Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: ŞTIRI (politice, economice, sociale, culturale * Meteo * Sport) Luni, 03 Octombrie

Cele mai citite

Articole recente

Emisiuni

Autor

George Popescu

23 Martie 2021
Vizualizari: 1234
Comentează add

Invitat: dl. prof. dr. Ion Giurcă de la Universitatea „Hyperion” şi cadru didactic asociat al Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”

„Generalul Ernest Broşteanu şi Basarabia” „Generalul Ernest Broşteanu şi Basarabia” - Conține audio

george-popescu

  General Ernest Broşteanu. Credit: wikimedia.org    

Ernest Broşteanu s-a născut la 24 ianuarie 1869, în oraşul Roman, judeţul Neamţ şi a trecut în nefiinţă la 6 iunie 1932, la Bucureşti.

 

După parcurgerea claselor primare şi liceale, Ernest Broşteanu a urmat cursu- rile şcolii de ofiţeri devenind sublocotenent la 16 iulie 1890.

 

După absolvire a fost repartizat la Regimentul 8 Linie. A efectuat stagii la Regimentele 14 Roman, 6 Tecuci nr. 24, Corpul 3 Armată, Şcoala fiilor de militari din Iaşi şi Batalionul 4 vânători.

 

S-a fost căsătorit cu Maria Carp, la 3 noiembrie 1894, de care a divorţat la 10 mai 1897.

 

În anul 1898 a fost admis la Şcoala Superioară de Război, după absolvire a fost repartizat la Regimentul 15 Războieni, cu gradul de căpitan.

 

A contractat o a doua căsătorie, soţie fiindu-i Olga A. Duca, la 12 iulie 1898. Din această căsătorie a avut trei copii, doi băieţi şi o fată. Cea din urmă a murit la o vârstă timpurie, Ernest – după numele tatălui şi având gradul de sublocotenent a pierit la 19 ani, şi Radu Pavel, viitor medic radiolog cunoscut în Bucureşti.

 

La 7 aprilie 1909 a fost înaintat la gradul de maior, servind în Regimentul 20 Teleorman.

 

Între anii 1911-1916 a fost comandant al Liceului Militar din Iaşi.

 

În anul 1913 a fost avansat la gradul de locotenent-colonel.

 

La 1 aprilie 1916 a fost numit comandant al Regimentului 53 Infanterie.

 

În timpul luptelor din Dobrogea a fost grav rănit în timp ce îşi conducea regimentul la atac, la 3 septembrie 1916, la sud de Arabagi.

 

Pe când se afla încă în convalescenţă, colonel fiind, a primit comanda Diviziei 11 Infanterie. Cu această divizie a participat la bătălia de la Mărăşeşti, în partea finală a confruntării între 23 şi 25 august 1917.

 

Evenimentele din Rusia, aliat al nostru în primul război mondial aveau să se precipite către un deznodământ cu totul nedorit. În octombrie, bolşevicii cuceresc puterea şi instituie dictatura Sovietelor. Promisiunile lui Lenin pentru conaţionaşii săi, inclusiv pentru militari distribuţia pământului şi pace separată cu Puterile Centrale au fost onorate, unul dintre efecte fiind prăbuşirea frontului răsăritean al Aliaţilor şi implicit cel românesc, urmat de anarhizarea tuturor teritoriilor în care se găseau mulitari ruşi în retragere şi dezorganizare.

 

Rezervele Armatei Române – a părţii rămase în Moldova liberă constând în depozite de armament şi muniţie, alimente, furaje, furnituri şi efecte, precum şi alte produse de strictă necesitate, combustibili şi parc de transport se regăseau alături de cele ruseşti pe teritoriul Basarabiei.

 

Protejarea acestora şi posibilitatea pierderii lor în favoarea militarilor ruşi organizaţi în bande şi sprijiniţi de guvernul de la Petrograd au determinat autorităţile române să decidă cele mai ferme măsuri, inclusiv riposta armată dacă era nevoie pentru a nu le pierde.

 

Lenin și Troţki, n-au mai respectat legile și forţa publică ce nu mai existau , au promovat ura și revolta împotriva populaţiei românești din Basarabia, dedându-se chiar la jafuri și omoruri, cum a fost cazul atacurilor violente asupra unităţilor române din Galaţi în zilele de 7-8 ianuarie 1918 , drept care, în scurt timp, numeroase sate românești au fost pustiite, ajungându-se inevitabil la lupte deschise între armatele română și rusă.

 

În celălalt plan, Basarabia trecuse de la statutul de gubernie rusească la provincie autonomă şi apoi la statutul de republică nerecunoscută însă de nici o Mare Putere. Fragilitatea Basarabiei s-a văzut cel mai bine când prezenţa a 50 de mii de militari ruşi în Chişinău ameninţa atât administraţia moldovenească, liderii săi, cât şi populaţia majoritar rurală a ţării.

 

La cererea expresă a Sfatului Ţării – organul legislativ al Basarabiei sau Republicii Democratice Moldoveneşti şi a Directorilor – executivul, guvernul român i-a în considerare trimiterea grabnică a patru divizii în Basarabia pentru a elibera ţinutul de soldaţi anarhici şi grupări bolşevice.

 

La 4/17 ianuarie 1918, s-a decis intervenţia militară la est de Prut, unde Corpul 6 Armată, destinat în acest scop, trebuia să respingă peste Nistru bandele ruse care ar putea încerca să treacă în Basarabia, fără ordinul comandantului rus al frontului, generalul Scerbacev și deci cu intenţia de a jefui sau ataca trupele noastre; să asigure ordinea și regulata circulaţie pe calea ferată; să se facă ordine în tot ţinutul Basarabiei, punându-se viaţa și avutul locuitorilor la adăpostul jafurilor și crimelor .

 

 

Celor patru divizii destinate să acţioneze în Basarabia li s-a ordonat să distrugă forţele de agitaţie existente în Basarabia; să treacă peste Nistru sub escortă, cu trenul sau pe jos, toţi soldaţii ruși dezertori care rătăcesc prin sate și sunt organizaţi în bande în scopul de a jefui și răzvrăti pe locuitori.

 

Cei originari din Basarabia vor fi trimiși la vetrele lor. În aceste condiţii grele, în urma intervenţiei și a invitaţiei făcute de Sfatul Ţării al Basarabiei , Marele Cartier General român, a ordonat, la 7/20 ianuarie 1918, ca două divizii de infanterie și două de cavalerie să pătrundă în Basarabia .

 

Astfel, după ce se ia hotărârea ca trupele române să nu se amestece în viaţa internă a Basarabiei și să nu reprezinte tribunale de război, trupele Diviziei 11 Infanterie comandate de generalul Ernest Broșteanu au intrat în Chișinău la 13/26 ianuarie 1918 , unde au fost întâmpinate de către Pantelimon Halipa și de către un grup de doctoriţe costumate în culorile naţionale, prezenţa trupelor române în zonă asigurând liniștea și punând capăt groaznicei anarhii bolșevice.

 

La scurt timp după intrarea trupelor române în Basarabia, șeful Marelui Cartier General al armatei române, generalul Constantin Prezan, adresa o proclamaţie către populaţia din Basarabia, în care preciza: „... Vă declar sus și tare că oastea română nu dorește decât ca, prin orânduiala și liniștea ce o aduce, să vă dea putinţa să vă statorniciţi și să vă desăvârșiţi autonomia și slobozia voastră, precum veţi hotărî voi singuri”.

 

Odată cu intrarea trupelor române în Basarabia, Rusia Sovietică a rupt relaţiile diplomatice cu România: „Toate relaţiile diplomatice cu România încetează. Legaţia română și, în general, toţi reprezentanţii autorităţilor române se expulzează pe cea mai scurtă cale dincolo de frontieră. Tezaurul României, aflat în păstrare la Moscova, se declară intangibil pentru oligarhia română. Puterea sovietică își asumă răspunderea de a păstra acest tezaur, pe care îl va preda în numele poporului român”.

 

După defilarea armatei române, cu mult fast, în capitala Basarabiei la 14/27 ianuarie 1918, în frunte cu generalul Broșteanu și statul major al acestuia, Marele Cartier General prin Ordinul nr. 7255 din 17 ianuarie 1918 trasa indicaţii precise cu privire la modul de comportare al trupelor române pe teritoriul cuprins între Prut și Nistru, „care vor avea faţă de populaţia basarabeană o atitudine frăţească și demnă, ca prieteni ai Republicii Moldovenești, pentru a da ajutor în luptele cu jefuitorii și siluitorii ce tind a distruge și a sugruma a noastră Republică tânără și libertatea ei”.

 

Generalul Broşteanu printr-o telegramă din 23 ianuarie 1918, aducea la cunoștinţa Marelui Cartier General român că generalul Vouillemin îi solicitase ca ofiţerii francezi să nu participe la nici o manifestare a Diviziei 11 împotriva bolşevicilor, datorită raporturilor diplomatice ale Franţei, care îi impun această situaţie.

 

Înscriindu-se pe aceleași coordonate ale restabilirii raporturilor dintre fraţii români de pe ambele maluri ale Prutului, este semnificativă declaraţia din 24 ianuarie/6 februarie 1918, a Sfatului Ţării de la Chișinău, în care se preciza: „prin venirea oștilor frăţești române pe pământul republicii noastre s-a întocmit o stare prielnică pentru munca harnică și orânduită pe toate ogoarele vieţii. Oștile românești au venit să apere drumurile de fier și magaziile de pâine pentru front; dar fiinţa lor pe pământul nostru ajută la așezarea rânduielii în ţară și de azi înainte roada muncii fiecărui cetăţean al republicii este chezășuită împotriva lăcomiei răufăcătorilor”

 

În acest context îşi câştigă popularitatea colonelul, viitor general, Ernest Broşteanu.

 

În luptele pentru eliberarea Basarabiei, Corpul 6 Armată format din cele patru divizii enunţate a pierdut 3 ofiţeri şi 22 trupă morţi, 12 ofiţeri şi 300 trupă-răniţi, precum şi 151 dispăruţi. 

 

La 1 aprilie 1918 a primit gradul de general de brigadă.

 

La 1 aprilie 1919, Ernest Broşteanu a fost avansat la gradul de general de divizie.

 

Din 1922 şi până în anul 1929 sub efectul Decretului regal a preluat comanda Corpului Grănicerilor din România Mare.

 

Aşa după cum remrca şi invitatul nostru în volumul biografic dedicat personajului nostru istoric: „ ...timp de şapte ani, generalul Ernest Broşteanu a aut conducerea structurilor militare destinate pazei şi apărării frontierei de uscat, fluviale şi maritime a ţării... activităţile şi acţiunile în zona de frontieră au fost diverse, complexe şi intense, în condiţiile în care de pe teritoriul URSS, Bulgariei şi Ungariei se executau acţiuni asupra grănicerilor români, pentru a căror contracarare a fost necesară o permanentă reorganizare, redislocare a structurilor, elaborarea unor planuri de acţiune în diferite variante în cooperare cu unităţile armatei dislocate în apropierea frontierei cu aceste state”.

 

În anul 1927. Ernest Broşteanu a devenit membru de onoare al Societăţii pentru învăţătura poporului român din Iaşi.

 

A ieşit la pensie la 1 octombrie 1931.

 

Printre distincţiile militare primite de Ernest Broşteanu amintim:

Ordinul "Mihai Viteazul", clasa a III-a (28 septembrie 1916)

Legiunea de Onoare, în grad de cavaler (Franţa)

Ordinul Sfântul Stanilas, clasa I (Rusia) (4 septembrie 1917)

 

Amintirea sa este reprezentată şi de decizia autorităţilor muncicipale din Capitală ca o stradă să-i poarte numele în sectorul 2.

 

Contribuţii editoriale: dl. conf. dr. Pavel Moraru – Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu despre adversarii Basarabiei între anii 1917-1918. Un interviu de Mirela Băzăvan

 

Interviul integral:

 

 

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 22 martie 2021 (integral)

 

 

Regia de montaj: Nicu Tănase şi Alina Iaurum

 

 

Regia de emisie: Victor Mihăescu şi Costin Iorgulescu

 

 

Emisiunea "Istorica"  se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului de Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00. 

  

Ne puteţi scrie la : istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la: www.romania-actualitati.ro  


 


Etichete Armata RomânăBasarabiaSfatul ŢăriiPetrogradRusia bolşevicătratateunităţiDivizia 11 InfanterieChişinăuatentatejafcrimedepozitefurnituriPuterile Centraleregele FerdinandAl doilea Război BalcanicIaşiBucureştiTighinaTiraspolBendergrăniceriFranţaUcraina

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live