Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: ÎNTRE PRIETENI Vineri, 30 Octombrie

Cele mai citite

Articole recente

Arhiva Emisiuni

Autor

George Popescu

19 Mai 2015
Vizualizari: 4649
Comentează add

Invitat:dr. Constantin Secară, etnomuzicolog, Institutul de Etnografie şi Folclor "Constantin Brăiloiu"

George Sbârcea (Claude Romano) - un compozitor interbelic George Sbârcea (Claude Romano) - un compozitor interbelic - Conține audio

george-popescu

 

 George Sbârcea (Claude Romano)  a trăit între anii 1914 – 2005; a activat ca pianist, compozitor, scriitor. Tatăl său a fost medic în Topliţa, familia sa a avut un trecut îndelungat pe aceste locuri, mama tatălui fiind soră cu Elie Miron Cristea. Urmează cursurile şcolii elementare la Topliţa, apoi la Reghin. În anii 30 absovă Facultatea de Muzică apoi Facultatea de Drept. Cunoştea temeinic 5 limbi străine. 

 
George Sbârcea a intrat în lumea bună a Bucureştiului interbelic odată cu lansarea melodiei „Ionel, Ionelule“, care este cântată şi în ziua de astăzi. Istoria acestei piese este una interesantă. George Sbârcea, ca angajat al Teatrului „Alhambra“, a fost ameninţat de directorii instituţiei că va fi concediat dacă nu compune o melodie de succes. Pentru a-i demonstra că nu glumesc, l-au încuiat într-o cameră, timp de câteva zile, hrănindu-l doar cu biscuiţi şi cafea. Rezultatul a fost că Sbârcea a lansat, în 1937, un cântec nemuritor. Primele interprete ale melodiei „Ionel, Ionelule“ au fost Lulu Nicolau şi Lizette Verea, un duet de succes în acele timpuri. Melodia a fost preluată de cântăreţi din Germania, Franţa şi ţările scandinave.
 
 
 
 
AUDIO: Nume mari, ediţia din 11 decembrie 2014
 

 
 
 
George Sbârcea a călătorit în toată Europa, fiind vorbitor curent a şase limbi: maghiară, germană, franceză, italiană, engleză şi suedeză. Om cu o cultură vastă şi o eloccinţă desăvârşită, politica lui era axată pe scoaterea în evidenţă a calităţilor şi geniului latin“.
 
A ştiut să intre în graţiile multor oameni importanţi. În 1938, la Paris, generalul Charles de Gaulle îl decorează cu Legiunea de Onoare, cea mai înaltă distincţie a statului francez. În 1942, primeşte titlul de Comandor al Ordinului Leul finlandez, fiind singurul român care poartă acest titlu. Prima lui soţie a murit la numai 42 de ani, în urma unor tulburări psihice provocate în urma încarcerării sale. Este tatăl a două fete, 
 
După 1944, viaţa lui George Sbârcea ia o intorsătură dramatică. Noile autorităţi comuniste au pornit o adevărată vânătoare pentru prinderea celui care, în opinia lor, a fost un slujitor al hitlerismului. Timp de un an, s-a ascuns în comuna Petelea, judeţul Mureş. În 1947, este arestat şi judecat de Tribunalul Poporului, pentru că a „trădat idealurile democratice“. Sentinţa a fost de 15 ani de temniţă grea, adică singur în celulă. 
 
 
Foto:dr. Constantin Secară, invitatul ediţiei
 
Urmează un traseu halucinant al puşcăriilor comuniste: Jilava, Aiud, Gherla. A fost bătut cu bestialitate, în special peste mâna dreaptă, cea cu care a scris împotriva democraţiei şi a Uniunii Sovietice. Când a intrat la ocnă, era căsătorit cu Ana Bodo şi avea o fetiţă, Cristina, în vârstă de 3 ani. O dată pe săptămână era scos la plimbare pentru „refacerea moralului“. Gardienii îşi băteau joc de el şi, în loc de mâncare, îi dădeau nişte lături pe care George Sbârcea le vărsa în canalul de scurgere. La scurt timp, celula, în care dormea direct pe ciment, a fost invadată de şobolani. Şobolani care îi acopereau trupul pentru a-l încălzi.
 
Vă întrebaţi, probabil, cum a putut să reziste un intelectual la aceste condiţii inumane de detenţie. Răspunsul îl oferă însuşi George Sbârcea: „Am avut noroc de un fizic rezistent, dar rugăciunea şi furia m-au făcut să trec peste aceşti ani“. A fost eliberat după opt ani de ocnă grea, în 1956, la insistenţele ambasadelor străine acreditate la Bucureşti.
 
A editat 83 de cărţi, a scris nenumărate articole în ziare, nenumărate studii printre care „Obiceiuri, cântece şi jocuri magice din comuna Topliţa”.
 
În 1968 a fost decorat cu „Legiunea de onoare” de către Charles de Gaulle iar în 1992 primeşte titlul de comandor al Ordinului Leului Finlandez, singurul român decorat cu această distincţie.
 
A locuit doi ani în Tibet , invitat de Dalai Lama. A fost prieten cu Luis Armstrong.
 
A compus nenumărate şlagăre.A petrecut fiecare vară la Topliţa, era de nelipsit în juriile concursurilor de muzică uşoară.
 
A murit pe 27 iulie 2005 înmormântat fiind la cimitirul personalităţilor româneşti de onoare culturală, Bellu.        
 
Sursa : http://bibliotecatoplita.ro/despre.html    

Etichete RomanoşlagărIonel,interbelic

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live