Evoluţia din N Africii şi securitatea euroatlantică

Realizatori: Radu Dobriţoiu şi Nicu Popescu. Producător Nicu Popescu. Transcriere Rador.

Bun găsit la o nouă ediţie a emisiunii "Euroatlantica" vă spun Radu Dobriţoiu şi Nicu Popescu. Reluăm în această seară un subiect important: influenţa evoluţiilor din nordul Africii asupra situaţiei de securitate şi stabilitate din spaţiul euroatlantic, cu influenţe directe sau indirecte asupra României. Invitat special în această seară în studioul 31 senatorul Titus Corlăţean, preşedintele Comisiei de politică externă din Senat. Bună seara, dle senator şi mulţumiri pentru că aţi acceptat să participaţi din nou la "Euroatlantica".

Titus Corlăţean: Mulţumesc foarte mult pentru invitaţie, cu aceeaşi plăcere de fiecare dată.

Radu Dobriţoiu: Mulţumim foarte mult. Vom fi în legătură şi cu specialistul postului public de radio în problematica Orientului Mijlociu. Dragoş Ciocârlan va fi alături de noi în prima parte a emisiunii pentru a ne oferi sprijin de specialitate. În a doua parte a emisiunii urmează să intrăm in legătură directă şi cu dl Constantin Dudu Ionescu, fost ministru de interne, fost ministru al apărării.

Nicu Popescu: Dle Titus Corlăţean, încep cu o întrebare directă la adresa dvs. În sudul Europei este această centură islamică, arabă în principal. La ce să ne aşteptăm?
TitusCorlăţean: În orice caz, trebuie să fim extrem de atenţi, UE în ansamblul său, chiar şi România, pentru că aceste evoluţii pot genera mutaţii extrem de importante. Şi ca să dau un singur exemplu, nu legat de UE, Israelul - şi am fost recent în Israel la nivel de contacte politice - este extem de preocupat cu privire la ce se întâmplă in zonă, pentru că eventualele tentaţii islamiste de a prelua controlul unor mişcări populare reprezintă un risc. Or o platformă atât de solidă pentru stabilitatea în regiune cum este Egiptul, de exemplu, constituie un motiv de extrem de mare interes şi preocupare, ca şi celelalte evoluţii, aşa cum este cazul Libiei. Gândiţi-vă la eventuale consecinţe negative - eu nu aş vrea să mă gândesc la acest lucru - la eventuale ascensiuni ale mişcărilor islamiste într-o serie de state din regiune care, iată, traversează acest val de mişcări populare, gândiţi-vă la eventualul flux important de migraţie către Europa. S-au înregistrat deja cazuri importante în cazul celor care au părăsit Tunisia. Şi gândiţi-vă la faptul că acea regiune atât de apropiată de Europa, pentru noi şi pentru pacea mondială, aş spune, este extrem de important să fie stabilizată, să cunoască cu proces de reforme paşnice, democratice, care să evite eventuale derapaje de ordin islamist.

Radu Dobriţoiu: În STRATFOR a fost publicat chiar astăzi un articol referitor la evoluţia din nordul Africii, în care se aduce aminte că în timp ce in Egipt şi în Tunisia regimurile puternice militare au fost capabile - şi armata a fost capabilă - să menţină, să asigure stabilitatea după plecarea unor preşedinţi de lungă durată, în contrast, spre deosebire, în Libia, liderul de 42 de ani, Muammar Ghadafi, în mod deliberat a menţinut o stare de separare şi de neînţelegere între forţele de securitate împărţite şi slăbite pe diferite regiuni. De asemenea, aceasta situaţie stârneşte o teamă cum că in Libia va fi foarte greu să se menţină stabilitatea după ce nu va mai fi Muammar Ghadafi.

Titus Corlăţean: Da, există o diferenţă şi nu este singura., Faţă de situaţiile din Egipt şi Tunisia, cel puţin până acum, forţele de ordine dar şi armata în ansamblul său au fost mai degrabă loiale lui Ghadafi şi au participat la reprimarea extrem de dură a mişcărilor de stradă. Vorbim de sute de morţi, vorbim de persoane rănite, vorbim de o atitudine extrem de dură la adresa manifestanţilor. Ceea ce n-am văzut, totuşi, de la un anumit moment cel puţin, nici în Tunisia şi cu atât mai puţin in Egipt - acolo unde armata a jucat un rol exemplar, a fost extrem de reţinută şi a fost de partea manifestanţilor. Sunt şi alte elemente care diferenţiază ce se întâmplăacum în Libia, pentru că, spre deosebire de Tunisia şi chiar Egipt, acolo unde vorbim de un prag al sărăciei extrem de important, trebuie să ştim că în Libia, o ţară care încasează anual cam 40 de miliarde de dolari din exporturile de ţiţei şi gaze, guvernul libian a cheltuit 7 - 8 miliarde de dolari pe an pentru subvenţii al pâine, lapte, benzină. Sunt alocaţii sociale directe. O familie libiană trăieşte în medie cam cu 300 de dolari pe lună. Deci nu acestea sunt în principal explicaţiile, ci mai degrabă dorinţa de mai multă libertate de expresie, deci undeva într-o zonă apolitică a drepturilor democratice... şi, de asemenea, percepţia proastă faţă de o guvernare considerată coruptă. Există, pe de o parte, o mişcare de opoziţie, dar fragmentată şi destul de slăbită. Această reacţie, în special în oraşele din provincie, nu atât în capitală am văzut, este...

Radu Dobriţoiu: În Est mai ales, spre Tobruk, în zonele acelea care merg spre Benghazi.
Titus Corlăţean: Şi Benghazi.

Radu Dobriţoiu: Zone care nu mai sunt controlate de autorităţile centrale.
Titus Corlăţean. Este adevărat, în centru, în capitală, spuneam, controlul este extrem de dur, reprimarea este foarte dură. Este interesant că fiul liderului libian a făcut o afirmaţie mai degrabă pentru consum extern şi consum european democratic, spunând că sunt elemente islamiste care încearcă să genereze aceste tulburări. Mai târziu a acuzat chiar Egiptul şi Tunisia că s-ar afla în spatele acestor mişcări. Din ceea ce se cunoaşte în mediile mai informate, nu este atât o chestiune islamistă stimulată din exterior, ci sunt nişte mişcări adevărate, generate în principal de cauzele pe care le-am menţionat, nu atât probleme legate de sărăcie, încă o dată pe care le-am întâlnit în Tunisia şi Egipt, acolo unde vreo 30 de milioane de oameni, mă refer la populaţia Egiptului, undeva la 80 de milioane în total, trăiesc zilnic cu cam un euro sau doi.

Radu Dobriţoiu: Bineînţeles, dar nu putem din aceste ecuaţie să dăm deoparte acest element islamic ca influenţă în evoluţiile din nordul Africii. Înainte de a stabili legătura cu Dragoş Ciocîrlan, vă propun să ascultăm un interviu realizat de el. Situaţia din Libia în raport cu comunitatea internaţională.

Dragoş Ciocârlan: Consiliul pentru Drepturile Omului sub egida ONU a fost convocat pentru o sesiune specială în legătură cu situaţia din Libia, ţară care este de aproape un an membră a acestui consiliu. Misiunea Jamahiriei Libiene a demisionat astăzi, în cursul unei sesiuni extraordinare la Geneva, în legătură cu criza din Libia. afi Israeli, orientalist, profesor de islam, autor a 15 volume şi 80 de articole de specialitate explică: Acest consiliu al drepturilor omului este o farsă. Situaţia în Libia continuă de mult timp. Unde a fost acest consiliu timp de 42 de ani de când acelaşi clan al lui Gadhafi este la putere? Acest Consiliu al Drepturilor Omului cu Libia şi Gadhafi este o situaţie aberantă. Nu a întreprins niciodată vreo măsură împotriva unei ţări arabe. Cu o singură excepţie: împotriva lui Omar Bashir, preşedintele Sudanului, şi atunci când acest Consiliu s-a pronunţat sub presiunea Occidentului toate ţările arabe s-au opus. Acest consiliu, condus de Libia, ţară mare campioană a drpepturilor omului, a repetat de sute de ori condamnarea Israelului. Aproape în fiecare săptămână Israelul este acuzat pentru comportamentul vis-a-vis de palestinieni. Aceasta este singura crimă care contează în lume? Dar în legătură cu Arabia Saudită, Libia, Maroc ori Tunisia, nu contează? Gadhafi este la conducerea Libiei de 42 de ani. Unde a fost acest Consiliu pentru Drepturile Omului? În Arabia Saudită nu există drepturi pentru minorităţi, nu există nici măcar ideea de alegeri. Într-o democraţie, poporul este cel care alege. În Arabia Saudită, ca şi în alte ţări, se spune că suveranitatea aparţine lui Alah. Este un fel de ipocrizie în lume şi în ţările europene şi în Statele Unite, pentru că în toţi aceşti ani au fost întreţinute relaţii cu toţi aceşti dictatori. Se ştia care este situaţia drepturilor omului şi doar acum s-au trezit că un anume dictator nu se comportă cum ar trebui cu poporul său.

Radu Dobriţoiu. Colegele din regia de emisie, Ema Corodeanu şi Raluca Goga, îmi confirmă că avem legătura la Ierusalim şi cu Dragoş Ciocîrlan. Bună seara Dragoş.

Dragoş Ciocîrlan: Bună seara şi invitatului special din această seară care se află în studio.
Titus Corlăţean: Bună seara.

Radu Dobriţoiu: Discutam, Dragoş, mai devreme despre diferenţele care există între evoluţiile din Tunisia, mai întâi, s-o luăm cronologic, după aceea Egipt, şi iată, pe de o parte, şi pe de altă parte ce se întâmplă în Libia. Care este părerea ta de specialist în legătură cu aceste evoluţii?

Dragoş Ciocârlan: Pe undeva este ca un teatru al absurdului. Descoperim mereu un alt lider arab că este corupt şi de decenii se află la conducerea unei ţări în care populaţia trăieşte în mizerie, în sărăcie. Gadhafi este acelaşi conducător de decenii şi cu un caracter patetic în acelaşi timp. Ceea ce frapează este represiunea feroce a lui Ghadaffi. Am văzut imagini cu masacre, dar presa de la Ierusalim a condamnat şi a constatat ceea ce a numit "o ipocrizie a lumii occidentale, care de atâta timp ştie ceea ce se întâmplă acolo, o atitudine politică determinată poate şi din necesitatea aprovizionării cu petrol". Guvernul israelian urmăreşte îndeaproape situaţia, evoluţia situaţiei din Libia, în speranţa că vântul de libertate din ţările arabe vecine este în interesul Israelului pentru procesul de pace. Pare că Occidentul şi SUA nu au tratat în mod egal lideri ai lumii arabe, care sunt contestaţi de populaţiile din ţările respective. S-a văzut severitatea cu care a fost tratat Hosni Mubarak, dar cu Ghadaffi situaţia este puţin diferită. Analiştii de la Ierusalim pun pe seama importanţei importului, în special pentru Italia şi Franţa. Nu s-a cerut plecarea lui Ghadaffi în primele zile, s-a cerut oprirea violenţelor, s-a condamnat ferm represiunea feroce împotriva demonstranţilor libieni de către armata lui Ghadaffi, de forţele sale de securitate, de trupele de comando chiar. Analiştii...

Radu Dobriţoiu: Şi de mercenari...
Dragoş Ciocârlan: Analiştii spun, de asemenea, că este o incoerenţă în politica vizavi de Libia. Este extraordinar faptul că tinerii s-au revoltat şi este important că nu se tem! La Ierusalim se apreciază că aceşti tineri trebuie încurajaţi, nu doar în ţările Maghrebului, dar şi în Iran, în Siria, ţări în care presa este controlată în totalitate. Radu?

Nicu Popescu: Îţi mulţumim, Dragoş. Nicu Popescu sunt. Dle senator Titus Corlăţean, aţi amintit şi dvs şi încă de o săptămână este acest semnal de alarmă cu privire la afluxul de oameni din această zonă nord-africană către Europa. Prima ţară care s-a confruntat cu aşa ceva a fost Italia. Ce credeţi că ar trebui făcut pentru ca acei oameni să rămână acolo, poate?

Radu Dobriţoiu: La un moment dat Italia a cerut chiar instituirea unor patrule speciale de coastă din partea UE.
Titus Corlăţean: Bun, acum există nişte reguli în UE şi, contrar părerii unora dintre cei care fac politică în Europa, în special în Europa de Vest, care au avut de-a lungul anilor tentaţia de a transforma Europa tot mai mult într-o fortăreaţă care să împiedice imigraţia ilegală, aici vorbim despre situaţii de criză, situaţii care au un conţinut umanitar, de situaţii disperate, de situaţii dramatice. În astfel de situaţii, oamenii, familiile care fug din zona de conflict, fug de aceste violenţe, de reprimări, trebuie trataţi ca oameni. Deci, din acest punct de vedere, UE trebuie să fie deschisă şi are instrumentele necesare să poată trata umanitar acest subiect. După stabilizare şi după calmarea situaţiei, evident, se intră într-o altă formulă, dar până la acel moment, din punct de vedere umanitar, aici, pe solul democratic, paşnic, al Europei trebuie să asigurăm condiţii umane acestor oameni care nu fug de bine din zonele de conflict. Partea cealaltă, politico-diplomatică şi o reacţie necesar mai fermă faţă de actele de reprimare, de actele de violenţă împotriva celor care manifestă în stradă, trebuie să fie cuvântul de ordine şi poziţia UE. România a făcut şi face parte din UE, dar am auzit-o vorbind mai puţin pe tema asta. Or eu cred că este rolul României să spună foarte clar, când vorbim despre drepturi fundamentale ale omului, indiferent de unde s-ar afla, faptul că noi solicităm şi aşteptăm ca aceste drepturi să fie respectate. Aş simţi nevoia de o poziţie ceva mai clar exprimată din acest punct de vedere, să ieşim din modalitatea noastră, aş spune tradiţională, în care stăm la coadă, în rând, cu cei mari în Europa. Nu, România trebuie să îşi asume un anumit rol, iar aici lucrurile trebuie să fie foarte clare.

Nicu Popescu: Vă propun acum să ascultăm o corespondenţă din Italia de la Elena Postelnicu tocmai pe această temă, a fluxului şi a măsurilor de acolo.

Elena Postelnicu: Între 250 de mii şi 350 de mii de imigranţi, potrivit ministrului de externe, Franco Frattini, ar putea încerca să intre prin Lampedusa în Europa. În acest sens, ministrul de interne, Roberto Maroni, insistă de câteva zile ca UE să ia toate măsurile necesare pentru a face faţă unei urgenţe umanitare catastrofale. Potrivit oficialului italian, ceea ce se intâmplă în Bazinul Mediteraneean nu este numai o problemă pentru Italia şi ţările mediteraneene, ci este o problemă pentru Europa şi lumea întreagă. Şi ministrul apărării naţionale de la Roma, Ignazio La Russa, denunţă egoismul ţărilor din Nordul Europei. Pe de altă parte, ministrul a declarat astăzi că Italia se zbate, în primul rând, pentru cetăţenii ei din nordul Africii.
Ignazio La Russa: Preocuparea mea principală este de a face tot ce este posibil pentru a repatria italienii care doresc să se întoarcă acasă, ceea ce şi facem cu avioane militare, C130, cu avioane de linie, avem două nave pe mare. Sunt şi câteva probleme în partea de sud-est a Libiei, cu aproximativ 30 de cetăţeni italieni aflaţi în dificultate, pe care trebuie neapărat să reuşim să-i aducem acasă. Deja pregătim o intervenţie militară pentru a ajunge la conaţionalii noştri. lena Postelnicu: De la începutul revoltelor, 800 din cei 1.500 de cetăţeni italieni aflaţi în Libia au fost repatriaţi. Deşi pe moment autorităţile de la Roma susţin că situaţia este sub control, Italia depinde în mare parte de gazul metan pe care compania ENI îl extrage din Libia. De trei zile, furnizarea gazului a fost suspendată, în contextul în care Italia importă din Libia 25% din necesarul de petrol şi aproximativ 10% din cel de gaz. Potrivit autorităţilor italiene, rezervele de gaz ale Italiei permit ieşirea din iarnă.

Radu Dobriţoiu: Dle senator Titus Corlăţean, ne referim din nou, aşadar, la evoluţiile din Nordul Africii. Lumea vorbea, chiar şi din SUA s-a vorbit, şi preşedintele Obama, despre revoluţii democratice. Vă rog frumos să ne referim la acest termen, la acest cuvânt, la definirea lui în lumea islamică şi la aceste state şi să înţeleagă ascultătorii că există, totuşi, o diferenţă între percepţia noastră asupra democraţiei şi ceea ce se poate întâmpla acolo.

Titus Corlăţean: Da, asta este o temă foarte serioasă, foarte grea de discuţie...

Radu Dobriţoiu: Este o temă de doctorat.

Titus Corlăţean: Este o temă de doctorat adevărată, pentru că, pe de-o parte, vorbim şi constatăm ieşirea, un dezgheţ, ieşirea dintr-o perioadă de încremenire, de 30-40 de ani în anumite situaţii, în anumite state. Acelaşi lider, un regim în general autoritar, care în unele situaţii - haideţi să spunem şi acest lucru - a inclus anumite elemente pozitive pentru stabilitatea în regiune. Să ne gândim la rolul Egiptului din acest punct de vedere.

Radu Dobriţoiu: Sigur. Şi în raport cu SUA şi cu democraţiile occidentale...
Titus Corlăţean: Cu SUA şi, mai ales, cu Israelul, ca să spunem şi asta...
Radu Dobriţoiu: Sigur că da.
Titus Corlăţean:...au fost semnate nişte tratate de pace. Lucrurile astea nu trebuie uitate şi nu trebuie ignorate. Pe de altă parte, au fost regimuri bazate, spuneam, pe forţă, pe autoritate, pe inexistenţa unor drepturi şi libertăţi fundamentale esenţiale. Acest dezgheţ şi această rupere, ieşire din încremenire, nu ştim încă în ce direcţie va exista, nu ştim care este finalitatea. Putem vedea, de exemplu, că direcţia este mai degrabă bună în Tunisia şi în Egipt, faptul că se produce o tranziţie graduală, că armata are un rol de a păstra stabilitatea şi a înlătura eventualele tentaţii islamiste. ealizator: Putem face trimitere la Turcia, la modelul turc. Ar fi cel mai fericit, probabil. itus Corlăţean: Au fost destui analişti care au invocat acest precedent pozitiv în raport cu lumea islamică şi vedem ce se întâmplă acum în Libia. Cert este că vorbim de modele culturale diferite, cel european, cel occidental, este diferit...

Radu Dobriţoiu: Sisteme de valori diferite.
Titus Corlăţean: Sisteme de valori diferite. Diferit de ceea ce se întâmplă în spaţiul arab, în spaţiul islamic. Cert este că lumea totuşi comunică. Am văzut şi aici, în timpul declanşării acestor manifestaţii de protest, mijloacele electronice, e-mail-urile, internetul, facebook-ul, au constituit elementul de comunicare între cei care au dorit să protesteze. Asta spune, totuşi, că şi un transfer al setului de valori democratice de tip occidental are loc în permanenţă. Lumea circulă, sunt foarte mulţi studenţi arabi la studii în mediul occidental.

Radu Dobriţoiu: Sau cei care au studiat, s-au educat...

Titus Corlăţean: Sau cei care au făcut şi fac afaceri. Deci există, totuşi, o globalizare şi din acest punct de vedere, dar este adevărat că pe un model relativ diferit. Cert este că noi, la nivelul comunităţii internaţionale democratice, cred că avem un interes profund ca aceste tranziţii, care iată se întâmplă, spre modele ceva mai deschis, ceva mai democratice, cu mai multe libertăţi, să meargă în această direcţie, încă odată, şi nu în direcţii care ar genera tensiune în Orientul Mijlociu, ar genera eventuale conflicte. Să nu uităm că Israelul este, practic, o insulă acolo înconjurată de state arabe, or până acum au existat state arabe cu un rol extrem de important, cu discreţie uneori, fără să manifeste prea multă retorică, dar care au avut o atitudine în interesul păcii din regiunie, ceea ce este un lucru bun. ealizator: Şi pentru că aţi adus aminte de Israel, Dragoş, te simt că vrei să spui ceva de acolo şi vreau să ştiu şi părerea ta despre ce am discutat mai devreme. Domnul senator Titus Corlăţean a avut un punct de vedere - pot spune - optimist în legătură cu evoluţia din aceste state şi, bineînţeles, am făcut trimitere şi la Turcia. Cum se vede de acolo, din Israel, mai ales că domnul senator a adus aminte şi de importantul tratat de pace dintre Egipt şi Israel?

Dragoş Ciocârlan: Premierul israelian, Benjamin Netanyahu, a spus ieri că, în următorii ani, nu va fi stabilitate. Zona va cunoaşte frământări, dar trebuie să existe speranţa că populaţiile din ţările arabe vor reuşi într-o direcţie pozitivă, pentru că nu există o altă alternativă pentru Israel decât să coexiste cu vecinii săi. Dacă în Egipt situaţia este sub controlul armatei, care asigură perioada de tranziţie, în Libia situaţia este total diferită după eventuala plecare a lui Muammar al-Gaddafi. Nu se ştie cine va controla situaţia, dar, mai ales, ce se va întâmpla cu zeci de milioane de oameni, pentru că este o adevărată tragedie în zonă. Radu?

Nicu Popescu: Domnule senator, sunteţi preşedinte al Comisiei de politică externă. Aveţi contacte cu lumea politico-diplomatică occidentală. Suntem membri ai NATO, ai Uniunii Europene. Cum credeţi că ar trebui să ne raportăm la aceste organizaţii?
Titus Corlăţean: Aş face mai întâi un comentariu cu privire la anumite situaţii specifice şi relaţionări specifice între o serie de state occidentale şi statele arabe. Voi da un exemplu. În cazul Tunisiei, Franţa, conducerea statului francez, până pe ultima sută de metri, a avut, mai degrabă, voce de sprijin pentru regimul lui Ben Ali, pentru tot felul de considerente de ordin istoric, inclusiv de ordin politic, relaţionare economică...

Radu Dobriţoiu: Inclusiv materiale.
Titus Corlăţean:...şi aşa mai departe. Aţi menţionat mai devreme o relaţie specială a Italiei prin o companie importantă, care extrage petrol din spaţiul libian. Voi adăuga relaţia totuşi specială a Statelor Unite după 2003, când SUA au semnat un acord cu Libia, care spunea, între altele - şi e bine de ştiut - că nu vor solicita o schimbare a regimului libian în schimbul cooperării în combaterea terorismului internaţional. Deci, trebuie să privim nuanţat poziţia statelor occidentale din blocul democratic. Cert este că România, ca stat democratic, membru al Uniunii Europene şi al NATO, spuneam că, din punctul de vedere al setului de valori al drepturilor şi libertăţilor fundamentale, trebuie să aibă o poziţie foarte clară exprimată, nu aşa pe la colţ, stând într-un cor general. Trebuie să ne asumăm această poziţie. Pe de altă parte, să păstrăm, prin analele pe care le avem, ceea ce înseamnă o bună coordonare. Uitaţi, se discută în cadrul Alianţei Nord-Atlantice acum posibilităţile implicării NATO în operaţiunile de evacuare a cetăţenilor occidentali, europeni, în sfârşit, cei care sunt acolo, inclusiv românii. Deci, noi trebuie să avem un rol activ. Şi mai am un comentariu. Este bine să ne pregătim pentru ziua de după. Este bine să fim prezenţi, să ne folosim canalele anterioare care existau şi încă mai există, pentru că întotdeauna, după astfel de momente frământate, există şi o perioadă de reconstrucţie. Există oportunităţi. Noi trebuie să fim prezenţi, să fim dinamici. ealizator: Dar nu ca în Irak. itus Corlăţean: Nu ca în Irak, ci aşa cum am putea să o facem. Importantă este inteligenţa politică şi oamenii pe care îi putem desfăşura.

Radu Dobriţoiu: Pentru că în Irak am contribuit, am participat, am cheltuit şi n-am beneficiat şi nu am reuşit să obţinem niciun contract important de acolo. Să ne aducem aminte de...

Titus Corlăţean: Dumneavoastră aţi spus-o.

Ticu Popescu: El a fost acolo, Radu. Mult timp.

Radu Dobriţoiu: Şi aţi anticipat deja şi următorul subiect, următoarea temă pe care o vom aborda în această seară. Ambasadorii statelor membre NATO s-au întâlnit la sediul Alianţei de la Bruxelles. Pe agendă, s-au aflat probabil mai multe opţiuni privind acţiunile NATO din Mediterană, inclusiv coordonarea unor operaţiuni de salvare şi evacuare din nordul Africii. Suntem în legătură directă acum, la Bruxelles, cu Luminiţa Apostol. Bună seara, Luminiţa. Ce ne poţi spune despre întâlnirea ambasadorilor NATO din această seară?

Luminiţa Apostol: Bună seara. Întâlnirea s-a încheiat de aproximativ o oră şi, aşa cum se întâmplă în mod tradiţional în reuniunile de urgenţă ale Consiliului Nord-Atlantic, nu sunt publicate prea multe date. Avem doar un comunicat foarte laconic, care spune că ambasadorii statelor membre vor continua să urmărească situaţia din Libia în coordonare cu celelalte organizaţii internaţionale şi că vor continua consultările, aşa încât aliaţii să fie pregătiţi pentru orice eventualitate. Acesta este întregul comunicat. De aici putem deduce că, într-adevăr, cum spuneai şi tu, se pregătesc pentru orice ar putea interveni ca solicitare pentru repatrierea cetăţenilor europeni din statele membre ale Uniunii, dar şi ale NATO, sau pentru alte intervenţii umanitare. Asta este tot ce ştim de la NATO. Astăzi, la Budapesta, secretarul general Anders Fogh Rasmussen când a fost foarte zgârcit în orice fel de detalii şi ne putem imagina şi de ce astfel de operaţiuni sunt în general pregătite în cel mai mare secret.

Radu Dobriţoiu: Sunt operaţiuni militare, da, şi trebuie păstrate pentru securitate.
Luminiţa Apostol: Se ştiu mai multe lucruri pe partea europeană a acţiunilor legate de Libia.

Radu Dobriţoiu: Sigur şi România este implicată cu două avioane de transport mediu şi lung curier. Luminiţa dacă mai ai de adăugat ceva despre ce s-a întâmplat astăzi la reuniunea ambasadorilor statelor membre NATO?
Luminiţa Apostol: Despre această reuniune, aşa cum spuneam, nu sunt alte informaii publice. Ceea ce pot să spun însă pe partea UE, pe partea europeană, este că s-a ajuns la un acord de principiu, deocamdată nu este o informaţie oficială, dar s-a ajuns la un acord de principiu între ambasadorii statelor membre ale Uniunii responsabili cu chestiunile de securitate pentru impunerea de sancţiuni Libiei. Însă, probabil, o decizie oficială va fi luată la începutul săptămânii viitoare şi înaltul responsabil pentru politică externă, Catherine Ashton, spunea astăzi că încearcă să coordoneze aceste sancţiuni şi cu restul partenerilor internaţionali, aşa încât ele să aibă o putere şi o presiune mai mare asupra regimului libian.

Radu Dobriţoiu: Mulţumim foarte mult, de la Bruxelles a transmis Luminiţa Apostol. Înainte de a ne lua la revedere de la tine, Dragoş, dacă mai poţi şi dacă mai doreşti să adaugi ceva de acolo de la Ierusalim despre ultimele evoluţii din Nordul Africii. Dragoş? Nu mai avem legătura.

Nicu Popescu: Domnule preşedinte al Comisiei de Politică Externă a Senatului, am auzit-o pe colega noastră spunând ce a fost la Bruxelles şi o referire la reuniunea miniştrilor apărării de la Gödöllő din Ungaria. Cum le vedem acuma? Au fost reuniuni care au zis că vom lua măsuri, vom...Totuşi, din Nordul Africii, nu este exclus să fie pentru Italia, o ţară importantă a UE şi a NATO, un val de oameni şi spuneaţi mai devreme de acţiunile umanitare.

Titus Corlăţean: Da, acuma trebuie să fim conştienţi de faptul că organizaţii internaţionale, aşa cum este NATO şi este pe de altă parte UE, au nişte mecanisme care nu se pun în funcţiune în doar două ore. Faptul că există însă o acţiune de coordonare a eforturilor ăsta este un lucru bun, faptul că se discută despre adoptarea acestor sancţiuni împotriva Libiei, pe motivul acestor acte de reprimare a manifestanţilor, este un lucru corect. Cert este că comunitatea internaţională trebuie să fie extrem de activă, prezentă, mă refer la comunitatea internaţională democratică şi România face parte din această comunitate. Aş face un comentariu, dacă îmi este permis, pe aceste operaţiuni de evacuare, care am văzut, sunt absolut necesare, şi de câteva zile bune fie pe cale aeriană, fie prin feribot, sunt evacuaţi foarte mulţi cetăţeni străini, inclusiv români. Din ce am observat, cetăţenii români, bun, au beneficiat de acest număr direct de comunicare de a semnala ambasadei, autorităţilor române, dacă vor să fie evacuaţi, sunt cam 500 de cetăţeni români în Libia, vreo 200 au cerut să fie evacuaţi. Dar, până una alta, peste 100 au plecat cu alte nave aparţinând altor state, cu feribot grecesc închiriat de chinezi. Senzaţia mea este că, totuşi - şi nu vreau să fiu cârcotaş - dar realmente în astfel de situaţii orele contează. Or, a existat un decalaj cam de 48 de ore cel puţin, care este important, abia în această zi două avioane militare româneşti plecând, unul întorcându-se am înţeles cu 46 de ...

Radu Dobriţoiu: Azi dimineaţă a venit cu 56 ...
Titus Corlăţean: ... sau 56 de români. Eu aş semnala acest lucru, pentru că este bine ca instituţiile româneşti să reacţioneze realmente foarte rapid, şi o spun în cunoştinţă de cauză, văzând care este situaţia şi faptul că românii au fost nevoiţi să apeleze la alte modalităţi de a ieşi din Libia. Cert este că trebuie să fim în permanentă atenţie şi este bine să acordăm asistenţă integrală cetăţenilor români care solicită sprijin. Aici a fost o problemă, şi o subliniez, exista şi există o practică a autorităţilor libiene de a opri paşapoartele cetăţenilor străini, inclusiv români, pe motiv că se vor acorda vizele de ieşire din ţară, or ieşirea din ţară fără paşaport a constituit într-adevăr un obstacol şi, din acest punct de vedere, iată, apropo de state democratice, şi state care au probleme. Riscurile pentru străinii care sunt în Libia sunt şi asumate de cei care merg acolo.

Radu Dobriţoiu: Reamintesc că ne puteţi asculta online şi la adresa romaniaactualitati.ro, unde puteţi găsi şi o arhivă cu transcierile emisiunii "Euroatlantica". Invitat special în această seară, în studioul 31, senatorul Titus Corlăţean, preşedintele Comisiei de politică externă din Senat. Avem legătura şi cu domnul Constantin Dudu Ionescu, fost ministru al apărării, fost ministru de interne. Bună seară, domnule Constantin Dudu Ionescu, vă mulţumesc că aţi acceptat din nou să participaţi la emisiunea noastră.

Constantin Dudu Ionescu: Şi eu vă mulţumesc pentru invitaţie.
Nicu Popescu: Domnule Constantin Dudu Ionescu, dumneavoastră care aţi fost şi ministru de interne şi al apărării, cum vedeţi, din punct de vedere şi tehnic, dacă vreţi, aceste operaţiuni?

Constantin Dudu Ionescu: Care dintre ele?
Nicu Popescu: Operaţiunile de evacuare, de... dacă vreţi, chiar salvare a celor care nu sunt rezidenţi în Libia, că ea este acum un punct fierbinte.

Constantin Dudu Ionescu: Eu zic că este un început pozitiv; fiecare dintre cetăţenii care nu sunt libieni acolo şi aparţin ţărilor, să zicem altele decât ţările musulmane, pentru că am înţeles că acele ţări... sau cu regimuri islamice au probleme la ieşirea din Libia, apucă ce este la îndemână, aşa cum români care s-au îmbarcat pe feriboturi străine, aşa străini s-au îmbarcat în avioane româneşti, aşa că chestiunea asta mi se pare ca un început pozitiv. E adevărat că poate că o coordonare mai bună la nivel NATO sau al UE s-ar fi cerut, dar asta urmează să se întâmple, dar e adevărat că ar fi trebuit să fie ceva proactiv... ceva mai proactiv, NATO şi UE, dar...

Radu Dobriţoiu: Mai mult au mers statele individual, se pare, decât...
Constantin Dudu Ionescu: Da, da, sunt foarte mari interese economice acolo. Din câte ştiu eu, Italia are aproape 25% din producţia de petrol importată din Libia, sunt şi alte ţări - Franţa, Austria, Ungaria, dacă nu mă înşel chiar şi Germania...

Radu Dobriţoiu: De ce credeţi că România a reacţionat cu o oarecare întârziere? Iată, Ministerul Apărării a pus imediat la dispoziţie, dar credeţi că totul începe de la Ministerul de Externe, această întârziere?
Constantin Dudu Ionescu: Nu ştiu ce înseamnă întârziere. Evident că Ministerul Apărării nu poate să fie decât un furnizor tehnic de echipamente, nu poate să facă altceva. Acum, în materie de Externe, sincer să fiu nu văd de ce noi am fi fost mai întârziaţi decât ceilalţi, cred că suntem pe acolo, e adevărat că nu suntem printre primii, dar bănuiesc că nu suntem printre ultimii.

Radu Dobriţoiu: Bine, alte state...
Constantin Dudu Ionescu: Ştiţi, deja asta este o chestiune care atâta timp cât nu se termină grav din punct de vedere al cetăţenilor, nu ridică o mare problemă. E adevărat că trebuia să fii din nou proactiv, să fii avut toate chestiile astea aranjate, numai că pentru asta e nevoie de bani, e nevoie de coordonare, e nevoie de planificare. Am participat şi eu, într-un mod să zicem colateral, la planificări de genul acesta şi e multă muncă, adică trebuie să gândeşti cu foarte mult timp înainte un plan. E adevărat, încă o dată, proactivitatea, proacţiunea ar fi trebuit să primeze şi aici, mai ales că aceste să zicem lupte între... nu ştiu /.../

Radu Dobriţoiu: Mai ales că este vorba de vieţi omeneşti, cum a spus şi domnul Titus Corlăţean mai devreme.
Constantin Dudu Ionescu: Da, da. Asta este esenţial, adică totul e până la o viaţă umană. ealizator: Sigur că da. Analiştii din SUA se uită cu îngrijorare spre Iran de unde, în opinia lor, este influenţată populaţia musulmană şiită din Orientul Mijlociu. Vă propun să ascultăm o analiză de la Washington, pentru "Euroatlantica", semnată de Doina Saiciuc.

Doina Saiciuc: Experţii spun că revoltele populare care au zguduit lumea arabă au început să schimbe echilibrul de putere în regiune, consolidând poziţia Iranului şi aruncând în anxietate rivalul său, Arabia Saudită, aliată a SUA şi o naţiune sunnită care se află în competiţie cu Iranul şiit pentru influenţă regională. Regele Abdullah al Arabiei Saudite şi-a semnalat temerile, oferind o creştere de zece miliarde de dolari în cheltuieli, pentru a-i ajuta pe tineri să se căsătorească, să-şi poată cumpăra case şi să-şi deschidă propriile afaceri. Regele Abdullah s-a întâlnit, de altfel, cu regele Hamad bin Isa Al Khalifa al Bahreinului, pentru a discuta moduri prin care să poată controla şi preveni revolte ale majorităţii şiite. Liderii suniţi ai Arabiei Saudite şi Bahreinului îşi acuză populaţiile şiite de loialitate faţă de Iran, acuzaţie altfel respinsă de majorităţile şiite din cele două regate. Cert este însă că majorităţile şiite au afectat paradigma regională, în care trei state aliniate Americii au sprijinit ideea dialogului cu Israelul şi au determinat reţinere din partea inamicilor statului evreu, inclusiv din partea Hamas şi Hezbolah. Analiştii americani spun că Arabia Saudită este îngrijorată acum că va fi încercuită de state ostile, în vreme ce Yemenul este instabil, iar soarta Bahreinului foarte incertă. Ori, Iranul a demonstrat că este foarte capabil în general de a exploata instabilitatea regională. Unii spun că Iranul este marele câştigător al dezvoltărilor din regiune. Republica Islamică este acum mai puternică, în ciuda unei economii cu probleme, a ratei înalte a şomajului şi a unei opoziţii mai ferme. Experţii cred totuşi că circumstanţele din Iran s-ar putea schimba, dacă îşi supralicitează cartea sau dacă mişcările populare arabe resping interferenţa iraniană în regiune. Deocamdată Iranul şi Siria sunt încurajate de evoluţii, Qatarul şi Omanul sunt înclinate să se alăture Iranului, iar în joc, pentru a determina de partea cui vor fi, rămân Egiptul, Tunisia, Bahreinul şi Yemenul. O potenţială consecinţă ar fi ca eforturile SUA de a obţine un consens regional şi internaţional asupra sancţiunilor împotriva programului nuclear al Iranului să devină şi mai dificile. Mai mult, încrederea Iranului în forţa sa a crescut gradual, odată cu post-şocurile atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001, pentru că, prin înlăturarea puterii talibane din Afganistan şi aceea a lui Saddam Hussein din Irak, SUA au înlăturat doi din inamicii regionali ai Iranului, care încercau să-i obstrucţioneze ambiţiile.

Radu Dobriţoiu: Domnule senator Titus Corlăţean, iată, n-am discutat până acum, dar trebuie să o facem, despre Iran, despre rolul pe care îl are Iranul în această ecuaţie din nordul Africii şi să facem trimitere şi spre Yemen, să facem trimitere şi spre Bahrein, unde ştim foarte bine că populaţia este majoritar şiită, la fel ca în Iran, dar dinastia de la conducere este sunită. Ce credeţi că, cum credeţi că poate influenţa, sau deja influenţează Iranul ceea ce se întâmplă acolo?

Titus Corlăţean: Există informaţii potrivit cărora - şi nu este o supriză - Iranul va dori să profite de această situaţie, să-şi mărească influenţa în regiune. Aş menţiona, în acelaşi timp, şi altceva. Nu uitaţi faptul că Iranul este supus unui regim de sancţiuni internaţionale, sancţiuni economice, sancţiuni pe domeniul tehnologic care, poate mai puţin vizibil, încep însă să producă nişte rezultate, şi vă voi da un exemplu. În luna ianuarie a acestui an, şeful Mossadului, la încheierea mandatului său, a făcut un comentariu extrem de interesant, respectiv faptul că aceste sancţiuni ale comunităţii internaţionale, producând efecte, împing riscul ca Iranul să ajungă să producă arma nucleară undeva spre orizontul anului 2015. Nu mă aştept ca, în situaţia în care vor exista elemente concrete care să probeze ceea ce spuneam la început despre eventuale tentaţii ale Iranului, regimul de sancţiuni internaţionale să fie chiar mai consistent şi reacţia comunităţii internaţionale să fie mai drastică. Spun asta, pentru că există, într-adevăr, rapoarte care spun că anumite mişcări din Bahrein şi din Yemen au fost stimulate din Iran. Încă o dată, în plus, trebuie să fim extrem de atenţi şi iată că acel proiect al scutului antirachetă, care a fost menţionat la început de SUA ca o contribuţie a sa şi în plan bilateral, între altele, cu România, ulterior preluată ca o contribuţie în sânul Alianţei Nord-Atlantice, are sens şi acest proiect trebuie dus mai departe.

Radu Dobriţoiu: Extins spre Rusia după aceea, şi cu toată că nu s-a nominalizat în nici un document Iranul, este clar despre ce este vorba printre ameninţări...
Titus Corlăţean: Nu, aceasta este direcţia. Discuţia cu Rusia este de cu totul altă natură, este mai degrabă de natură politică, de echilibru de forţe, strategic, şi nu vizează Rusia, încă o dată, ceea ce s-a discutat la summitul NATO de la Lisabona fiind o anumită formulă de contribuţie a Rusiei în acest proiect antirachetă.

Nicu Popescu: Domnule Constantin Dudu Ionescu, din evaluările dumneavoastră, prezenţa unor nave militare iraniene în Marea Mediterană este...
Radu Dobriţoiu: Trecute prin Suez, să menţionăm asta.

Nicu Popescu: Exact acum o săptămână, cam pe la aceeaşi oră. Credeţi că este destinată influenţării mişcărilor din Africa de Nord?

Constantin Dudu Ionescu: Eu, aici, am o reţinere în a aprecia capacităţile Iranului ca fiind atât de importante. Evident că oamenii încearcă prin toate mijloacele pe care le au la dispoziţie, fiind un regim cvasitotalitar, să-şi răspândească ideile revoluţionare, dar faptul că sunt în stare să deplaseze două nave nu mi-ar ridica mari semne de întrebare. Cred că, mai degrabă, asta e o provocare. Problemele majore sunt legate, după părerea mea, de chestiunile economice. E adevărat că Libia acum - nu ştiu dacă de la 1,8 milioane de barili pe zi - cred că are locul şase sau şapte, nu mai ştiu exact. Deci, nu are importanţă foarte mare, dar, dacă ne gândim la /.../ şi, în primul rând, la Canalul Suez şi în al doilea rând la Arabia Saudită, începem să avem mari probleme pentru că, din păcate, după părerea mea, pe fondul unor nemulţumiri sociale evidente, apar şi implicaţii solide ale Al-Qaida. Şi aici nu mă refer la declaraţiile lui Gadaffi, ci la faptul că, din câte ştiu eu, libienii erau al treilea sau al patrulea furnizor de luptători, mercenari în Afganistan. Probabil că oamenii ăştia se întorc în ţară şi, cel puţin, estul Libiei este cucerit.

Radu Dobriţoiu: Şi dacă vor găsi un cadru necesar, se pot dezvolta chiar pe teritoriul Libiei. Ăsta e pericolul.
Constantin Dudu Ionescu: Aici, Iranul nu ar putea decât să vină cu ceva susţinere financiară. Eu, sincer să fiu, nu cred că Iranul poate să susţină pe termen lung o revoluţie în toată lumea islamică din nordul Africii şi din Orientul Apropiat pentru că au mari probleme în interiorul lor, adică n-au cum să scape de acest val de nemulţumiri populare reale. ar acolo, lucrurile nu stau bine deloc. Pe de altă parte, din punct de vedere militar, două nave sunt importante, dar nu atât de importante încât să ridice semne de întrebare. Probabil că, din acest punct de vedere, din câte am înţeles, nu a existat niciun fel de reacţie militară a actorilor interesaţi în regiune, ci doar o supraveghere care probabil că se face cu sateliţi şi cu ceva echipamente superperformante, aşa că nu văd de ce ar trebui să ridice semne de întrebare /.../ de dorinţa de a provoca şi de a susţine subversiv aceste mişcări. Lucrurile sunt însă, aşa cum am spus, după părerea mea, importante din punct de vedere economic şi cred că aici ar trebui să existe acea uniune de păreri într-o formă, hai să zicem, organizată - NATO, Uniunea Europeană, chiar şi Rusia, eventual, implicată în aceste chestiuni - pentru că, altfel, nu vedeţi decât reacţii parţiale şi individuale, ceea ce ridică mari semne de întrebare asupra modului în care unele ţări au avut interese şi continuă să aibă interese în zonă şi să şi le şi joace.

Radu Dobriţoiu: Dezvoltăm imediat acest subiect. Rusia face apel la rezolvarea problemelor din Libia, fără intervenţie externă. În această seară, preşedintele Dmitri Medvedev a condamnat folosirea forţei împotriva populaţiei paşnice din Libia. O corespondenţă de la Moscova, semnată de Alexandr Beleavschi.

Alexandr Beleavschi: Rusia nu manifestă niciun fel de entuziasm faţă de revoluţionari, neţinând partea nimănui în conflictele pe care le consideră o problemă internă a ţărilor respective. Desigur, Moscova deplânge victimele şi condamnă violenţele şi, explicit în cazul Libiei, folosirea forţei militare împotriva populaţiei civile şi face apel la rezolvarea problemelor prin dialog şi fără intervenţii din afară. Poziţie, de altfel, exprimată şi în declaraţia comună Rusia-UE, semnată ieri la Bruxelles. În această seară, preşedintele Medvedev a declarat că Rusia condamnă folosirea forţei împotriva populaţiei paşnice, autorizată de conducerea libiană, cerând autorităţilor şi tuturor personalităţilor politice din această ţară să manifeste reţinere şi să nu permită deteriorarea în continuare a situaţiei şi distrugerea populaţiei. În caz contrar, aceste acţiuni vor fi calificate drept crime împotriva umanităţii, cu toate consecinţele ce decurg din dreptul internaţional. Marţi, la reuniunea Comitetului Naţional Antiterorist, consacrată situaţiei din Caucazul de Nord, preşedintele Medvedev a numit "foarte mari" problemele pe care le are Rusia în domeniul securităţii, anticipând amplificarea acestora ca urmare a evenimentelor din Orientul Mijlociu şi lumea arabă. Efectul lor direct, a spus Medvedev, se va resimţi în Rusia timp de decenii. El a caracterizat situaţia din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord ca extrem de gravă, ce poate duce inclusiv la dezmembrarea unor state mari, venirea la putere a fanaticilor, proliferarea extremismului, incendii care, a spus Medvedev, nu vor putea fi stinse timp de zeci de ani. Vorbind ieri la Bruxelles, după convorbiri cu preşedintele CE, Jose Manuel Barroso, premierul Vladimir Putin a declarat că Rusia este îngrijorată de evenimentele din nordul Africii, în pofida tezelor liniştitoare că venirea la putere sau creşterea influenţei grupărilor radicale în aceste ţări este puţin probabilă. Dacă aceasta se va produce, a spus Putin, efectele se vor resimţi în alte regiuni, inclusiv în Europa şi Caucazul de Nord. În acest context, Putin a lansat ironic critici la adresa politicii occidentale, reamintind că ayatollahul Khomeiny, cât trăia în exil la Paris se bucura de susţinerea comunităţii vestice care acum luptă împotriva programului nucelar iranian şi că occidenatlii au susţinut organizarea de alegeri libere în teritoriile palestiniene, iar după victoria Hamas-ului în Gaza au declarat această organizaţie teroristă şi au început să lupte împotriva ei. Un alt efect negativ care se resimte deja este creşterea preţului petrolului, a spus Putin. Deşi fenomenul pare să avantajeze acum Rusia, aceasta nu doreşte o creştere nelimitată a preţului petrolului, pentru că o nouă scădere a economiei globale va avea un efect direct asupra economiei ruse. în acelaşi timp, premierul rus a ţinut să sublinieze că în actualele condiţii gazoductele North Stream şi South Stream devin şi mai importante pentru asigurarea securităţi energetice a Europei.

Nicu Popescu: Dle preşedinte Corlăţean, în această centură arabă şi islamică, plecând de la Golful Persic, Peninsula Arabă, nordul Africii şi până la Atlantic este o zonă extrem de bogată în petrol şi gaz, acest sânge al economiei mondiale. La ce să ne aşteptăm în timpul acestor mişcări?

Titus Corlăţean: Vedeţi, una dintre mizele interesului internaţional evidente este petrolul, tot ce înseamnă resurse extrem de importante. O a doua miză a interesului, de asemenea comună pentru americani, europeni şi ruşi, subliniez, este evitarea eventualelor evoluţii care să permită dezvoltarea unor reţele de terorism internaţional. Eu văd aici o platformă comună de cooperare, de interes comun. Aş vrea însă, dacă îmi permiteţi, să comentez un lucru care a fost mai puţin comentat şi discutat în ultima perioadă, pentru că în acelaşi timp se întâmplă şi alte lucruri care vizează direct interesele româneşti. Şi am să subliniez următoarea chestiune: există o scrisoare a miniştrilor de externe din spaţiul sudic al UE - francez, italian, grec dacă nu mă înşel - adresată înaltului reprezentant al UE, Catherine Ashton, prin care se solicită o redifuzare a fondurilor alocate iniţial parteneriatului estic al UE, deci inclusiv pentru Republica Moldova, către spaţiul sudic, cooperarea cu zona maghrebiană. Asta ar însemna bani mai puţini pentru proiectele alocate pe relaţia cu Republica Moldova. Ej ştiu de exemplu că Ungaria s-a pronunţat public împotriva acestei propuneri, Polonia s-a pronunţat public împotriva acestei propuneri, la Consiliul Afaceri Generale de luni, cu participarea miniştrilor de externe s-a adoptat un comunicat la final, din care transpare totuşi un mare interes şi o dorinţă de a coopera cu spaţiul nord-african, zona Maghrebului, ceea ce ne-ar da de înţeles că s-ar putea produce o reorientare de fonduri. N-am auzit poziţia României, nu o cunosc; în orice caz, eu spun foarte clar de la acest microfon: există alte instrumente ale UE, alte fonduri financiare care pot fi alocate pentru spaţiul sudic...

Nicu Popescu: Cele pentru situaţii de urgenţă.
Titus Corlăţean: Cele pentru situaţii de urgenţă şi nu realocarea artificială a unor fonduri care sunt importante pe o relaţie care pentru noi contează, cea cu spaţiul estic al UE, respectiv în primul rând cu Republica Moldova.

Radu Dobriţoiu: Dle Constantin Dudu Ionescu, exact acum o lună, tot la această emisiune, anticipam împreună cu dvs că ceea ce se întâmpla atunci în Egipt nu se va opri la Egipt. Iată: Tunisia, Egipt, Libia. Credeţi că revoltele populare din nordul Africii vor continua în acea zonă?

Constantin Dudu Ionescu: Acuma, noţiunea de credinţă e mai puţin importantă. Important este, după părerea mea. modul în care reacţionează UE, SUA şi Rusia şi chiar dacă dl Putin are încă probleme de a înţelege modul în care funcţionează democraţia în mod real, el are dreptate când spune că Europa se mişcă relativ greu şi pentru că are mai multe interese decât unul singur în sensul nu unicatului ci în sensul uniunii UE, lucrurile se mişcă mai greu. Eu cred că de fapt aici este cheia, pentru că UE şi statele occidentale în general... datorită democraţiei şi datorită intereselor, datorită deci acestei combinaţii, au avut reacţii ciudate şi reacţiile pozitive au venit mult mai târziu, după ce se înţelesese că este mult mai simplu să ai reacţii coordonate şi în pofida unor interese imediate, individuale, pe termen lung, decât să ai aceste reacţii unilaterale. Deci, eu unul nu cred că ce se întâmplă acum în Libia este ultimul, să zicem, ultima suflare a acestui /.../ revoluţionar, dar, pe de altă parte, aştept ca lucrurile să se desfăşoare de o manieră care să poată să fie cât de cât controlabilă din punct de vedere din nou energetic, pentru că, de fapt, aici în energie stă toată cheia acestei situaţii.