Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: M3 - MUZICA DE LA 3 Joi, 07 Iulie

Cele mai citite

Articole recente

Emisiuni

Autor

George Popescu

24 Mai 2022
Vizualizari: 211
Comentează add

Invitat: dl. dr. Constantin Corneanu, cercetător istoric

„File din istoria Bugeacului”  „File din istoria Bugeacului” - Conține audio

george-popescu

Sudul Basarabiei istorice pe o hartă actualizată. Credit: https://romaniaimaginideierisiazi.files.wordpress.com/2015/08/01-c-bugeac-bugeac.png

Bugeacul este o regiune împărţită astăzi între Republica Moldova şi Ucraina. Ea alcătuieşte un pentagon inegal cu patru laturi delimitate de apele Prutului, Dunării de Jos, Mării Negre şi Nistrului.  Aproximativ, de-a lungul marginii de sud a fostei zone a Codrilor, formînd o linie oblică care începe la Prut – la sud de Codrii Tigheciului şi se termină la Nistru – puţin mai la nord de Căuşeni.

 

Din cauza climei secetoase şi a apropierii mării, salinitatea este destul de înaltă, ceea ce face ca solonceacurile să se întîlnească destul de frecvent. În Evul Mediu lîngă litoral se mai puteau întîlni dune de nisip. Hotărnicit de trei rîuri, Bugeacul, totuşi, suferă de o penurie cronică de apă dulce, fiind din acest punct de vedere una dintre cele mai seci zone din Europa.

 

De la 1484 și până la 1812 Bugeacul, care după 1538 va include și cetatea Tighina, face parte din pașalâcul (provincie) turcesc de la Silistra. 

 

Tătarii nogai așezați aici devin populația majoritară.

 

Regiunea este cedată rușilor după Pacea de la București din 1812, împreună cu Moldova de la est de Prut.

 

Autoritățile imperiale rusești au alungat populația tătară și o parte din cea moldoveană spre Dobrogea, invitând în schimb bulgari și găgăuzi ortodocși, iar din alte țări germani, ruși și ucraineni să le ia locul.

 

Scurta stăpânire moldovenească, lunga ocupație turcească apoi rusească, precum și procesul de colonizare de după 1812, explică populația eterogenă a regiunii

 

Între 1856 și 1878, o bună parte a Bugeacului, ca parte a județelor Cahul, Bolgrad și Ismail, au intrat sub stăpânirea Moldovei, respectiv a României după 1862.

 

După deciziile Congresului de pace de la Berlin care sancţiona tratatul de la San Stefano, martie 1878 la recomandarea Marilor Puteri Europene, cele trei judeţe din sudul Basarabiei au fost cedate Rusiei Ţariste, primind la schimb, Dobrogea, una din vechile provincii din timpul domniei lui Mircea cel Bătrân.

În 1918 teritoriul va trece în componența României, iar în 1940 este anexat de Uniunea Sovietică, care îl atribuie RSS Ucrainene, în defavoarea RSS Moldovenești.

 

Conform unei înțelegeri între Hitler și Stalin, populația germană este strămutată în al III-lea Reich. Teritoriul locuit de aceștia timp de peste 100 de ani este colonizat cu populație rusă și ucraineană. Astfel, ucrainenii reușesc să-i devanseze numeric pe români.

 

Inițial, la data de 7 august 1940, Bugeacul a fost constituit într-o regiune administrativă de sine-stătătoare a RSS Ucrainene: regiunea Ismail, dar la data de 15 februarie 1954, a fost anexată regiunii Odesa.

 

În noiembrie 1940 sînt fixate graniţele noii Republici Sovietice Socialiste Moldoveneşti, cuprinzînd numai două treimi din fosta Basarabie, precum şi 6 din cele 14 raioane ale mai vechii Republici Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti, create în Transnistria în 1924.

 

Nordul judeţului Hotin, nordul Bucovinei şi sudul Basarabiei au fost incluse în componenţa Ucrainei.

 

Partajarea aceasta a fost cerută cu insistenţă de către conducerea de la Kiev, care a obţinut şi teritorii neprevăzute iniţial de către autorităţile moscovite: plasele Reni, Bolgrad, raioane transnistrene precum Valea Hoţului.

 

Faptul a părut ciudat pînă şi presei sovietice. Relatînd despre „alegerile“ de deputaţi ai poporului în Ucraina, cotidianul moscovit „Izvestia“ din 14 noiembrie 1940 se întreba, ironic, de ce se mai tipăresc broşuri de propagandă în limba română, dacă nordul Bucovinei, împreună cu partea de nord a judeţului Hotin şi cu sudul Basarabiei au fost ataşate Ucrainei, pe motiv că n-ar avea populaţie românească: „Cum se vede, autorităţile s-au lovit cu capul de realitate, şi acuma, pe ocolite, constată că şi în aceste ţinuturi au de-a face cu bietul moldovean.“

 

Între 1941 și 1944 teritoriul reintră în componența României, dar în 1944 este reocupat de trupele sovietice. 

 

Tratatul de pace din 1947 de la Paris confirmă stăpînirea sovietică asupra Basarabiei, inclusiv a Bugeacului.

 

Un fapt aproape necunoscut, este că au existat, încă din vremea lui Stalin, demersuri oficiale ale unor lideri ai RSS Moldoveneşti de refacere a unităţii administrative a teritoriilor Româneşti din Uniunea Sovietică, prin încorporarea în această republică unională a restului Basarabiei, a nordului Bucovinei şi, uneori, chiar a teritoriilor româneşti din Transnistria.

 

Aceste încercări nu au fost departe de reuşită - se pregătiseră, în 1946, şi textele decretelor în acest sens - fiindcă această reunificare era văzută la Moscova ca un argument în plus pentru ocuparea întregii Moldove, şi chiar a unor judeţe din Transilvania, sub pretextul refacerii unităţii „poporului moldovenesc“.


Argumentaţia liderilor comunişti F. Brovko, N. Salogor, N.Koval, Artiom Lazarev este la fel de interesantă ca intenţia însăşi, pentru că în aceste proiecte secrete se recunoaşte unitatea istorică şi economică a teritoriilor dezmembrate.

 

Mai mult, statisticile oficiale sovietice, ca şi cele ţariste, sunt considerate false şi se propun cifre, mai apropiate de evaluările româneşti.

 

V. M. Senkevici, director al Institutului de Cercetări Ştiinţifice al RSS Moldoveneşti, dezvăluia – 1946 - în interesul informării exacte a superiorilor, matrapazlâcurile statistice: „în judeţul Akkerman (Cetatea Albă) satele cu populaţie mixtă, formată din moldoveni şi ucraineni, erau incluse în rândul localităţilor populate de maloruşi, adică de ucraineni“.

 

La 23 mai 1948 printr-un acord secret, guvernul prosovietic de la Bucureşti a cedat URSS şi insula Şerpilor ce nu fusese atribuită prin tratatul de pace vecinilor noştri, ci aparţinea de drept, României.

 

La finalul celui de-al Doilea Război Mondial, în timpul negocierilor pentru pace, politicianul sovietic moldovean Nikita Salogor a a propus reunirea teritoriilor care au aparținut Principatului Moldovei, în Moldova Mare.

 

În 1991, ca urmare a destrămării Uniunii Sovietice, Bugeacul devine parte a Ucrainei.

 

„În toată perioada dintre cele două războaie mondiale Rusia sovietică a refuzat să recunoască unirea Basarabiei cu Bucovina, atitudine care a dus la inventarea unei „etnii moldoveneşti“ separate de cea românească`, vorbitoare a unei „limbi moldoveneşti“.

 

Efectele acestor acţiuni ale strategilor din Uniunea Sovietică` pot fi văzute până în ziua de azi.

 

Bugeacul, care a făcut dintotdeauna parte din provincia Basarabia a fost anexat Ucrainei în schimbul teritoriului cunoscut astăzi drept Transnistria, fosta Republică Autonomă Socialistă Sovietică Moldova din perioada interbelică.

 

Ideea amestecării teritoriilor şi populaţiilor istorice a dat rezultate până în prezent: nici în ziua de azi problemele politice ale regiunii nu sunt rezolvate, aici existând şi conflictul îngheţat din Transnistria, un rezultat direct al măsurilor întreprinse de comisarii sovietici.

 

În prezent în Bugeac trăiesc aproape 124.000 de etnici români desemnaţi de

autorităţile ucrainene drept „moldoveni“ care se confruntă cu o acţiune violentă de deznaţionalizare pusă în practică de statul ucrainean.

 

În ciuda tuturor legilor interne şi a angajamentelor internaţionale ale Ucrainei, nici unul din drepturile românilor din Bugeac nu este respectat”. („Românii din Bugeac pe cale de dispariţie. O călătorie prin satele româneşti din sudul Ucrainei” de George Damian şi Cătălin Florinţiu Vărzaru, Centrul de Studii pentru Resurse Româneşti, Bucureşti, 2010)

 

Anul 1917 a fost şi şansa românilor din Basarabia să corecteze erorile istoriei sau nedreptatea ce i s-a făcut la 1812.

 

De la autonomia declarată a basarabenilor s-a ajuns sub forţa împrejurărilor şi desfăşurărilor războiului la proclamarea independenţei.

 

În acest moment au intervenit forţele din exterior care au încercat să-şi dispute Basarabia ca pe o pradă în propriul beneficiu.

 

Ucraina abia constituită, dar în conflict cu Rusia bolşevică a emis prima, pretenţii teritoriale.

 

Unirea condiţionată a Basarabiei cu România de la 27 martie 1918, unire acceptată de Germania şi partenerii săi a mutat conflictul către statul român, atât Ucraina, cât şi Rusia Sovietică nerecunoscând actul istoric.

 

Notelor de protest din ianuarie şi până în iulie ale Kievului li s-a dat răspuns coerent, concludent şi semnificativ de negare prin prezentarea argumentelor de ordin istoric, geografic, etnografic, statistic şi cultural prin care erau demonstrate atât dreptul istoric al basarabenilor de a fi români majoritari acolo unde locuiau, cât şi de a urma procesul unionist.

 

În ciuda diferenţelor de opinie care s-au materializat între 1917 şi 1920 prin acţiuni militare între Ucraina şi Rusia Sovietică, ambele entităţi statale şi-au declarat permanent dezacordul faţă de apartenenţa Bucovinei la România.

 

Mai mult, împotrivirea care a căpătat diferite forme în perioada interbelică a fost preluată de succesoarea Sovietelor, URSS, până la raptul din vara anului 1940, mai apoi după 1944 şi până la dizolvarea acesteia în 1991.

 

Importanţa strategică de ieri şi de azi a Insulei Şeprilor, cât şi relaţiile politice româno-ucrainene sunt explicate, analizate de invitatul ediţiei în desfăşurarea integrală conţinută în fişierul audio de mai jos.

 

O singură menţiune mai trebuie adăugată: parlamentul României a adoptat două declaraţii cu privire la efectele pactului Ribbentropp-Molotov.

 

La 24 iunie şi respectiv 28 noiembrie 1991 prin care protocolul secret al tratatrului de neagresiune sovieto-german din 23 august 1939, dar şi întregul acord în sine este declarat „nul ab initio” (nul din momentul semnării), ca şi urmările acestui act.

 

Al doilea document se referea la calitatea juridică a recensământului organizat de Ucraina la 1 decembrie 1991 prin care Kievului îi este amintit că în componenţa sa se află şi teritorii româneşti „anexate abuziv de fosta U.R.S.S., teritorii care nu au aparţinut niciodatã Ucrainei şi sunt de drept ale României.” 

 

Regretatul academician şi istoric, Florin Constantiniu considera încheierea tratatului bilateral dintre România şi Ucraina din 1996 ca un act de trădare naţională.

 

 

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 23 mai 2022 (integral)

 

 

 

Regia de montaj: Eugenia Ivanov şi Radu Sima

 

Regia de emisie: Claudia Buzică şi Cristina Creţa

 

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.35 – 03.00. 

 

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321 

 

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la :  www. romania-actualitati.ro 


Etichete Basarabia de SudBugeacromâniUcrainaKievBucureştiURSSMoscovaRSS UcraineanăRSS MoldoveneascăminorităţigermanievreiucrainenigăgăuzibulgariDobrogearaptMolotovRibbentropp1939Tatar Bunarrevoluţie bolşevicăTransnistria1991deznaţionalizare

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live