Flori în drumul verii

3 Iunie 2011 | 411 vizualizări
Comentează

de Sorina Man

Lalele...lalele...

   

Ca multe alte flori, idei şi lucruri frumoase, laleaua a venit la noi din grădinile Orientului.

Legenda spune că varietatea ei sălbatică ar fi răsărit pe cîmpiile Persiei... dintr-o picătură de sînge. A unui îndrăgostit, desigur!

Deja pe vremea marelui mogul Zahir ud-Din Muhamad, zis Tigrul, adică pe la 1530 s-ar fi putut număra mai mult de 30 de specii cultivate. În vremea lui Suleiman Magnificul, seraiul marelui sultan era cunoscut drept Palat al Lalelelor ÅŸi al Lacrimilor. De la pictură, la florile reale ÅŸi de la emblemele curÅ£ii, la podoabele frumoaselor cadîne, lalele erau regine ale curÅ£ii. Domnia lui Ahmed al III-lea a fost numită Era Lalelelor, într-atît de îndrăgite, preÅ£uite ÅŸi valoroase erau frumoasele flori la Înalta Curte.

Veriga de legătură cu Europa pare să fi fost Charles de l’Ecluse, unul dintre marii învăţaÅ£i ai epocii, prefectul grădinii medicale imperiale din Viena Împăratului Maximilian al II-lea ÅŸi creatorul marii grădini botanice de la Leiden, unde era profesor pe la 1580. Se pare că primii bulbi i-au fost trimiÅŸi, la Viena, de însuÅŸi ambasadorul Sfîntului Imperiu Roman, Ogier Ghislain de Busbecq. Cert este că de numele ÅŸi de activitatea lui se leagă începuturile culturii sistematice a lalelelor în Ţările de Jos. La faima ÅŸi interesul pentru frumoasele flori au contribuit cu siguranţă ÅŸi legăturile VeneÅ£iei cu Înalta Poartă, astfel că, pe la 1610, frumoasele doamne ale curÅ£iilor europene obiÅŸnuiau deja să-ÅŸi prindă-ncingători lalele.

Efectul acestor frumuseÅ£i asupra societăţii vremii nu s-a rezumat, însă, la estetică ÅŸi vestimentaÅ£ie.

Într-un mod bizar, poate pentru acele vremuri, dar cît se poate de familiar pentru noi, goana după cîÅŸtigul uÅŸor pe seama speculei, s-a năpustit asupra bulbilor de lalea. Mirajul unor specii cît mai rare ÅŸi mai diferite a declanÅŸat primul mare crah din istoria economiei moderne: celebra criză a lalelelor!

Ca să vă faceÅ£i o idee despre enormitatea fenomenului, am să vă spun doar că un olandez, desigur înstărit, nu s-a dat înapoi să plătească pentru un singur bulb din varietatea numită a Vice-Regelui următoarele bunuri, aflate în posesia lui: 36 buÅŸeli de ovăz, 72 de orez, patru boi de jug, 12 oi, un pat mare, haine de trebuinţă în gospodărie ÅŸi o cupă de argint, valorînd în total 2500 de florini. În vîrful de speculaÅ£ie, pentru un sigur bulb din varietatea Semper Augustus, o floare alb cu roÅŸu aprins, s-au plătit nu mai puÅ£in de 10.000 de guldeni, adică echivalentul unei case de primă mînă în frumosul oraÅŸ Amsterndam. Asta, în timp ce maestrul Rembrand, el însuÅŸi pierzător la loteria bulbilor de lalele, se spune, a primit pentru faimosul tablou Rondul de Noapte, doar 1600 de guldeni.

Jan Breugel cel Tînăr ne-a lăsat o satiră pictată a întîmplărilor epocii, în care niÅŸte maimuÅ£e se ocupă de plantarea, recoltarea ÅŸi vinderea lalelelor, numărîndu-ÅŸi banii cîÅŸtigaÅ£i din onerosul comerÅ£, trecînd prin tribunalele pentru datornici ÅŸi sfîrÅŸind mizerabil în cimitirul săracilor. Noroc că florile sunt cumva mai înÅ£elepte decît oamenii ÅŸi lalele au supravieÅ£uit crizei, întorcîndu-se, în Orient ÅŸi în Occident, la rolul ÅŸi menirea lor, acelea de miracole ale frumuseÅ£ii ÅŸi surse de încîntare pentru oameni.

Pe la 1700, ÅŸeicul Mohamed Lalizare, cultivator autorizat al lalelelor, era în posesia a nu mai puÅ£in de 1323 de varietăţi. Tot cam pe atunci au apărut ÅŸi primele festivaluri ale lalelelor, un obicei ce va fi reinventat de europeni ÅŸi Å£inut în viaţă pînă în zilele noastre. Obsesia varietăţilor rare de lalele a rămas însă vie, iar ca probă avem mărturia literară a lui Alexandre Dumas, din romanul de capă ÅŸi spadă " Laleaua Neagră".

Datorită vieÅ£ii sale aventuroase, laleaua include în simbolistica ei, desigur, pe nedrept, efemerul modei, vanitatea ÅŸi, într-o anumită măsură, perisabilitatea, inexorabilul efect de degradare care însoÅ£eÅŸte trecerea timpului. Să-i lăsăm însă pe paseiÅŸti cu melancoliile lor ÅŸi, înainte de a-mi lua rămas bun să vă mai spun doar că arta culinară nu s-a dat înapoi de a încerca virtuÅ£ile petalelor de lalea. Proaspete ÅŸi tinere, ele sunt adăugate, uneori în salate ÅŸi alte feluri de antreuri, mai mult ca ornament, la mese în care excesele nu se opresc la graniÅ£ele ÅŸi aÅŸa fragile ale artei culinare.

Audio

Taguri: gusturi, lalele, grădină

Citește mai multe articole
de Sorina Man

Articole cu teme similare:

• Floare de bambus

• Acum
• Urmează

• Ultimele 24 de ore
• Săptămână
• Lună

Parteneri Online: