Francezii din Limousin produc singuri tot ce au nevoie
Articol de Roxana Vasile, Paris, 07 Mai 2010, 17:05
Creşterea vitelor şi pomicultura au făcut renumită una dintre cele mai mici regiuni ale Franţei, pentru că de mai mulţi ani agricultorii din Limousin au făcut o prioritate din producţia de carne de vacă şi de mere, prin metode exclusiv biologice, iar eticheta de calitate pe care o pun acestor produse este riguros şi permanent verificată.
Cândva celebră pentru porţelanul de Limoges, dar şi pentru extracţiile de aur şi uraniu, regiunea Limousin numară acum mai multe vite decât locuitori.
Audio: Creşterea vitelor şi pomicultura a făcut renumită regiunea Limousin
Un crescător din această zonă care deţine 168 de hectare spune că are 70 de vaci limousine şi 55 de oi, dar se ocupă şi cu îngrăşatul vitelor.
"La ora actuală, pe an, am aproximativ 150 de animale, pe care le cumpăr la dimensiuni mici, le îngraş, după care le revând. Mi-am propus să măresc efectivele la 400 de animale anual", mai spune Jean-Pierre Bonnet, fermier şi presedinte al celei mai importante grupări de crescători de vaci limousine, a căror celebritate a depăşit demult graniţele regiunii.
Meseria de crescător este ridicată, aici, la rang de artă. Este, însă, vorba de simţul muncii bine făcute şi de respectul pentru calitate.
În vocabularul lui Jean-Pierre Bonnet, dar şi al celorlalţi crescători de vite din Limousin, cuvântul‚ bio’ face legea, în caietul regional de sarcini fiind clar stipulat că animalele să fie hrănite numai cu produse naturale.
"Am propriile mele culturi. Pe cele 168 de hectare, produc cam 95% din mâncarea necesară îngrăşării tuturor acestor animale. Folosesc paie şi fân, porumb, dar şi alte cereale şi cumpăr doar concentratele, adică partea de proteine şi de minerale. N-am folosit niciodată hormoni, activatori de creştere, organisme modificate genetic, iar alimentele pe care le cumpărăm din altă parte sunt garantate fără omg-uri", mai spune Jean-Pierre Bonnet.
Cum nu există rabat de la calitate, controalele sunt periodice şi foarte serioase.
Jean-Pierre Bonnet mai spune că "pentru şeptelul de susă am un control pe an. Sunt verificate absolut toate actele de la veterinar, iar pentru animalele pe care le îngraş am două controale pe an. Şi mai am, mai rar, pentru că este foarte anevois, un aşa-numit control de condiţionalitate, care durează trei zile. În acest control sunt făcute prelevări de urină de la animale, prelevări de apă pentru a se verifica dacă sunt folosite antibiotice şi anabolizante".
Nici nu poate fi altfel atâta vreme cât, trecând de la furcă la furculiţă, carnea de vită care ajunge pe mesele consumatorilor, distribuită prin intermediul a aproximativ 1.000 de puncte de desfacere deschise în toată ţara, poartă ştapilele Label Rouge şi Blason Prestige, semn al calităţii de excepţie.
În halele din Limoges, Francois Brun, măcelar, reprezentant al unei categorii considerate esenţiale în gastronomia franceză, vinde numai carne şi produse derivate Label Rouge -Blason Prestige.
Acesta spune că "dacă e prea proaspată, carnea este tare. De aceea, eu o las la maturat cel puţin două săptămâni, mai ales în cazul acelor parţi folosite pentru friptură.
La rândul sau, Lydie Ribiere este unul din cei aproximativ 100 de vânzători care mai comercializează, în Franţa, diverse specialităţi din organe şi maruntaie. Le produce în propriul laborator.
"Noi, aici, în Limousin, mâncăm foarte multe măruntaie. E în cultura noastră gastronomică. Merită tot efortul să păstrăm această cultură şi să o promovăm. Încercăm, de altfel, să formăm tineri care să transmită aceste cunoştinţe, acest fel al nostru de a fi", a precizat Lydie Ribiere.
