Falsificator de opere, închis după 35 de ani de înşelăciune

Într-unul din cele mai mari scandaluri de artă din Germania, Wolfgang Beltracchi urmează să fie închis după ce timp de 35 de ani a câştigat milioane de dolari din vânzarea de tablouri false, păcălind colecţionari de top şi muzee.

Într-un interviu acordat publicaţiei germane Spiegel, el dezvăluie cum a pus la cale înşelătoria şi de ce a fost prins în cele din urmă.

La sfârşitul lunii octombrie a anului 2011, Wolfgang Beltracchi şi soţia lui, Helene, au fost condamnaţi de un tribunal din Koln la şase, respectiv patru ani de închisoare.

Anchetatorii şi specialiştii în falsuri de artă au analizat 55 de picturi care au apărut pe piaţă de la începutul anilor 90.

Instanţa a luat în considerare în anchetarea cazului doar 14 tablouri, care ar fi adus cuplului un câştig de aproximativ 16 milioane de euro. Pierderile totale, calculate pe baza vânzărilor ulterioare ale lucrărilor, se ridică la 34 de milioane de euro.

Dacă judecătorul nu ar fi ajuns la o înţelegere cu avocaţii cuplului, instanţa ar fi trebuit să determine dacă Wolfgang Beltracchi a realizat fiecare pictură în parte, o sarcină dificilă având în vedere lipsa dovezilor directe.

Picturile a peste 50 de artişti au fost falsificate

Cazul Beltracchi este cel mai mare scandal privind falsurile în artă din epoca postbelică, atât în ceea ce priveşte scopul şi perfecţiunea lucrărilor, cât şi în modul în care acestea au fost comercializate.

Falsurile au fost vândute ca opere realizate de Max Ernst, Fernand Léger, Heinrich Campendonk, André Derain, Max Pechstein sau picturi clasice moderniste, majoritatea realizate de expresionişti francezi sau germani.

În decursul celor două zile de interviuri, Wolfgang Beltracchi a declarat în mod repetat că a falsificat picturile a peste 50 de artişti, însă nu a dezvăluit o cifră exactă.

Conform legilor din Germania, cazurile grave de fraudă se prescriu după zece ani, dar părţile vătămate pot în continuare intenta procese civile.

Wolfgang Beltracchi susţine că principiul lui era de "a nu copia picturile expresioniştilor, ci de a umple golurile din munca lor".

Astfel, el fie inventa noi picturi şi motive, pe care le lega de diverse faze creative din viaţa artiştilor, fie realiza opere ale căror titluri apăreau în listele de lucrări ale respectivilor pictori, lucrări la care nu existau imagini sau despre care se credea că sunt pierdute.

Wolfgang Beltracchi are toate calităţile necesare unui maestru falsificator: cunoştinţe legate de ştiinţă şi istoria artei, tehnici de pictură şi, mai presus de toate, talent artistic considerabil. În acţiunile lui, Wolfgang Beltracchi a profitat şi de lăcomia de pe o piaţă a artei supraaglomerată.

După ce cazul a fost făcut public şi-a câştigat admiratori pentru că, prin acţiunile lui, a expus un sistem în care milioane de dolari sunt plătite pe opere de artă a căror autenticitate este foarte dificil de determinat, un sistem care ia decizii haotice legate de ce operă valorează mult sau puţin.

Soţii Beltracchi nu au vorbit public despre acţiunile lor, nici înainte de începerea procesului nici după ce şi-au mărturisit faptele.

În prezent, Wolfgang Beltracchi scrie o carte despre viaţa lui şi lucrează la un film documentar.

Cuplul va începe executarea sentinţelor în luna martie, Helene Beltracchi în districtul Ossendorf din Koln iar soţul ei în oraşul Euskirchen, la vest de Koln.