Fabrica şi uzina ca...muzeu

Este cît se poate de evident. Sîntem într-un dute-vino. Răbdarea, privită cîndva ca fiind cea mai aleasă dintre virtuţi, păleşte în faţa avîntului şi urgenţelor. Sîntem grăbiţi, presaţi de nevoi cotidiene şi apăsţi de griji. Am devenit şi indiferenţi, neinteresaţi de ceea ce se întîmplă în jurul nostru. Intîmple-se orice, pare să fie zisa multora, sub acelaşi pretext al dificultăţilor de fiecare zi. Intr-un fel, explicabil şi de acceptat într-o anume viziune. Ceea ce nu poate fi înţeles este aceeaşi atitudine la nivel instituţional.

Indiferenţa, nepasarea, ueori interesul meschin, atitudinea rău voitoare, ignorarea legilor – toate se regăsesc în expreasia hîdă a relităţii pînă mai ieri înfloritoare.

Trimiterea este exactă. La margine de orașe, ori chiar în mijloc de cartiere, ziduri negre prăvălite, coşuri de fum zdrenţuite, ferestre şi uşi de intrare smulse din dreptunghiul lor, acoperişuri spulberate, într-un cuvînt valori ale unui timp nu de mult trecut sînt pe drumul pirzaniei. Totul vandalizat, distrus, dărîmat şi, eventual, acolo unde interesele au fost mai mari, totul curăţat, trecut prin lamă de buldozer pentru a se face loc unui nou început. Un început aiurea. Dictat de interes şi de mulţimea banilor.

Stau mărturie vechile platforme industriale. Ziduri construite mai ieri, astăzi nu mai sînt. Motoare care mergeau, produceau, astăzi sînt la fier vechi. Cine mai ştie şi cine va mai şti că au fost nişte ani în care s-au creat valori şi în care s-a muncit din greu, chiar cu înverşunare. De unde să se înţeleagă că începutul nu-i de ici de colo, ci de demult şi că el vine din experineţe şi trudă, din pasiune, pricepere şi talent. Cine şi de unde să mai afle?

Ei bine, întrebările îşi află răspunsurile în misiunea la care s-au angajat oameni dedicaţi unei nobile cauze: anume aceea de a face înţelegerea trecutului şi sub acest aspect, al creaţiei tehnice. De ajutor este ceea ce în termeni culturali poartă denumirea de arheologie industrială. O adevarată disciplină cu valenţe ştiinţifico-tehnice care se ocupă de studierea, inventarierea şi punerea în valoare a ceea ce au însemnat întîile realizări ale industrializării - instalatii mecanice în domenii artizanale, industrie si transporturi, mine şi lucrari hidraulice, toate în stransă legatură cu istoria clădirilor, arhitecturii şi tehnicilor, cu etnologia, istoria economica şi culturală.

Aşa se face ca arheologia industrial, aşa cum spun iniţiatorii ei, ,,are misiunea de a atrage atenţia asupra muncii, situarea ei în contextul social al proceselor de fabricaţie, al utilajelor şi al construcțiilor."

Şi nu este întîmplător că la Iaşi, zilele trecute s-au pus bazele primului muzeu de arheologie industrială din Romania. Aici există şi cel mai reprezentativ muzeu al ştiinţei şi tehnicii, parte a Complexului Naţional Muzeal Moldova. În cadrul acestuia s-a gîndit desfăşurarea demersurilor pentru valorificarea muzeistică a ceea ce este de valoare din ceea ce a fost industrie la Iaşi, clădiri înscrise pe lista obiectivelor de patrimoniu, cu tot ceea ce el pot aminti de începuturile industriei.

Reportajul realizat surprinde acest demers şi este doar o modalitate de a preamări munca celor care se îngrijesc să arate celor ce vin din urmă, de unde venim şi... unde putem ajunge.