Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: Obiectiv, România (CONTINUARE) Vineri, 10 Iulie

Cele mai citite

Articole recente

Emisiuni

Autor

Radu Dobriţoiu

19 Septembrie 2012
Vizualizari: 3249
Comentează add

Invitaţii emisiunii, generalul locotenent de aviaţie în rezervă Constantin Croitoru, consilierul prezidenţial Iulian Fota şi comandorul Adrian Motorga.

Forţele Aeriene ale NATO şi României la începutul sec. XXI

radu-dobritoiu

Avionul militar MIG 21 Lancer. Foto: Arhivă Reuters.

Ediţia din 31.08.2012 poate fi ascultată și descărcată din secţiunea Podcast.

Bogdan Silviu Răducan: Suntem gazdele dvs de astăzi, la ultima ediţie de vineri a emisiunii "Euroatlantica". Începând cu ediţia viitoare "Euroatlantica" va fi difuzată joi, după ştirile orei 21:00.

Septimiu Roman: Emisiunea de astăzi este consacrată Forţelor Aeriene ale NATO şi ale României la începutul secolului XXI. Vom vorbi despre ce înseamnă pentru NATO şi pentru ţara noastră puterea aeriană şi care sunt realităţile, tendinţele şi implicaţiile întrebuinţării ei în conflictele începutului de mileniu.

Bogdan Silviu Răducan: Invitatul nostru din această seară este generalul locotenent de aviaţie în rezervă Constantin Croitoru, pilot militar, fost şef al Statului Major al Forţelor Aeriene Române. Vă mulţumim că aţi acceptat invitaţia noastră.

Constantin Croitoru: Cu plăcere.

Septimiu Roman: Pe parcursul emisiunii, telefonic, vor mai comenta alături de noi subiectele aflate în discuţie consilierul prezidenţial Iulian Fota şi comandantul escadrilei de MIG 21 Lancer din Flotila 71 Aeriană Câmpia Turzii comandorul Adrian Motorga.

Bogdan Silviu Răducan: Domnule general, din CV-ul dvs noi am ales doar două repere - am spus noi că sunt cele mai importante, acelea de pilot şi şef al Statului Major al Forţelor Aeriene. Dacă, totuşi, doriţi să adaugaţi ceva, aveţi o carieră, ştiu, lungă şi deosebită în Armata română.

Constantin Croitoru: Poate ar mai fi de spus o etapă anume, cea de comandant de Divizie de Aviaţie, una care a adus extrem de multă experienţă pentru mine ca şi şef, şi m-a pus în faţa foarte multor situaţii care au solicitat întreg stafful de comandă al acelei divizii de aviaţie.

Bogdan Silviu Răducan: Spuneam că aţi fost pilot. Câte ore de zbor aveţi?

Constantin Croitoru: Am aproximativ 1.400, spre 1.500 ore de zbor.

Bogdan Silviu Răducan: Pe ce tipuri de aeronave?

Constantin Croitoru: Aş vrea să încep cu primul şi cel mai longeviv din cariera mea, a fost MIG-ul 21 Lancer, pe care am azburat 26 de ani. Apoi, în secvenţe mai mici, am zburat puţin MIG-ul 29 şi elicopterul IAR 330 Puma.

Bogdan Silviu Răducan: Când nu aţi mai avut voie să zburaţi avioanele supersonice.

Constantin Croitoru: Aşa este.

Bogdan Silviu Răducan: Cu care dintre aceste tipuri de aeroanavă v-a plăcut cel mai mult să zburaţi?

Constantin Croitoru: Nu vor fi niciodată la concurenţă, pentru că fiecare aeronavă are calităţile ei şi plăcerea zborului cu el este aparte pentru fiecare. Deci nu aş putea să fac u clasament.

Bogdan Silviu Răducan: Dar cea mai interesantă misiune?

Constantin Croitoru: Cea mai interesantă misiune, cu voia dvs, aş vrea să spun că au fost două. Una care m-a solicitat la început de carieră, pentru că am avut un caz special la bord, pe care l-am rezolvat şi am reuşit să vin la aterizare, şi, cea de-a doua interesantă a fost ultima, când am făcut ultimul zbor şi mi-am încheiat cariera de pilot, fiecare cu conotaţiile ei, bineînţeles.

Bogdan Silviu Răducan: Aţi văzut curbura Pământului vreodată dintr-un supersonic? V-aţi ridicat suficient de sus pentru a o vedea?

Constantin Croitoru: Ar trebui să vorbesc de unele din primele mele performanţe de zbor, atunci când am făcut trecerea pe avionul supersonic în Centrul de instrucţie al aviaţiei, cum era în acel an, de la Bacău, când a trebuit să ajung la performanţa MIG-ului 21 de plafon şi viteză, atunci am zburat la 20.000 de metri şi cu viteză 2 Mach.

Bogdan Silviu Răducan: Şi aţi văzut curba Pământului?

Constantin Croitoru: E un fel de a spune.

Septimiu Roman: Cum se vede de sus?

Constantin Croitoru: Dacă ar trebui să vorbim artistic de cum se vede de sus, nu am avea timp suficient. Se vede superb, dar nu ai timp să te opreşti asupra acestui frumos, pentru că partea tehnică a zborului îţi ocup aproape tot timpul.

Septimiu Roman: Domnule general, noi ne-am propus astăzi să folosim mai puţin perspectiva dvs de pilot şi mai mult viziunea dvs de şef al Statului Major al Forţelor Ariene, aşa că, revenind la tema discuţiei noastre, pentru început, ce înseamnă de fapt puterea aeriană?

Constantin Croitoru: Puterea aeriană ar trebui să o discutăm ca fiind o chestiune secvenţială a elementului de putere. Nu trebuie să încadram puterea aeriană strict într-o definiţie militară, pentru că puterea aeriană este, de fapt, elementul prin care o armată sau un guvern îşi duce la îndeplinire, după cum ştiţi, un element de politică internă sau externă.

Bogdan Silviu Răducan: Folosind, însă, forţe şi mijloace specifice forţelor aeriene.

Constantin Croitoru: Dacă vreţi să detaliem tehnic, acest lucru înseamnă forţe, înseamnă mijloace, înseamnă resurse, înseamnă oameni care duc la îndeplinire anumite scopuri în spaţiul aerian de interes.

Bogdan Silviu Răducan: Fiindcă vorbim de tehnică, şi trebuie sa facem precizarea la început: forţe aeriene însseamnă atât aviaţie, aviaţie însemnând avioane, elicoptere de oricâte feluri şi categorii, înseamnă mijloace de radiolocaţie, rachete...

Constantin Croitoru: Forţele aeriene înseamnă mult mai mult decât această denumire generică, înseamnă cei care supraveghează spaţiul aerian, cei care acţionează în spaţiul aerian, cei care asigură întregul suport pentru aceste forţe care acţionează.

Bogdan Silviu Răducan: Noi, sigur, astăzi, vom face referiri generale la forţe aeriene, general, vorbind, şi, din când în când, la aviaţie, că ne preocupă puţin mai mult decât celelalte. Cum a evoluat, domnule general, conceptul de putere aerian?

Constantin Croitoru: Puterea aeriană, ca şi concept, a fost definită de situaţia de desfăşurare a acţiunilor de luptă. Este simplist, de fapt, şi spun acest lucru gândindu-mă că mă duc cu câţiva zeci de ani în urmă sau, mai bine zis, cam cu 100 de ani în urmă, pentru că forţele aeriene române, după cum ştiţi, au sărnbătorit 100 de ani, i atunci s-a pus problema folosirii avionului în acest scop: în acţiunile militare din spaţiul aerian. Ei, bine, acestea au evoluat în funcţie de cum a evoluat tehnica, de cum a evoluat interesul de a se duce la îndeplinire acest scop. Aş vrea să spun că 100 de ani înseamnă puţin, deşi contabilizând este foarte mult.entru că puterea aeriană într-o 100 de ani a făcut paşi incomensurabili: de la a te deplasa câţiva kilometri la a te duce în spaţiul extraterestru.

Bogdan Silviu Răducan: Este vorba şi de progresul tehnicii, aici, a evoluat extraordinar de mult tehnica.

Constantin Croitoru: În primul rând, progresul l-a adus tehnica care, după aceea, a impus şi strategiile şi celelalte elemente de ducere a acţiunilor de luptă în mod concret.

Bogdan Silviu Răducan: Iar această evoluţie a dus până la definirea a ceea ce numim astăzi "putere aerospaţială". Ne-am mutat, deja, din spaţiul atmosferic în spaţiul cosmic şi se vorbeşte deja despre aşa ceva.

Constantin Croitoru: Absolut. Puterea aeriană este definită astăzi de alte elemente decât cele de acum 100 sau chiar 50 de ani. Sunt alte mijloace de a purta aceste acţiuni, alte spaţii, alţi timpi de acţiune şi reacţiune.

Septimiu Roman: Da, astăzi vorbim de război asimetric, misiuni de menţinere sau de impunere a păcii. Cum s-au adaptat, domnule general, forţele aeriene la noile conflicte? - ca, rol, misiuni, tehnică.

Constantin Croitoru: Forţele aeriene s-au adaptat şi aş putea spune că în ultimii ani, şi nu chiar foarte mulţi, saltul a fost foarte mare. Dacă într-o vreme, gândind la acea poziţionare de faţă în faţă, este, de fapt, o poziţionare cantitativă a forţelor aeriene a beligeranţilor, deja, nu mai discutm de acest element. Acum, forţele aeriene acţionează cu efecte reduse, pentru că tehnica are posibilităţi multiple şi acţionează pe un inamic care este foarte greu să-l defineşti.

Bodgan Silviu Răducan: Şi atunci, se mai pot folosi, totuşi, forţele aeriene în asemenea conflicte, în acest război asimetric, în asemenea misiuni?

Constantin Croitoru: Absolut, absolut. Se poate vorbi de acest lucru, pentru că forţele aeriene şi-au structurat acţiunile, structurile şi, nu în ultimul rând, tehnica pe care o foloseşte este adaptată nu cantitativ ci strict calitativ. Cu mijloace puţine, putem duce acţiuni multiple cu efecte extraordinare şi, aşa cum toată lumea urmăreşte, cu stricăciuni cât mai puţine.

Bogdan Silviu Răducan: Cât mai puţine. Vom reveni la acest subiect, când vom discuta despre conflictele recente în care sunt implicate forţele NATO, fiindcă vorbim de NATO şi este o emisiune în care am spus că vom vorbi despre forţele aeriene ale NATO. NATO a urmat, probabil, aceeaşi cale, în ceea ce priveşte evoluţia forţelor aeriene pe care ne-aţi prezentat-o puţin mai devreme. De fapt, însă, cum sunt constituite forţele aeriene ale Alianţei Nord-Atlantice? Ce capabilităţi are NATO, în acest domeniu? - domnule general.

Constantin Croitoru: Cred că, sunt două aspecte generale pe care trebuie să le abordăm, în discuţie: cum sunt constituite forţele aeriene ale ţărilor care fac parte din Alianţa Nord-Atlantică şi cum este constituită forţa în sine a Organizaţiei Nord-Atlantice. În principiu, organizarea naţională nu diferă foarte mult. Sunt organizate pe unităţi care duc lupta, pe unităţi de mentenanţă, pe comandamente care conduc aceste două forţe. Atunci când vorbim de forţa specifică NATO trebuie să ştim că există o organizare la nivelul acestei structuri internaţionale care presupune punerea la un loc, permanent, 24 din 24 de ore, a forţelor naţionale sau o parte a forţelor naţionale care sunt destinate structurilor Nord-Atlantice şi forţe care sunt, câte o dată, structurate pentru executarea unei misiuni sau pentru executarea unei misiuni într-un spaţiu anume.  Ca urmare, NATO, are câteva comandamente care sunt specifice, să le spunem, spaţiul european şi Euro, asiatic, chiar aş putea spune, comandamente care la rândul lor au în subordine, parţial, forţe destinate din fiecare naţiune care face parte din organizaţie.

Bogdan Silviu Răducan: Ce presupune această punere în comun? Este vorba de acea interoperabilitate, dar ce înseamnă mai exact interoperabilitatea pentru forţe aeriene?

Constantin Croitoru: Această punere în comun este doar exprimarea simplistă, că în final există un sistem care înseamnă comandamente, comandamente ale NATO, conexiuni cu comandamentele naţionale şi conexiuni cu forţele naţionale care le sunt direct subordonate. Să nu uităm că acum NATO face acţiuni care înseamnă supravegherea spaţiului aerian al organizaţiei 24 de ore din 24 de ore. Asta înseamnă că forţele care le sunt destinate, permanent sunt gata de acţiune, ziua sau noaptea, atunci când situaţia impune acest lucru. Deci, sistemul, să spunem, de legături care sunt făcute în cadrul organizaţiei este extrem de complex şi este totdeauna în activ pentru că o situaţie specială niciodată nu o planifici. Te confrunţi cu ea.

Bogdan Silviu Răducan: Şi a fost verificat vreodată sistemul? Funcţionează?

Constantin Croitoru: Da, da. Ca să particularizăm dacă vreţi un pic la spaţiul aerian în care noi ne situăm, trebuie să vă spun că noi în ţară avem un centru, să-i spunem, un centru de comandă, un punct de comandă. De fapt, este centrul prin responsabilităţile şi dotările care le are, care este direct conexat cu un alt centru operaţional de comandă al lui NATO, care este situat în partea sudică a flancului NATO şi permanent în această parte de lume, noi, românii conexaţi la /.../ facem supravegherea spaţiului aerian sub comandă NATO şi suntem gata să intervenim cu forţele care, probabil, le vor detalia mai târziu, de poliţia aeriană, în orice moment.

Bogdan Silviu Răducan: Asta vroiam să va întreb. De misiuni şi de aceste forţe, practic, misiunile forţelor aeriene ale alianţei, ar fi cele de poliţie aeriană, zone de interdicţie...

Constantin Croitoru: Dacă ne referim strict la spaţiul aerian al alianţei este această misiune de supraveghere permanentă a spaiului aerian şi de executare a serviciului poliţiei aeriană. Adică, a rezolva orice situaţie care semnalizează o abatere de regimul de zbor, din spaţiul aerian al NATO. În acelaşi timp trebuie să vorbim de misiunile aeriene pe care NATO le desfăşoară în diferite teatre de operaţiuni pe care deja le cunoastem. Misiuni care sunt extrem de complexe, care nu înseamnă numai supravegherea spaţiului aerian din acea zonă, care înseamnă transport de trupe, acţiuni de luptă şi multe alte detalii care ar putea să conveargă în acest sens.

Septimiu Roman: Ascultaţi "Euroatlantica", ultima ediţie de vineri a emisiunii. Începând cu ediţia viitoare "Euroatlantica" va fi difuzată joia, după ştirile orei 21. Vorbim astăzi despre forţele aeriene ale NATO şi ale României, la începutul secolului 21, cu generalul locotenent de aviaţie, Constantin Croitoru, pilot miliar, fost şef al statului major al forţelor aeriene române şi aflat acum la telefon, consilierul prezidenţial, Iulian Fota. Bună seara, domnule Fota!

Iulian Fota: Bună seara!

Septimiu Roman: Domnule Fota, conflictul din Libia, de anul trecut, a fost unul în care NATO a folosit forţele aeriene. Ce concluzii s-au desprins de aici? Au fost ceva probleme semnalate? Lecţii învăţate?

Iulian Fota: În primul rând, că a fost din nou reconfirmată importanţa forţei aeriene. Importanţa acestei dimensiuni şi s-a văzut că nu poţi să-ţi atingi obiectivele politice fără să ai la dispoziţie o astfel de forţă. Libia, chiar dacă complexitatea misiunilor din Libia a fost poate una mai scăzută, comparativ cel puţin, cu situaţii anterioare. Nu... misiuni în Libia, nu s-ar fi putut îndeplini cu succes şi NATO, cred că ar fi avut un rol mult mai mic de jucat, dacă nu ar fi avut la dispoziţie forţa sa aeriană. Au fost chestiuni de natură logistică, au fost chestiuni de natură, dacă vreţi, legată de interoperabilitatea între aliaţi care au ieşit la iveală. Au fost câteva lecţii învăţate. S-a văzut, din nou, un pic decalajul de potenţă între Statele Unite şi aliaţii europeni, dar în final, când s-a tras linia, pe de o parte s-a văzut foarte clar că, contribuţia europeană poate fi substanţială, dacă se continuă a se investi în această forţă /.../ aeriană, iar pe de altă parte, cum spuneam obiectivele politice nu ţi le poţi îndeplini fără să ai la dispoziţie şi forţă aeriană. De altfel, dacă ne uităm la cele trei categorii de forţe, din start s-a exclus orice fel de rol, orice fel de contribuţie pentru forţele terestre şi Libia... aviaţia a fost "regina", dacă vreţi, operaţiunilor, având în vedere că cealaltă categorie a treia, forţele navale, având şi ele un rol de jucat, totuşi au avut un rol secundar.

Bogdan Silviu Răducan: Domnule general, am văzut că aprobaţi. Că aşa este...Oricând doriţi, să interveniţi...

Constantin Croitoru: Trebuie să-i mulţumesc domnului Fota pentru acest calificativ într-un singur cuvânt: regina.

Bogdan Silviu Răducan: Regina...De data asta...Sigur, spuneaţi de probleme de acea comunicare defectuoasă şi acele lovituri chirurgicale - se doreşte acum ca forţele aeriene să reuşească să aibă...să dea asemenea lovituri chirurgicale. Domnule general, este posibil aşa ceva?

Constantin Croitoru: Da, este posibil. Este posibil pentru că cu muniţia care este în Serviciul Forţelor Aeriene acum nu mai este de calitatea celui de acum 50 de ani, când se mergea, să spunem, la distrugeri de suprafaţă. Acum sunt rachete sol-aer care, lăsând gluma la o parte, dar ăsta este un adevăr, intră pe o fereastră.

Bogdan Silviu Răducan: Este aşa-numita "muniţie inteligentă", lucrurile au evoluat mult...

Constantin Croitoru: Aşa este. Care poate fi dirijată să se ducă pe un punct cât mai mic sau, pur şi simplu, îşi însuşeşte coordonatele punctului şi se duce la el.

Bogdan Silviu Răducan: Iar progresele sunt uimitoare. Au fost lovituri în Libia, câţiva...10 ani în urmă, 15 ani, care au avut mari probleme atunci, lovind ţinte care erau civile şi având, din cauza, asta probleme cu opinia publică, iată că acum absolut totul s-a schimbat. Domnule Fota, misiunea cea mai importantă a NATO, în prezent, rămâne cea din Afganistan. Despre ea vorbim, sigur, referindu-ne, mai ales, la forţele terestre, probabil şi pentru că Români are asemenea trupe în teatrul de operaţii şi, acolo, lupta cel mai mult se pare că se dă, terestru. NATO însă are şi forţe aeriene în zonă. Care sunt misiunile lor?

Iulian Fota: De la supraveghere până la anihilarea anumitor adversari sau anumitor inamici, în funcţie de informaţiile care sunt culese din teren şi care sunt furnizate, uneori, chiar în timp real aviaţiei. Deci, gama este destul de largă, fie aviaţia face supraveghere şi face supraveghere nu neapărat prin avioane cu pilot, dar face supravehere în special prin această, cum să vă spun, atât de mult discutate drone, deci avioanele fără pilot şi aici, într-un fel, Afganistanul, dacă vreţi, a confirmat ceea ce se bănuia încă de acum câţiva ani, încă de pe timpul Irakului, importanţa acestei noi dezvoltări tehnologice. Cât de importantă poate fi drona? Dar când sunt informaţii evidente şi ele sunt corelate şi analiza îţi arată că ai, cum să spun, inamici adversari, localizaţi într-un anumit punct, intervine şi aviaţia în sensul său clasic, avioanele cu pilot care, folosind armamentul e la bord, anihilează aceşti terorişti, aceşti adversari. Deci ceea ce face NATO în Afganistan, sau ceea ce fac Statele Unite, că acum misiunile sunt, mai degrabă, când vine vorba de anihilarea adversarilor, sunt, mai degrabă, misiunile în zona Statelor Unite, arată în ce fel poate fi folosită aviaţia într-o astfel de situaţie, într-o astfel de misiune.

Bogdan Silviu Răducan: Sigur că sunt şi probleme - şi au fost probleme, au fost probleme în Irak, sunt probleme şi în Afganistan - pe acolo, aceste lovituri chirurgicale sunt şi nu prea sunt din cauza informaţiilor false se întâmplă acest lucru sau sunt cu totul şi cu totul alte probleme?

Iulian Fota: Nu, informaţiile au fost bune şi calitatea lor, de multe ori, a fost confirmată, ulterior folosirea vieţii. Până la urmă, să nu uităm importanţa, vorbim de importanţa aviaţiei, de exemplu, în prinderea şi capturarea lui bin Laden...

Bogdan Silviu Răducan: Da, da, da. Sigur...

Iulian Fota: Nici măcar toată acea operaţiune n-ar fi putut fi capabilă fără o altă componentă extrem de importantă pentru că, când vorbim de trupe aeroportate, trupe speciale, de multe ori, ele se deplasează la faţa locului tot cu sprijinul aviaţiei, de data asta cu sprijinul elicopterelor de transport. Deci, nu cred că sunt misiuni serioase care să poată fi îndeplinite în viitorul apropiat sau mai îndepărtat fără contribuţia vieţii. Întrebarea e, acum, în ce direcţie se dezvoltă aviaţa, pentru că, spuneam, a apărut acest element extrem de important. Din punct de vedere tehnologic, asta e marea revoluţie a ultimilor ani, avioanele fără pilot, dronele. Deja au din ce în ce mai multe... Ele nu vor înlocui - şi aici domnul general Croitoru ştie foarte bine, nu trebuie să se teamă că nu vom mai avea avioane cu pilot...

Bogdan Silviu Răducan: Avioane cu pilot... Sigur.

Iulian Fota: Rămân multe lucruri importante de făcut, dar, complementar, aceste avioane fără pilot pot ajuta foarte mult, fie la supravegherea unor suprafeţe întinse, pentru că ele pot sta în aer de şapte, opt, zece ori mai mult decât orice mai modest şi mai performant avion militar şi pot, prin preluarea armamentului la bord, fi folosite inclusiv la anihilarea de diferite celule teroriste sau diferite, cum să vă spun, obiective militare. Drona deja a trecut dincolo de aviaţie. În momentul ăsta dezvoltă foarte mult nava fără pilot, nava de dimensiuni mai mici, telecomandate de la distanţă. Deci, toată această dezvoltare tehnologică va schimba destul de mult şi în faţa războiului şi, dacă vreţi, în faţa aviaţiei, dar sporind importanţa aviaţiei /.../ şi nu diminuând-o.

Bogdan Silviu Răducan: Domnule general, vroiaţi să interveniţi?

Constantin Croitoru: Nu. Întru totul de acord cu domnul Fota, dar trebuie să ţinem cont de un adevăr pe care îl putem vedea în dezvoltarea puterilor aeriene de astăzi, a marilor puteri aeriene de astăzi - nimeni nu a renunţat la aviaţie. Şi, în plus, dacă ne uităm atent, unii îşi dezvoltă aviaţia, aviaţia inteligenţa, aviaţia performantă. Chiar şi estul, chiar şi vestul insistă să aibă un avion cu performanţe deosebite, care să facă obiectul folosirii lui, dacă va fi nevoie, într-un viitor.

Bogdan Silviu Răducan: Domnule general, în acest context, cum vedeţi viitorul forţelor aeriene ale Alianţei? Trebuie modernizate? În afară de aceste drone şi de...

Constantin Croitoru: Absoult. Deja Alianţa, de câţiva ani de zile, îşi pune problema cum îşi restructurează întreaga structură şi mod de acţiune. Să nu uităm că chiar de la summitul de la Bucureşti s-a pus în discuţie acest lucru, iar la Lisabona a început să se definească acest aspect. Să nu uităm că NATO, după Lisabona, şi-a propus să-şi reducă numărul de cartiere generale. De asemenea, şi-a propus să-şi deducă numărul de comitete şi de grupuri de lucru şi, de asemenea, reducerea agenţiilor care /.../ specifice. Să nu uităm că o reducere de la 400 de comitete şi grupuri de lucru la 85, ceea ce este o reducere extraordinară, sau de la agenţii, de la aproximativ 14 la 3, asta înseamnă o reducere de structuri extraordinară. NATO îşi propune aces lucru, dar să nu uităm că îşi propune concomitent cu modernizarea tehnicii pe care vrea să o folosească într-un viitor apropiat şi îndepărtat, în funcţie de ce îşi propune, ca şi organizaţie, la nivel mondial. Să nu uităm că deja se... Efortul de analiză şi de prespectivă este mutat către Orientul Apropiat şi către Orientul Îndepărtat, chiar şi Pacific. Ca urmare, trebuie să luăm aminte că unii încearcă să creioneze viitorul pentru următorii 100 de ani şi să-l definească chiar cu detalii pentru un viitor apropiat.

Bogdan Silviu Răducan: Domnule Fota, o ultimă întrebare şi pentru dumneavoastră. Puterea aeriană, forţele aeriene sunt mari consumatoare de bani, mai mult decât orice alt domeniu militar, se pare că. Cum apreciaţi că va asigura Alianţa -uitaţi, până şi domnul general spunea acelaşi lucru " reducere", ăsta e cuvântul se pare că de ordine şi la Alianţă - deci cum va asigura Alianţa dezvoltarea şi modernizarea acestui domeniu, ştiind că resursele financiare sunt şi vor mai fi o perioadă de timp limitată.

Iulian Fota: Reducerea nu trebuie să însemne dispariţie, că una e să reduci şi alta e să rişti să pierzi, cum să vă spun, cel puţin într-un anumit sens, ca şi forţă de descurajare sau ca şi contribuţia sa naţională la îndeplinirea misiunilor alianţei, or noi, în momentul ăsta, aici avem o problemă, pentru că ştim foarte bine situaţia MIG-urilor. Ştim bine că avem un termen limită de care ne apropiem şi încă nu avem o soluţie la această întrebare - cum va arăta următorul avion modern sau cât mai modern al Forţelor Aeriene Române? Şi va trebui să dăm un răspuns la întrebarea asta. Pe de altă parte, cine crede că aviaţia este prea scumpă, i-aş recomanda să citească transcrierea discuţiilor din Consiliul de Coroană din 1940. Este atunci un moment- aş spune antologic - când Nicolae Iorga află costă un avion militar şi află câte avioane militare avea România şi cât de dezavantajată era România la vremea respectivă pe această dimensiune, în situaţia în care noi ne aflam atunci, în '40, cu ultimatumul şi cred eu că atunci s-a dezvoltat un imens regret la nivelul Consiliului de Coroană cu privire la inadecvenţa, dacă vreţi, şi incapacitatea, în special a factorului politic, de a investi în Armată, inclusiv în componenta aeriană când trebuie. Deci, nu e ieftin, dar e mult mai costisitor şi mai scump să nu ai aviaţie sau să nu ai o armată pregătită să-şi îndeplinească misiunile, şi aici aş aduce în aminte, în atenţia ascultătorilor un element. Vedeţi, una dintre cele mai bune definiţii pe care... a fost dată securităţii naţionale este ceva de genu: securitatea naţională este ca aerul, ca oxigenul - de-abia când nu îl ai îţi dai seama de importanţa lui. Cam aşa e şi cu... Să nu ajungem să ne dăm seama de importanţa securităţii naţionale când uneori poate fi prea târziu. Deci trebuie să investim în România la timp.

Bogdan Silviu Răducan: Rămânând la nivelul NATO, spuneam de ultima întrebare şi, totuşi, mai venim cu încă una, adăugată lângă. În acest domeniu al Forţelor Aeriene se poate aplica acest concept nou de smart defence, pe care îl promovează Alianţa Nord-Atlantică, în acest moment?

Iulian Fota: Bineînţeles. Chiar una din posibilele aplicaţii ale conceptului de smart defence, de apărare inteligentă, sper să fie zona asta a aviaţiei militare, pentru că fiind aliaţi şi noi, şi Ungaria, şi Bulgaria, şi Polonia este clar că putem economisi resurse cooperând mai mult.

Constantin Croitoru: Este distanţa foarte mare, iar elementul de mentenanţă care ar trebui să susţină acest efort este extraordinar. Financiar nu ne-am fi putut permite acest lucru. Dar, pe spaţii, alte spaţii, noi am putut să facem aceste misunii întrucât piloţii de pe MIG 21 Lancer sunt instruiţi 100% după sistem NATO şi integrarea lor în aceste misiuni se poate face cu extrem de multă uşurinţă. Deci performanţele avionului nu ne-a lăsat să ne ducem în aceste spaţii.

Septimiu Roman: Fiindcă am ajuns aici, domnule general, cum aţi caracteriza Forţele Aeriene Române de astăzi?

Constantin Croitoru: Este o întrebare grea, să ştiţi.

Septimiu Roman: Întrebări grele nu sunt, numai răspunsurile, spunea cineva.

Constantin Croitoru: Forţele Aeriene de astăzi aş putea să le caracterizez, dacă vreţi, din două sau trei perspective sau trei detalii în care le-aş putea defini: al oamenilor, al avioanelor şi al mentenanţei specifice. Din punct de vedere al oamenilor îmi este cel mai uşor să spun. Piloţii români şi tehnicienii români sunt pregătiţi 100% să exploateze orice avion din Alianţă după regulile Alianţei. Sunt foarte bine pregătiţi. MIG-ul 21 este la sfârşitul vieţii lui. Eforturile care se fac acum spre a mai putea fi menţinut ca o soluţie de tampon sunt extraordinare, şi despre asta se poate comenta mult. Vorbind despre mentenanţă, aşa cum deja am spus anterior, nu ne putem permite să ducem acţiuni de luptă cu acest avion în spaţiile de peste mări şi ţări. Putem să ne îndeplinim la un nivel satisfăcător misiunile pe care le avem în spaţiul naţional şi în această zonă a Alianţei, cu responsablităţile pe care noi ni le-am asumat atunci când am intrat în Alianţă, în aprilie 2004.

Septimiu Roman: Şi mentenanţa, spuneaţi că sunt trei.

Constantin Croitoru: Mentenanţa este specifică avionului, dar mai ales este specifică unor acţiuni care, să le spun, oarecum fixe, pe spaţii deja definite.

Septimiu Roman: Despre acest subiect, Forţele Aeriene Române, astăzi, ne-a vorbit, nu cu mult timp în urmă, în preajma aniversării Zilei Aviaţiei, şi şeful Statului Major al Forţelor Aeriene, generalul locotenent Cârnu Fănică:

Cârnu Fănică: Forţele Aeriene Române se prezintă într-o situaţie foarte complexă. Putem să spunem, fără să greşim, că marea majoritate a categoriilor de personal este bine pregătită, cu o situaţie bună în ceea ce priveşte realizările în domeniul profesional, mai puţin piloţii militari şi, în consecinţă, şi controlorii de trafic, care, din cauza unui ritm de zbor scăzut, nu-şi pot atinge standardele de pregătire. Subfinanţarea din ultimii ani a creat foarte mari probleme, în general în zona armelor, care necesită investiţii serioase, resurse pe toate domeniile, ca procesele de pregătire să fie fluente, să fie constante din punct de vedere al realizării standardelor, atât naţionale, cât şi NATO. Din punct de vedere a capabilităţilor, că să includem nu doar pregătirea personalului, putem să spunem că avem capabilităţi care se manifestă la nivelul standardelor, dar avem şi capabilităţi în mare suferinţă. Deja şi în media a fost abordată destul de des situaţia aviaţiei de luptă, unde pot să spun că stăm de la an la an din ce în ce mai rău. Suntem în situaţia de a executa, în momentul de faţă, la nivelul critic de siguranţă misiunile de poliţie aeriană, pentru că misiunea cea mai importantă pe timp de pace este misiunea de apărare a spaţiului aerian, misiune cu caracter unic, pentru că, pe celelalte zone, problemele suveranităţii naţională, în zona terestră, în zona maritimă, sunt rezolvate cu structuri aparţinând unor ministere civile, pe când misiunea de control a spaţiului aerian este o misiune care, datorită complexităţii problematicii, a complexităţii tehnicii, echipamentelor utilizate în acest domeniu, nu poate fi realizată decât de câtre MApN prin capabilităţi dezvoltate la nivelul forţelor aeriene - capabilităţi de supraveghere aeriană, de comandă-control, de acţiune efectivă în spaţiul aerian pentru identificarea mijloacelor aeriene, pentru sprijinul derulării operaţiunilor aeriene ataunci când sunt aeronave în pericol sau chiar pentru intervenţie împotriva aeronavelor care utilizează neautorizat spaţiul aerian./amirea

Bogdan Silviu Răducan: Sunt ceva perspective, pentru a îmbunătăţi această tehnică militară care spunei că este deficitară, mai ales în ceea ce priveşte aviaţia?

Cârnu Fănică: Sunt programe de achiziţii în diferite faze de dezvoltare, în zona de supraveghere aeriană şi, în zona de sisteme de comandă-control, pot să spun că stăm foarte bine, cel mai bine, din toate proiectele pe care le avem în desfăşurare, unele dintre ele sunt chiar în fază finală, aşa cum este programul sistem de comandă control aerian naţional, sistemul de supraveghere pentru acoperirea la înălţimi mici, programul radar GAP FILLER, dar sunt şi proiecte care sunt amânate datorită faptului că nu au fost identificate resursele necesare finanţării acestor programe. Printre ele aflându-se programul avion multirol, programul rachete sol-aer cu bătaie mare, rachete sol-aer cu bătaie mică. Singurul dintre ele care este în atenţia tuturor decidenţilor, inclusiv în zona politică, este programul avion multirol pentru care se fac eforturi de identificare a unei soluţii care să poată să fie şi finanţată de către guvern. Sunt în desfăşurare procese de documentare pentru a furniza toate elementele necesare luării deciziei politice.

Septimiu Roman: A fost generalul locotenent Cârnu Fănică, şeful Statului Major al Forţelor Aeriene. Un interviu de Bogdan Silviu Răducan.

Bogdan Silviu Răducan: Ministrul Apărării Naţionale, Corneliu Dobriţoiu, la rândul său, vorbind despre foţele aeriene, afirma alaltăieri că Aviaţia Română îşi va pierde capacitatea de luptă în nouă ani, dacă nu cumpărm F16. Nouă, ni se pare o perioadă destul de lungă, domnule general, un timp ce ne dă răgazul să facem schimbările şi achiziţiile ce se impun. Mai avem timp să gândim schimbarea sau trebuie să acţionăm, în opinia dumneavoastră, cât mai curând? Ce părere aveţi?

Constantin Croitoru: N-aş vrea să spun că trebuie să gândim schimbarea. Acest lucru a fost de actualitate acum câţiva ani, câiva ani buni, aş vrea să vă spun. Ce a spus domnul ministru Dobriţoiu acolo?... nouă ani?... un pic, mă surprinde. Eu, care vin din interiorul Forţelor Aeriene, aproape că nu pot să-mi imaginez cum vor fi aceşti nouă ani de supravieţuire sau cu ce vor supravieţui Forţele Aeriene în aceşti nouă ani? Dar, sunt de acord ca decizia în acest moment, indiferent pentru cine se află la guvernare, est eextrem de grea. De fapt, românul nu a spus întâmplător, atunci când a spus: orice lucru nefăcut la timp se complică, cost mai mult. Aşa suntem, şi noi, în situaţia de astăzi cu Forţele Aeriene. Cred că Forţele Aeriene, printr-un efort minim, o mai pot duce aşa, mai pot supravieţui doi, trei, patru, ani. Nu aş vrea să mă gândesc cu ce costuri, comentariul meu ar fi negativ, dar aceşti doi, trei, ani, doi, trei, patru, ani, înseamnă doar răgazul de a defini odată şi a începe măsurile de achiziţii ale unui nou avion. Dacă nu se va rezolva acest lucru, aş vrea să vă spun că în spatele Forţelor Aeriene va mai rămâne doar istoria.

Bogdan Silviu Răducan: Plus de asta, introducerea unui nou avion de luptă, achiziţionarea unui nou avion de luptă, presupune mai departe şi operaionalizarea lui care nu se poate face imediat. Cam cât durează, de fapt, introducerea în serviciu de luptă a unui tip nou de avion?

Constantin Croitoru: În alternativa că sunt bani suficienţi, observaţi, nu am spus 'foarte mulţi', 'suficieniţi', după părerea mea, înseamnă doi, trei, patru, ani. Pentru că, trebuie pregătită toată suprafaţa de aerodrom adecvat, apoi, înseamnă omul, tehnicul şi pilotul, şi apoi, zborul în sine, pentru îneplinirea misiunilor cu acest nou avion. Este destul de greu, dar trebuie odată să ne stabilim, cel puţin, în mintea noastră şi în documentele pe care guvernul sau parlamentul trebuie să-l adopte. Trebuie să stabilim, dacă vrem ca România să fie un obiect al deciziilor importante sau vrem să fim subiect şi să luăm parte la formularea acestor decizii.

Septimiu Roman: Domnule comandor, câte avioane şi câţi oameni au participat la misiune şi cum s-au descurcat oamenii?

Adrian Motorga: Am participat cu patru aeronave, opt piloţi, şi detaşamentul era compus din 67 de persoane, între care ingineri, controlori de trafic, şefi de tură pentru centrul de raportare-control şi tehnici de aeronavă.

Bogdan Silviu Răducan: Domnule general, eraţi şeful Statului Major al Forţelor Aeriene, în acea perioadă. Cum s-au descurcat oamenii în Baltica 2007?

Constantin Croitoru: Aş începe cu concluzia - excepţional. Şi-au făcut datoria pentru care au fost aduşi acolo şi, aşa cum a spus comandorul Modorga, au fost nişte reprezentanţi ai României excepţionali, ţinând cont de ce am aflat de la populaţia din zonă despre cum au fost primiţi acolo, cum au fost priviţi românii executând această misiune şi nu numai aceasta, şi alte lucruri de poziţionare faţă de populaţia din zonă.

Bogdan Silviu Răducan: Domnule comandor Adrian Motorga, dumneavoastră vă mulţumim. A fost la telefon comandorul Adrian Modorga, deci comandantul escadrilei de MIG 21 Lancer din flotila 71 aeriană Câmpia Turzii, participant la misiunea NATO Baltica 2007. Vorbind despre această misiune şi de forţele aeriene române în general, nu putem să nu aducem aici şi un omagiu piloţilor militari care şi-au pierdut viaţa în misiuni. Dintre ei, Laurenţiu Chiru Chiriţă a fost chiar comandantul misiunii Baltica 2007, Sorin Avram era coechipier când s-a întâmplat accidentul şi recent Aurelian Cojocaru. Nu sunt singurii, sunt doar cei pe care mi i-am adus aminte în acest moment. Domnule general...

Constantin Croitoru: Mi-aţi luat-o înainte spunând acest lucru şi dumneavoastră şi puteţi vedea aici, în faţa mea, faptul că trebuie să mă înclin în faţa lui Chiriţă care este acum în ceruri şi veghează - un comandor şi un pilor excepţional, care a ştiut să construiască profesional şi, nu în ultimul rând, să relaţioneze cu lumea şi cu subordonaţii aşa cum este greu de explicat. Un om excepţional.

Septimiu Roman: Domnule general, este meseria de pilot militar aşa de periculoasă? Dacă ar fi să o luaţi de la început, aţi alege aceeaşi profesiune?

Constantin Croitoru: Dacă îmi daţi voie să încep cu ce am scris pe o hârtie cu foarte multe zeci de ani în urmă, când eram elev al Liceului Militar şi a trebuit să scriu care sunt opţiunile mele pentru a le urma după absolvirea Liceului Militar şi am scris de trei ori aviaţie, aviaţie, aviaţie, iar unul din ofiţerii de acolo mi-a spus: 'Băi, tu eşti nebun? Ce o să faci dacă nu se întâmplă?'. Atunci mai aveam o alternativă de rezervă - să mă duc să joc baschet la Steaua. Trebuie să vă spun că eu mă număr printre cei care au visat şi apoi şi-au trăit visul acesta.

Bogdan Silviu Răducan: Pentru că ne apropiem de final, ca o concluzie, cum vedeţi viitorul Forţelor Aeriene Române?

Constantin Croitoru: Aş vrea să răspund cu ce îmi doresc despre Forţele Aeriene Române, nu să trag o concluzie obiectivă la ce se poate întâmpla într-un viitor scurt, dar aş pleca, de fapt, de la ce a spus Saint-Exupéry cu mulţi ani în urmă " Cât despre viitor, decât să-l prevezi, mai bine să-l pregăteşti". Încerc să sper că Aviaţia Română îşi va duce tradiţia mai departe, poate încă 100 de ani de acum încolo.


Etichete NATOConstantin CroitoruIulian FotaCâmpia TurziiAdrian Motorga

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live