Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: INTRE MILIOANE DE PRIETENI (CONTINUARE) Miercuri, 01 Decembrie

Cele mai citite

Articole recente

Emisiuni

Autor

George Popescu

12 Ianuarie 2021
Vizualizari: 908
Comentează add

Invitat: dl. dr. Liviu Ţăranu - cercetător al CNSAS

"Ilegalii Securităţii" "Ilegalii Securităţii" - Conține audio

george-popescu

Credit: https://www.avocatoo.ro/

Serviciile secrete româneşti de după război au supravieţuit în cea mai mare parte conflagraţiei, însă restructurarea din temelii a fost o operaţiune pe alocuri dificilă şi cu un preţ uriaş.

 

Majoritatea cadrelor au fost aproape declarate în bloc indezirabile şi au luat drumul închisorilor politice. Mult prea puţini din „cei vechi” au fost păstraţi în noile structuri în ciuda unui deficit de personal specializat care s-a întins pe mai bine de un deceniu.

 

Securitatea – noua denumire a serviciului românesc de informaţii a avut la bază construcţiei modelul sovietic.

 

Spre deosebire de serviciul intern - contraspionaj, cel de spionaj s-a mai bazat de ofiţerii vechi selectaţi după dosar politic şi de loialitate din structura SSI, cu o conducere sovietică, la vârf, dizolvat în 1951 în Direcţia de Informaţii Externe.

 

Conform invitatului, chiar dacă omologii sovietici – Direcţia Generală 1 din KGB beneficia de serviciile unor ofiţeri deplin conspiraţi şi legendaţi, numiţi în jargonul profesional, „ilegali”, în România, abia după derularea invaziei statelor participante la Tratatul de la Varşovia în Cehoslovacia prindea contur un astfel de compartiment.

 

Cu conducere românească şi organizare autohtonă, organigrama DIE era compusă din mai multe brigăzi, cu un profil bine precizat, care la rândul lor încadrau mai multe unităţi operative.

 

Cea mai controversată era Brigada „U” care se ocupa de ofiţerii deplin conspiraţi sau „ilegali” care acţionau sub diferite acoperiri în ţările de interes pentru România.

 

Ţări de interes în epocă erau cele situate în europa Occidentală şi America de Nord.

 

Fostul defector Ion Mihai Pacepa susţinea în anul 2007 pentru cotidianul „Ziua” că DIE avea 2.780 ofiţeri conspiraţi şi 500 deplin conspiraţi, ceea ce trebuie să luăm cu titlu de mare rezervă.

 

Ce însemna ofiţer ilegal al Securităţii în misiune ? Agent foarte bine pregătit din punct de vedere fizic şi mental, cu certe şi verificate aptitudini pentru munca secretă, dar având o „faţă” dintre cele mai obişnuite şi banale, capabil să reziste în faţa provocărilor şi verificărilor serviciului advers de contrainformaţii din ţara în care era plasat.

 

Un vorbitor al limbii ţării respective, fără accent, cu cunoştinţe în domeniul de referinţă: inginerie, economie, ştiinţe umaniste, după caz ori alte acoperiri solide.

 

Pregătirea ofiţerului avea prioritate delină, iar din aceasta confecţionarea noii identităţi reprezenta una din probele de foc al instructorului său.

 

Mulţi ilegali în misiune aveau să-şi întemeieze noi familii în Occident, cu copii, stare materială şi reprezentare social dintre cele mai potrivite şi puţine, cu aproape deloc opţiuni şi avantaje provenite din Centrală, de-acasă.

De-altfel „ilegalilor” li se interzicea până şi ocazia de a fi văzuţi în prejma ambasadei RSR în ţara de destinaţie pentru a nu mai vorbi de intenţia de a lua contact cu vreun superior din ţară.

 

O altă metodă de infiltrare a ilegalilor Securității în țările de obiectiv era trecerea acestora ca disidenți sau refugiați politici cu drept de cerere de azil politic.

 

De la derularea prileor operațiuni, la mijlocul anilor '70 succesele s-au lăsat aşteptate, în mare parte şi fiindcă adversarii erau la fel de vigilenţi, iar pregătirea unor agenţi nu a fost dintre cele mai reuşite. Cu toate acestea, ilegalii şi-au îndeplinit cu timpul în cea mai mare măsură misiunile satbilite şi au confirmat prin asigurarea informaţiei startegice din câmpul ştiinţific, al inovaţiei şi inventicii un mare câştig pentru dezvoltarea economiei naţionale în ramuri esenţiale: chimie, petrochimie, construcţie aero-spaţială, transporturi, minerale sintetice.

 

Sediul Direcţiei Ilegalilor era situat pe Splaiul Independenţei şi funcţiona sub acoperirea de Institut pentru Studii Economice Internaţionale, într-o clădire în care se găseau şi o parte din birourile Consiliului Judeţean Ilfov.

 

Reproducem integral un raport cu note critice ale unuia dintre comandanţii acestui serviciu pentru a oferi mai multă informaţie necesară înţelegerii raţiunilor de funcţionare şi scopurilor propuse, inclusiv părţile mai puţin bune aşa cum au fost caracterizate de general mr. Gheorghe Manea din perioada respectivă:

 

„1979 martie 27.

Raport al generalului Gh. Manea cu privire la activitatea Brigăzii „U” – unitate care se ocupa de ofiţerii „ilegali” - în perioada 1974-1978.

Gl. mr. Manea Gh. Strict Secret

 

27.III.1979 Ex. unic

 

Notă-raport

 

priveşte: măsuri întreprinse pentru îmbunătăţirea şi rezolvarea activităţii

pe linia fostei brigăzi „U” în perioada 1974-1978

Am fost numit şef al brigăzii „U” prin decret al preşedintelui Republicii Socialiste România, în luna mai 1974. Pe acelaşi decret mai apăreau tovarăşii Toader Gheorghe şi Ceauşescu Nicolae [Nicolae Călin] care erau numiţi şefi ai diviziei a I-a şi respectiv al brigăzii AP (personal). Toţi aveam, atunci, gradul de colonei. Tovarăşul Toader Gheorghe a preluat funcţia aproximativ spre sfârşitul lunii iulie 1974 şi a fost avansat la gradul de general maior la 23 VIII 1974. Tov. Ceauşescu Nicolae a preluat funcţia imediat în luna mai 1974 şi a fost înaintat în gradul de general maior la 9 mai 1977.

 

La data apariţiei Decretului prezidenţial mă aflam la post ca şef al grupului operativ de la Roma. Prin telegramă semnată de g-ral col. N. Doicaru mi s-a adus la cunoştinţă numirea în funcţia de şef al brigăzii „U” în jur de 22 mai 1974 şi mi s-a ordonat să vin în ţară pentru câteva zile, pentru a mă prezenta ministrului de Interne, cu ocazia numirii în funcţie şi a primi dispoziţia în legătură cu predarea în comandă altui ofiţer a grupului operativ de la Roma.

 

Am venit în ţară, aproximativ pe 24-25 mai 1974. Am fost prezentat tov. ministru de Interne Emil Bobu, stabilindu-se să mă întorc la Roma, să pregătesc agentura ce o aveam în legătură pentru predare, să mă întorc în ţară la începutul lunii iulie 1974 pentru a prelua conducerea brigăzii „U”, urmând ca în luna august 1974 să merg din nou la Roma pentru 2 săptămâni, ocazie cu care să predau col. Dumitrescu Titus care fusese numit şef al grupului operativ Roma, comanda acestui grup şi cazurile ce ele aveam în legătură personală.

 

La începutul lunii iunie 1974 m-am reîntors la Roma, pregătind totul pentru predare, iar pe data de 2 iulie 1974 m-am întors în ţară, pe data de 4 iulie preluând în mod efectiv comanda fostei brigăzi „U”. Menţionez că fostul şef al brigăzii „U” g-ral maior Popescu Romeo predase comanda brigăzii, aproximativ la 15 iunie 1974, colonelului Angelescu Vasile locţiitor şef de brigadă, dânsul fiind numit şef al Direcţiei pentru paşapoarte. Am preluat deci comanda brigăzii de la col. Angelescu Vasile.

 

La preluarea comenzii unităţii, ministrul de Interne, Emil Bobu şi g-ral N. Doicaru mi-au recomandat ca în activitatea mea viitoare să acţionez în direcţia orientării întregii activităţi a brigăzii pentru ca aceasta să se înscrie pe profilul ei de activitate şi să devină mai eficientă. Mi s-a spus că în ultimii ani brigada s-a abătut de la profilul ei, folosind mai mult posibilităţile muncii legale, că au fost încadraţi ca ofiţeri „S” unele cadre necorespunzătoare, se fac rebuturi în munca de pregătire a acestora şi că există neajunsuri pe linia sistemelor de legătură.

 

Pornind de la aceste ordine şi recomandări ce mi-ai fost date de conducerea Ministerului, imediat după preluarea conducerii brigăzii am acţionat în următoarele direcţii principale:

 

  1. Reactivizarea activităţii sectorului de documentare pentru crearea de biografii, legende interne şi externe, de aceasta depinzând în cea mai mare măsură problema respectării stricte a profilului de activitate al brigăzii. În acest sens am revăzut încadrarea acestui sector, repartizând ofiţeri corespunzători, întocmind un plan de muncă cu obiective concrete pentru crearea într-un timp cât mai scurt a biografiilor legendă specifice de care aveam absolută nevoie. Ca urmare a măsurilor rapide întreprinse, sectorul de documentare a reuşit să creeze biografii legende interne, să pătrundă în câteva obiective de documentare externă şi să realizăm deci şi un număr sporit de biografii externe. Crearea acestor biografii legende interne şi externe ne-a permis să le repartizăm cadrelor „S” ce le aveam în pregătire şi să ne înscriem într-un timp relativ scurt pe linia ordinului dat de conducere de respectare a profilului brigăzii. Tot pe linia sectorului de documentare am acţionat şi în direcţia creării de biografii legende pentru curierii „S”, studierea legislaţiei străine în materie de cetăţenie şi paşapoarte, echivalarea diplomelor de studii etc.

     

2. Pentru ca biografiile legendă să fie cât mai rezistente am acţionat şi insistat în permanenţă pentru crearea a cât mai multe puncte şi elemente de sprijin, de susţinere, pentru alegerea unor localităţi de legalizare în ţară a lucrătorilor „S” – înaintea plecării în misiune, cu posibilităţi de efectuare a unor combinaţii operative.

 

Crearea acestor biografii legende interne şi externe ne-au permis ca începând cu anul 1975 să trimitem cadrele „S” în misiune, în mod cât mai diversificat, pe profilul unităţii şi nu numai pe situaţia lor reală sau prin plecări oficiale aşa cum se practicase în perioada anilor 1971-1974.

 

Reanalizarea fiecărui caz existent în exterior pentru a stabili dacă se înscrie pe profilul brigăzii pe de o parte şi pentru a întreprinde măsuri pe de altă parte pentru mărirea randamentului lor informativ.

 

Am găsit ca urmare a acestor analize, ofiţeri „S” care lucrau în cadrul reprezentanţelor noastre diplomatice, la agenţii economice sau organisme internaţionale. Nefiind pe profilul nostru i-am predat unităţilor de linie. Am stabilit de asemenea şi un număr mare de colaboratori care lucrau tot la oficiile diplomatice sau la agenţiile economice. Şi aceştia i-am predat unităţilor de linie sau i-am abandonat. Prin această măsură am obligat întregul aparat al brigăzii să nu se mai ocupe de activităţi ce nu intrau în competenţa noastră (paralelism cu celelalte unităţi) şi să respecte cu stricteţe profilul unităţii.

 

Am reanalizat de asemenea şi situaţia fiecărui ofiţer „S” ce se afla în pregătire. Am găsit câţiva care ridicau probleme din punct de vedere al încrederii politice ce li se putea acorda (de exemplu, unul era fiul unui mare legionar) sau nu aveau calităţi pentru munca informativă externă. Pe aceştia, fără a face o campanie, în mod treptat, i-am trecut în rezervă, dând astfel posibilitate aparatului să se ocupe de cadre corespunzătoare. Pentru a nu mai da posibilitate ca aceste lipsuri să se repete sau să treneze arbitrarul, am întocmit instrucţiuni clare, precise în care s-au prevăzut criteriile de selecţionare a ofiţerilor „S” şi condiţiile pe care aceştia trebuie să le îndeplinească sub aspectul încrederii politice, al pregătirii lor profesionale, al aptitudinilor pentru munca informativă, al cunoaşterii de limbi străine, al rezistenţei fizice etc., care au fost aprobate de conducere şi puse apoi în aplicare de către fiecare sector.

 

3. Împreună cu locţiitorii şefului de brigadă şi şefii de sectoare am reanalizat modul în care se făcea pregătirea operativă, politică, militară, contrainformativă şi de

limbi străine a cadrelor „S” dispunând următoarele măsuri, care să fie introduse imediat în procesul de pregătire:

 

  • în cazul pregătirii informativ-operative, în afara laturii teoretice căreia i se aloca cea mai mare parte de timp, ofiţerii „S” să fie puşi să studieze în ţară, de pe poziţiile muncii „S” obiective similare cu cele ce le vor avea în exterior (în preocupările lor). Am indicat şi insistat ca munca de studiere a unui obiectiv să nu se limiteze numai la redactarea unui studiu propriu-zis aşa cum se proceda în majoritatea cazurilor, ci ofiţerul „S” respectiv să îşi creeze relaţii în obiectiv, să le studieze, să le exploateze informativ, să obţină documente secrete de la ei, să efectueze recrutări din rândul acestora.

     

  • Am insistat în mod deosebit ca fiecare ofiţer „S” să facă 2-3 recrutări, să îşi creeze un cerc mai larg de relaţii operative din rândul persoanelor ce prezintă interes pentru organele de securitate interne şi să furnizeze continuu informaţii despre aceste persoane, informaţii care să prezinte interes pentru organele noastre. Insistând pe această problemă atât la şedinţele operative pe care le-aveam lunar cu şefii de sectoare, la învăţământul profesional cât şi la analizele individuale pe cazuri, precum şi la întâlnirile pe care le-am efectuat cu cadrele „S” din pregătire s-a reuşit ca numărul informaţiilor date de lucrătorii „S” din pregătire să crească şi să se ridice calitatea lor, elemente ce au contribuit la o mai bună pregătire a acestora, în condiţii cât mai similare cu cele ce le vor avea în exterior.

     

- Cu privire la pregătirea militară am reluat unele probleme care se efectuau cu ani în urmă şi acum erau omise ca de exemplu: executarea de trageri cu armamente cât mai diverse, confecţionarea de materiale explozibile cu mijloace cât mai simple, exerciţii practice de minare şi realizarea exploziei, lucru cu harta şi lucrările topografice, organizarea armatelor străine şi în special a ţării în care va activa, armamentele şi mijloacele de luptă din dotarea acestor armate.

 

- Pe linia pregătirii contrainformative am dispus ca în afara pregătirii teoretice să se întreprindă măsuri practice de verificare a modului cum respectă instructajul contrainformativ, (dacă lasă la domiciliu sau casa de lucru materiale compromiţătoare, dacă se verifică înainte de a întreprinde acţiuni în sistemele de legătură impersonală, dacă sesizează că s-a făcut percheziţie secretă la domiciliu, s-a introdus TO etc.), legenda biografică stabilită precum şi curajul său, comportarea în cazul când este reţinut şi anchetat. În acest sens, în fiecare caz s-a introdus măsura reţinerii în diferite situaţii, anchetarea, punerea sub supraveghere operativă, efectuare

de percheziţii secrete. Aceste exerciţii s-au dovedit a fi cele mai utile, ele dându-ne posibilitatea să cunoaştem omul respectiv nu numai în situaţii normale ci şi în situaţii mai deosebite. Lipsurile constatate au fost prelucrate individual cu ofiţerul „S” respectiv. Acest măsuri s-au dovedit a fi deosebit de utile, din ele atât noi cât şi lucrătorii „S” având de învăţat f. multe lucruri. Evident că aceste măsuri fiind f. complexe, ele solicitând [au solicitat] multă iniţiativă şi competenţă profesională lucrătorilor aparatului central. Nu în toate cazurile şi nu toţi ofiţerii aparatului central au iniţiat din proprie iniţiativă asemenea măsuri, uneori nici atunci când li se dădeau ordine, fapt ce a făcut necesară intervenţia mea în f. multe cazuri şi situaţii până când în stilul de muncă al lucrătorilor aparatului central s-au cristalizat şi materializat în practică aceste indicaţii.

 

- În cadrul pregătirii tehnice şi în sistemele de legătură impersonală am stabilit ca odată cu însuşirea de către ofiţerii „S” din pregătire, a mijloacelor şi metodelor tehnice de legătură acestea să fie folosite în mod curent, adică informaţiile ce le are să le transmită pe această cale, iar centrala să îi transmită instrucţiuni tot pe aceste căi. Să se întocmească planuri concrete de legături impersonală în fiecare caz, care să fie aplicat cu stricteţe. Planurile de legătură să fie cât mai apropiate de cele ce le vom avea pentru exterior.

Pentru a generaliza experienţa pozitivă obţinută şi în acelaşi timp a asigura desfăşurarea procesului de pregătire informativ-operativă, politică, militară contrainfomativă, de limbi străine şi în sistemele de legătură, am întocmit un plan cadru de pregătire care a fost aprobat de conducerea DGIE în 1976 şi pus în aplicare de către sectoarele operative ale brigăzii.

 

4. Pe linia creşterii randamentului informativ al cadrelor şi surselor „S” aflate am întreprins de asemenea unele măsuri, astfel:

  • au fost contactaţi în exterior, toţi cei care aveau un randament informativ scăzut sau sistemele de legătură nu funcţionau normal din diferite motive, stabilindu-le sarcini precise, de rezolvat şi punând la punct sistemele de legătură;

     

  • am luat de la Brigada SD probleme tematice curente pe linie tehnico-ştiinţifică, iar de la brigada ZI probleme tematice pe linie politico-economică, iar ceva mai târziu de la V3 probleme tematice pe linie de emigraţie, repartizând aceste probleme tematice cadrelor şi surselor „S” din exterior spre rezolvare. Nu li s-a dat toate problemele tematice ci numai acelea pe care am apreciat că, cazul respectiv are posibilităţi să le rezolve. Lunar am introdus, ca sistem permanentizat de lucru, analiza împreună cu şefii de sectoare a informaţiilor şi documentelor obţinute. Aceste măsuri luate au avut ca efect creşterea an de an, a informaţiilor şi documentelor primite de la cadrele şi sursele „S” din exterior atât sub aspect numeric dar mai ales calitativ, în special pe linie tehnico-ştiinţifică. Informaţiile şi documentele obţinute le exploatam la brigada SD (cele tehnico-ştiinţifice) cele politico-economice la brigada ZI iar cele pe linie de emigraţie sau CI la V3. Începând din anul 1976 am început să ne ocupăm şi de obiective pe linie de emigraţie, legionari şi iredentişti.

     

5. Pe linia perfecţionării mijloacelor şi sistemelor de legătură am întreprins măsuri de verificare a adreselor poştale din ţară, a canalelor poştale internaţionale din ţările ce intrau în preocupările noastre, realizarea unor noi indigouri şi sisteme de cifru de informaţii şi poştă. Am reuşit, în final, ca fiecare caz din exterior să aibă cifruri de informaţii şi poştale diferite.

Toate măsurile raportate mai sus sigur că nu au fost realizate imediat. Am întâmpinat rezistenţa unor lucrători ai aparatului central şi uneori lipsă de control şi informare din partea unor şefi de sectoare. Datorită acestei situaţii au existat şi comentarii, a trebuit să adopt poziţie critică în diferite şedinţe ţinute la unitate mai ales în cele ţinute lunar cu şefii de sectoare şi uneori să dăm sancţiuni acolo unde am constatat rea voinţă. Pozitiv este că marea majoritate a cadrelor unităţii au înţeles necesitatea acestor măsuri şi începând cu anul 1976 aceste probleme au intrat curent în stilul şi metodele noastre de muncă, cu unele mici excepţii.

 

Pregătirea cadrelor şi surselor „S” s-a făcut în mod individual, în case de lucru. Fiecare lucrător (ofiţer „S”) avea casa lui de lucru. Pregătirea sub toate aspectele li s-a făcut de către un singur ofiţer instructor din centrală, respectiv cel ce îl avea în legătură. În unele cazuri am aprobat, numai pentru pregătirea militară şi cifru să participe şi ofiţeri instructori de specialitate ai brigăzii. Nici un ofiţer „S” nu a fost introdus în sediul brigăzii sau al Direcţiei Generale de Informaţii Externe.

 

Toţi ofiţerii „S” proveneau din întreprinderi şi instituţii civile, unul singur pare-mi-se că provenea de la Ministerul Apărării.

 

Nici unul dintre ei nu cunoştea organizarea internă a Ministerului de Interne sau a Direcţiei Generale de Informaţii Externe iar în procesul pregătirii nu li s-a vorbit despre această organizare. Ştiau doar că fac parte din brigada „U” care se ocupă cu munca informativă externă de pe poziţii ilegale, unitate componentă a Direcţiei Generale de Informaţii Externe. În procesul pregătirii au putut cunoaşte că Direcţia Generală de Informaţii Externe are şi alte unităţi care se ocupă de munca informativă externă de pe poziţii legale, adică cu ofiţeri trimişi la ambasade sau agenţii economice, precum şi unităţi specializate ca brigada SD, de unde luau probleme tematice şi dădeau documentaţiile la exploatare, dar nu au cunoscut denumirea şi organizarea brigăzii.

 

Cunoşteau numele real al ministrului de Interne şi al şefului Direcţiei Generale de Informaţii Externe.

 

Cunoşteau numele conspirative ale şefului brigăzii „U”, ale locţiitorului acestuia care coordona activitatea sectorului de care aparţineau, al şefului de sector şi al ofiţerului instructor care îl avea în pregătire.

 

În procesul pregătirii nu li s-au dat spre studiu materiale ca: ordine ale ministrului sau şefului Direcţiei Generale de Informaţii Externe, directive de muncă, planuri de măsuri etc. Li s-au dat spre studiere numai lecţii profesionale redactate de brigada „U” în care nu apăreau probleme de ordin organizatoric sau alte probleme ce puteau duce la deconspirări. Lecţiile s-au referit la probleme ca: punctarea, studierea şi recrutarea, recrutarea sub steag străin, munca cu agentura externă, studierea obiectivelor, obiectivele muncii de informaţii externe, legătura personală, legătura impersonală, informaţiile care interesează organele noastre din obiectivele ce le avem în preocupare, măsuri întreprinse de organele contrainformative străine pentru verificarea unei persoane etc.

 

Lucrătorii „S” au luat cunoştinţă numai de ordinele lor de misiune şi planul de legătură, pe care le studiau şi semnau de luare la cunoştinţă. Pe ele apărea semnătura de aprobare a şefului brigăzii „U” pe numele conspirativ de Ghe. Marinescu. De asemenea, li se mai prezenta foaia de notare semnată pe nume conspirative, de ofiţerul instructor din aparatul central, şeful sectorului şi şeful brigăzii „U”.

 

Cu ofiţerii „S” din pregătire nu s-au prelucrat concluziile din şedinţele de bilanţ ce au avut loc pe Ministerul de Interne sau la nivelul Direcţiei Generale de Informaţii Externe şi nici chiar cele ce aveau loc la nivelul brigăzii „U” şi nu li s-au dat să studieze materiale pe această temă. S-au prelucrat cu ei, strict individual, verbal, numai unele probleme ce îi priveau ca de exemplu: pentru cumpărarea unui autoturism sau locuinţă trebuie să întocmească raport şi să obţină aprobarea conducerii Ministerului; necesitatea de a-şi mări randamentul informativ; necesitatea păstrării conspirativităţii. Nu s-au prelucrat cu ei materiale privind abateri ale unor cadre ale DGIE aflate la post în străinătate şi nici care se refereau la activitatea altor unităţi ale DGIE sau chiar activitatea de ansamblu a brigăzii „U”.

 

Nu exclud ca unii ofiţeri instructori din aparatul central al brigăzii „U” să mai fi depăşit cadrul problemelor de pregătire şi să fi purtat discuţii şi pe alte teme dar în nici un caz nu cred să le fi vorbit despre organizarea Ministerului de Interne, a Direcţiei Generale de Informaţii, despre cadrele de conducere ale DGIE etc.

 

Un ofiţer „S” din pregătire cunoştea deci numai: casa de lucru în care era pregătit, numele conspirative ale şefului brigăzii „U”, al locţiitorului şefului brigăzii care răspundea de sectorul din care făcea parte, al şefului de sector, al ofiţerului instructor din aparatul central care îl avea în legătură, problemele care făceau obiectul pregătirii sale, ordinul de misiune şi planul său de legătură.

 

Din cele declarate de Horobeţ, după eliberarea şi venirea în ţară rezultă că a fost anchetat şi cu privire la existenţa unui serviciu care se ocupa cu activitatea ilegală. În acea vreme unitatea noastră era serviciu.

Din cele relatate de colaboratorul Titus Petrilă care a fost arestat în Norvegia ca urmare a trădării lui Tipănuţ rezultă că la anchetă i s-a spus că el aparţinea de Direcţia „U” care se ocupă cu munca ilegală.

 

Desigur că şi foştii ofiţeri „S”, Mandache, Manea şi poate şi alţii au făcut declaraţii cu privire la această unitate.

 

Grupa pentru urmărirea trădătorilor în special cea constituită în anul 1972 nu a făcut parte din cadrul brigăzii „U”. Ea a fost o unitate de sine stătătoare, independentă. Nu a funcţionat la sediul brigăzii „U” ci în sediul central de pe str. Batiştei. În cadrul acestei grupe au fost daţi să lucreze ofiţerii care au lucrat în brigada „U” şi au continuat să fie plătiţi de la brigada „U” pentru că grupa respectivă nu avea stat de organizare.

 

Lucrătorii „S” din pregătire cât şi cei din exterior nu au cunoscut despre existenţa acestei grupe.

Gl. mr. G. Manea „

 

(Reprodus cu acordul invitatului nostru, dl. dr. Liviu Ţăranu)

 

 

 

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 4 ianuarie 2021

 

 

Emisiunea "Istorica"  se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului de Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00. 

 

Ne puteţi scrie la : istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la: www.romania-actualitati.ro 

 

 

 

 

 


Etichete Securitateailegaliibrigada Userviciuagentspionajlegendărefugiat politicanticomunistSUAEuropa Occidentalăplanoperaţiunebeneficiidefectoritrădători

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live