Fluturași și ... fluturașe

De când „fluturaşul de salariu” a devenit obsesie naţională, parcă şi gramatica a luat-o razna. Credeam că nimeni şi nimic nu-i va face însă pe „fluturaşi” să fie înlocuiţi de o altă formă de plural.

Oricum forma „fluturaşi” este cea pe care o înregistrează DEX-ul, aşa apare şi în DOOM 2. Nu există nicio îndoială. Iar dacă aş fi vut să vă aduc aminte care este forma de plural a diminutivului „fluturaş” acum trebuia să-mi iau deja la revedere. Dar nu, trebuie să vă spun că am fost surprinsă să aud spunându-se că cineva a strâns „fluturaşele” de salariu ale colegilor pentru a vedea dacă sunt ceva probleme cu modul de calcul. E drept că se poate întâmpla să mai greşeşti, dar forma este atât de nefirească încât corectura ar fi trebuit să urmeze imediat, credeam eu... Dar nu am auzit-o. Iar o căutare, ce-i drept sceptică, pe Google mi-a dovedit că forma aceasta le mai pare şi altora... oarecum normală.

„Fluturaşele publicitare” populează şi ele – sau ei, că nici nu mai ştiu cum să zic – vreo două pagini de Internet. Scrisă, greşeala pare şi mai de neînchipuit. Parcă vine de-a dreptul din limbajul dezinvolt al copiilor. A-i concura însă în nonşalanţa şi neştiinţa lor, nu are chiar niciun haz... Şi lor trebuie să le atragem atenţia că e vorba de „fluturaşi”, cum ar fi bine să le spunem şi că forma corectă este „fluture”, nu „flutur”, iar pluralul este „fluturi”.

Deci „fluturaşele” chiar nu există, dar pentru că au fost inventate pot fi trecute în categoria... licenţe de talk show?