Flori, poeme, mărţişoare

Sărbătoarea populară a Mărţişorului este legată de obiceiul dăruirii, la început de primăvară, în luna ce-i poartă numele, a unui mic obiect artizanal prins cu şnur alb roşu.

Tradiţie are Mărţişorul însă şi în literatura cultă, fiind legat de numele lui Arghezi.

Căci Mărţişoarelor poetul le-a dedicat o mică şi delicată “cărticică”, în care strălucesc pe post de artă poetică, pe de-o parte, dar şi ca dar plin de iubire, pe de alta.

Cu arta poetică nu vreau să plictisesc, deşi poate nu ar strica să ne gândim din când în când la arta de a sufla «cu zmalţuri de zile, de ore şi de secunde » pentru a face lucrurile « rotunde », nu strâmbe şi kitsch cum răsar câteodată de pe tarabe…

De arta de a face un cadou potrivit pe post de «mărţişor» l-aş mai lua preţ de câteva versuri pe post de ghid pe Arghezi. Pentru cei nehotărâţi sau pentru cele pretenţioase, pentru cei stângaci şi cele mai timide, poetul are o mică lecţie de simplitate în poemul "Să vedem...":

"Să vedem, din atâta sărăcie,

Să vedem, nu se ştie,

Ce ţi-ar veni mai bine,

Lucrurile goale, lucrurile pline,

Grele sau uşoare ?

Căci toate sunt mărţişoare."

Da, toate sunt mărţişoare, “toate micile obiecte de podoabă legate cu fir împletit, roşu şi alb, care se oferă de cadou, mai ales femeilor şi fetelor, de 1 martie.” Aşa scrie în DEX, deci nu e cazul să cerem marea cu sarea, ci doar simbolul ce dă şi numele primei luni a primăverii ca să-l purtăm în semn de noroc atârnat de gât sau prins de haină.

Căci nici natura nu se sfieşte să poarte pe post de «mărţişoare» te miri ce: mâţişori de salcie sau de răchită, o floare gălbioară din familia rozaceelor, pe numele ei savant GEUM MONTANUM, dar şi una mult mai cunoscută, numită GALANTHUS NIVALIS între botanişti, dar "ghiocel" în popor!