Siria e haos, cu toată prezenţa militară rusă, şiită, iraniană, bandă recrutată din Afganistan şi Pakistan plus Hezbollah. Situaţia e precară şi nimeni nu ştie exact cine controlează: trupe credincioase lui Assad, ruşii, forţe ale rebelilor, unităţi ale kurzilor, forţe turceşti, Daesh, dar şi rămăşiţe al-Qaeda sunt într-un spaţiu măcinat de conflictul intern sirian. Liniile pe teren se schimbă nu de la zi la zi, ci din oră în oră. Iranul nu e infiltrat puternic în Liban şi nici în Siria, nu deţine o infrastructură serioasă pentru culegerea de informaţii şi nu are detaşamente de şoc. În diaspora, aşa-numita Coloană a V-a a Gărzilor Revoluţionare Iraniene are elemente infiltrate în Africa, Asia, America de Sud şi în fostele republici musulmane sovietice, sprijinindu-se pe populaţia musulmană locală. Israelul are o tristă experienţă la acest capitol cum ar fi la Buenos Aires, unde au fost implicaţi înalţi factori politici din Argentina. Israelul ia în serios orice ameninţare. Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe de la Teheran a declarat că, mai devreme sau mai târziu, Iranul va ataca. În februarie, drona care a fost lansată din Siria şi doborâtă în Israel avea muniţie. În acest caz, Teheranul s-a jucat cu focul şi s-a fript în Siria. Armata israeliană poate doborî avioane cargo, care transportă din Iran material militar în Siria şi nu e vorba doar de armament destinat miliţiilor şiite libaneze. Presa iraniană susţine că Israelul nu va putea impune o linie roşie restrictivă, iar Ierusalimul a răspuns oficial: "Nu încercaţi să testaţi determinarea Israelului!" Secretarul general adjunct al Hezbollah, Naim al-Qassem, a spus că Israelul şi Iranul sunt în confuntare directă. Comentarile lui ar putea fi interpetate ca un  mesaj de la Teheran despre mânia corpului Gărzilor Revoluţionare Iraniene, în urma bombardării bazei T4 din Siria, unde şi-au pierdut viaţa 7 militari iranieni. Ceea ce s-a întâmplat în 9 aprilie, potrivit experţilor israelieni, este mai mult decât a tunde iarba. Reflectă o perioadă de conflict prelungit cu grupurile ostile statului Israel. Utilizarea forţei e destinată să slăbească duşmanul. Teheranul preferă să trimită mesaje contradictorii prin Hezbollah. Qassem susţine că Israelul încearcă să traseze o linie roşie, limitând axa de rezistenţă. Teheranul încă îi plânge pe militarii care au murit in Siria, inclusiv un colonel care conducea unitatea de drone.

*

Radu Dobriţoiu: Domnule profesor Ştefan Popescu, Franţa redevine un jucător important şi în Orientul Mijlociu, cum putem observa, de asemenea preşedintele Macron a decis dublarea fondurilor bugetului pentru misiunile externe ale Franţei, de asemenea prezenţa externă şi dotarea cu echipamente a trupelor este privită cu mai mare atenţie. Iată, este posibil ca Franţa să profite inclusiv de această politică a administraţiei de la Washington, pentru ca Élysée-ul să vină să bată acolo...

Ştefan Popescu: A început să profite deja încă din timpul Administraţiei Obama. Gândiţi-vă, a pătruns în zone şi pe fondul retragerii britanice, dar şi americane, a pătruns în zone care în mod tradiţional ieşeau din sfera, să spunem, din pré carré-ul francez, cum este baza militară aeronavală de la Abu Dhabi, unde sunt 600 de militari...

Radu Dobriţoiu: De unde au atacat francezii.

Ştefan Popescu: De unde au atacat francezii... Deci au o prezenţă ambiţioasă şi spre Arabia Saudită. Gândiţi-vă, implicarea în criza dintre Arabia Saudită şi Liban. Libanul este, mă rog, fieful influenţei franceze, dar şi al Hezbollah-ului, deci este o politică ambiţioasă.

Radu Dobriţoiu: Libanul, unde preşedintele Macron urmează să ajungă în această lună, într-o vizită oficială.

Ştefan Popescu: Absolut. Premierul Hariri care, mă rog, ştim bine că a fost, a ieşit din acea criză complicată cu Arabia Saudită, graţie medierii lui Emmanuel Macron, am văzut vizita de acum o săptămână a prinţului Salman al Arabiei Saudite, la Paris, semnarea unor importante acorduri de cooperare cu Franţa, inclusiv investiţii franceze importante de sute de miliarde de dolari, a fost această vizită, ceea ce înseamnă...

Radu Dobriţoiu: Şi Franţa s-a impus din nou, pornind de la intelligence, de la informaţiile furnizate pentru aceste lovituri precise, până la acţiunea propriu zis militară în punerea la punct a lui Bashar al-Assad, putem spune, şi s-a impus şi în faţa Rusiei, totodată.

Ştefan Popescu: S-a impus şi în faţa Rusiei pentru că este o ţară care are credibilitate, unul dintre puţinii actori care au o constanţă de 10 ani în regiune.

Radu Dobriţoiu: Reacţia Moscovei a fost una aşteptată, Rusia susţinând regimul totalitar al lui Bashar al-Assad. Cu toate acestea, Moscova recunoaşte că ţintele atacurilor cu rachetă au fost baze militare siriene şi nicidecum zone civile. Tot despre Siria au vorbit astăzi la Baku comandantul suprem al Forţelor Aliate din Europa şi şeful Statului Major General al Armatei Rusiei. Mai multe informaţii a transmis pentru Euroatlantica, de la Moscova, Alexandr Beleavski.

*

Corespondenţă de la Moscova - Reporter: Alexandr Beleavski - Preşedintele Vladimir Putin a condamnat atacul cu rachetă aliat împotriva Siriei, ca act de agresiune împotriva unui stat suveran aflat în prima linie a luptei împotriva terorismului. Atacul - a declarat el - a fost comis fără acordul Consiliului de Securitate, sub pretextul inventat al folosirii armelor chimice împotriva civililor din Duma de către regimul Assad, ci înainte ca misiunea Organizaţiei Internaţionale pentru Interzicerea Armelor Chimice - OIAC - să îşi înceapă investigaţiile la faţa locului. O altă controversă fundamentală ruso-occidentală vizează ţintele şi eficienţa atacului aliat. Statele Unite afirmă că toate rachetele de croazieră şi-au atins ţintele şi au distrus principalele obiective atacate, respectiv facilităţile chimice de la Barzeh şi /.../. Ministerul Rus al Apărării a afirmat că potrivit datelor sale, apărarea antiaeriană siriană a doborât 71 din cele 103 de rachete de croazieră depistate în spaţiul aerian al Siriei. Rusia afirmă de asemenea că principalele ţinte ale atacului au fost obiectivele militare siriene, în primul rând şase aerodromuri militare. Ministerul Rus al Apărării subliniază că la respingerea atacului au participat exclusiv forţele aeriene siriene, refăcute şi reinstruite cu ajutorul Rusiei. După atac, Ministerul Rus al Apărării a declarat că Moscova ar putea să furnizeze Damascului sisteme S 300, idee la care renunţase anterior, la insistenţele unor parteneri aluzie la Statele Unite şi Israel. Rusia are în Siria propriile sisteme S 300 şi S 400, la Bazele Khmeimim şi Tartus care, ca şi Aviaţia Rusă au fost în stare de alertă, dar n-au intrat în acţiune. Evoluţiile au arătat că între militarii ruşi şi americani ca şi posibil la alte niveluri, au funcţionat în momentul conflictului canale de comunicare, ceea ce a permis evitarea unei confruntări. Imediat după atac, Ministerul Rus al Apărării a declarat că apărarea antiaeriană rusă din Siria n-a intrat în acţiune deoarece rachetele aliate n-au intrat în zonele ei de răspundere. Ambele părţi au respectat astfel liniile roşii. Astăzi, la Baku, a avut loc prima din 2013 - întâlnire între şeful Statului Major Rus, Valeri Gherasimov şi comandantul Forţelor NATO din Europa, Curtis Scaparrotti. Conform mediilor ruse care nu oferă detalii, discuţiile s-au referit la situaţia din Siria şi din Europa, inclusiv la măsurile de creştere a încrederii şi prevenirea conflictelor.

*

Radu Dobriţoiu: Domnule profesor Ştefan Popescu, acest atac credeţi că va avea urmări, mă refer în primul rând la regimul lui Bashar al-Assad?

Ştefan Popescu: Cred că folosirea armelor chimice, dar în rest nu cred că va avea nicio urmare. Bashar al-Assad este... are o poziţie solidă, susţinut de aliatul rus şi iranian. Nu cred că în teren se va schimba ceva semnificativ, în Siria. Şi apropo şi de reconstrucţie, să nu ne facem iluzii că ruşii, pe teritoriul pe care îl controlează, vor lăsa să vină occidentalii să construiască. Nimeni nu îşi pune întrebarea dacă va fi asociată, de pildă, China.

Radu Dobriţoiu: Şi au încheiat deja contracte pentru gazele din regiunea respectivă, ruşii. Euroatlantica, la final, am discutat despre implicaţiile internaţionale ale crizei din Siria. Invitatul ediţiei a fost profesorul Ştefan Popescu. Sunt Radu Dobroţoiu şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi ascultat emisiunea Euroatlantica.


Etichete Exclusiv RadioEmisiunea Euroatlanticaprofesor Stefan PopescuRadu DobritoiuNicu PopescuDragos CiocirlanAlexandru BeleavskiDoina Saiciuc

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live