Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: ŞTIRI (politice, economice, sociale, culturale * Meteo * Sport) Miercuri, 08 Decembrie

Cele mai citite

Articole recente

Emisiuni

Autor

Nicu Popescu

24 Aprilie 2021
Vizualizari: 536
Comentează add

Euroatlantica - Ediția din 22 aprilie 2021

nicu-popescu

    

 RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (22 aprilie, ora 21:05) - Realizator: Nicu Popescu - În finalul emisiunii trecute spuneam că vom mai vorbi despre teatrul de operaţii Afganistan şi retragerea din acesta şi îmi exprimam speranţa să nu vorbim la Euroatlantica despre luptele din estul Ucrainei. Ambele sunt fezabile. Unu: ministrul rus al apărării, Serghei Şoigu, a declarat astăzi că s-a ordonat ca trupele să revină în bazele lor permanente începând de vineri, adică de mâine, după exerciţiile militare aflate în desfăşurare în Crimeea şi Marea Neagră. Retragerea acestor trupe a fost cerută insistent de cancelariile occidentale, fiind un pas spre dezescaladarea tensiunilor de la graniţa ruso-ucraineană şi în zona Mării Negre, amintea colegul Alexandru Beleavschi în corespondenţă lui din această seară. Deci, să sperăm că nu va mai fi cazul de alte situaţii de criză. Şi doi: despre Afganistan. Săptămâna trecută, după cum aminteam atunci, chiar la începutul emisiunii, subliniam că că la reuniunea extraordinară a miniştrilor de externe şi ai apărării din statele membre ale NATO, în contextul finalizării analizei administraţiei americane cu privire la Afgansitan şi a deciziei de retragere a forţelor SUA până la 11 septembrie 2021, s-a luat decizia încheierii misiunii în acea ţară, a repatrierii militarilor, deci inclusiv militarii români. Ministrul român al apărării, Nicolae Ciucă, un veteran al prezenţiei în teatrul de operaţiuni amintit, declara după aceea, şi l-aţi putut asculta la postul nostru de radio, că pentru MApN misiunea în Afganistan se va închia numai atunci când toţi militarii români voir fi în siguranţă acasă. Sunt de adus acasă în siguranţă, aşadar, peste 600 de militari şi echipamentele lor, desigur. După cum probabil unii dintre dumneavoastră îşi amintesc, postul nostru de radio a avut de la început, pentru mai mulţi ani, un corespondent permanent în acest teatru de operaţii, pentru a vă ţine pe dumneavoastră, distinşii noştri ascultători, la curent cu ceea ce se întâmplă acolo, la mii de kilometri de ţară cu militarii noştri, dar şi pentru a vă informa cu ceea ce se întâmplă în Afganistan. Să ne reamintim că atenţia întregii lumi era orientată spre această ţară situată între munţi în mijlocul Asiei. Printre cei care au mers acolo şi au stat o buna perioadă de timp alături de militarii români sunt şi colegii pe care îi am acum la telefon, Mario Balint şi Ilie Pintea. Bună seara Mario!

 
Mario Balint: Bună seara, Nicu Popescu! Bună seara, doamnelor şi domnilor! Bună seara, Ilie!
 
Ilie Pintea: Bine v-am găsit şi eu de aici, din Petroşani!
 
Realizator: Deci, despre teatrul de operaţii Afganistan văzut prin ochii jurnalistului, jurnalistului de la RRA, vorbim astă-seară la Euroatlantica. Mario, începem cu tine, te rog!
 
Mario Balint: Ce aş putea să spun? Radio România a fost alături de Armata Română încă de la debutul ostilităţilor, de la intrarea acesteia în teatrul de operaţii Afganistan şi să ne aducem aminte că a intrat pentru prima dată un detaşament de poliţie militară dislocat, a fost dislocat la Kabul. Colegul Radu Dobriţoiu a fost prezent acolo. Deci am spart gheaţa cum se spune. Apoi, am continuat cu misiunea din iulie 2002, de fapt la sfârșitul lunii iunie, 30 iunie, când Batalionul 26 infanterie Scorpionii Roşii au început dislocarea în sudul Afganistanului.
 
Realizator: Să spunem aşa, nu se chemau Scorpionii Roşii, şi la noi acasă se cheamă Neagoe Basarab. Scorpionii Roşii au....
 
Mario Balint: Exact. Batalionul 26 Infanterie.
 
Realizator: Exact în Afganistan şi-au luat acest cognomen, un colonel american din Divizia 101.
 
Mario Balint: Să zicem Batalionul 26 infanterie.
 
Realizator: Am spus că Scorpionii au căpătat numele acolo.
 
Mario Balint: Corect! Deci, 26 infaterie, comandat la vremea respectivă de maiorul Nicolae Ionel Ciucă. În toamnă am ajuns eu prima dată în Afganistan, alături de Radu Dobriţoiu, şi tot în toamnă, mai precis în 25 octombrie, de Ziua Armatei Române, generalul Mihail Popescu l-a ridicat în grad...
 
Realizator: I-a acordat gradul următor.
 
Mario Balint: L-a făcut de locotenent-colonel. Exact. Gradul următor lui Nicolae Ciucă, deci a fost locotenent-colonel, comandatul primului batalion românesc dislocat în teatrul de operţii Afganistan, să ne amintim, iulie 2002. Erau, eram de fapt, eram foarte surprinşi de ce am văzut acolo.
 
Militarii olteni, instruiți în cazarmă şi în poligoanele românești, acelea care existau în urmă cu 20 de ani. Să nu uităm că au fost în baza din Kandahar două unități de legendă ale armatei americane, 101 și 82 aeropurtate. Deci am avut, așa, cum să spun, senzația, o ușoară senzație de copleşire, însă ulterior ne-a trecut sau ne-a trecut foarte repede. Militarii olteni au dat dovadă de profesionalism încă de la început misiunii. Îmi aduc aminte câteva poveşti - nu cred că e cazul să le spunem aici - dar încă de la începutul misiunii au fost menţionaţi, cel puțin pe ordin de zi, în baza militară de către partenerii americani. Cred că contribuția lor, nu cred, sunt convins, sunt sigur, știu, contribuția militarilor olteni din Batalionul 26 Infanterie, dar şi a colegilor care au venit ulterior, în următoarele rotații...
 
Realizator: Scorpionii Negrii, Galbeni...
 
Mario Balint: /.../ imediat, comandat de actualul general Blaiu, au contribuit la aderarea României la NATO și la Uniunea Europeană. Evident, i-am urmărit pe militarii români din toate zonele militare pe parcursul anilor. În 2005, să ne aducem aminte...
 
Realizator: Mario, să-l lăsăm şi pe Ilie, el a fost mai târziu, după voi, și combinăm. Ilie, te rog.
 
Ilie Pintea: Da, pentru mine a fost o onoare să pot să fac parte din clubul acesta de elită al jurnaliștilor de la Radio România care au ajuns în teatrele de operații și trebuie să vă spun că poveștile pe care le-am auzit de la Mario, de la Radu Dobrițoiu, de la Cătălin Gomboş m-au făcut să-mi doresc foarte, foarte multe să ajung acolo şi am ajuns pentru prima dată în 2013 la Kandahar împreună cu Mario. Eram atunci cu cei de la Iaşi, cu Lupii Negri. Ei intrau în teatrul de operații şi la rotația aceea am ajuns pentru prima dată. A fost una dintre cele mai bine organizate misiuni pentru presă în Afganistan, pentru că am ajuns inclusiv în FOB-urile din munții, în bazele înainte, până la Qalat am mers, în baze care nici nu mai există acum, cum ar fi Apache sau Mescall, unde a avut loc şi acel incident teribil în care a murit maiorul Mescal, ce dă şi nume bazei, și colonelul Pegulescu a fost grav rănit. Deci am putut să vedem cred că jumătate din Afganistan, partea de sud cu siguranță pe toate și am...
 
Mario Balint: Kabulul şi Kandaharul, sigur.
 
Ilie Pintea: Exact. Ca să vedem exact cum trebuiesc practic militarii români acolo, cât de complexă este misiunea lor. Da, dacă la Kandahar puteam vorbi un oraș în toată puterea cuvântului, am ajuns în baze în care se dormea la cort, în care am fost peste noapte treziți de tiruri de artilerie, pentru că era nevoie de suportul militarilor noștri pentru o misiune de patrulare care angajase contact cu talibanii. Vasăzică, am trecut prin toate momentele pe care mi le doream de acasă, trebuie să recunosc, pentru că m-am dus acolo animat de speranța să văd lucrurile așa cum sunt şi să le pot spune celor de acasă așa cum sunt. M-am dus cu ochii larg deschiși şi aşa am rămas pe toată misiunea aceea şi în cele în care a urmat, pentru că mi s-a părut extrem de important să vorbim despre oamenii ăștia, nu doar atunci când au loc întâmplările nefericite și când își pierd viața la datorie, ci să afle cei de acasă cum e viața de zi cu zi într-o baza militară îndepărtată sau în Kandahar ori cum arată o zi "obișnuită", aşa - puneţi voi ghilimele la "obișnuită - într-un teatru de operaţii. Şi a fost o experienţă absolut fascinantă în urma căreia ascultătorii noştri au putut să asculte şi chiar să şi vadă cum e viaţa acolo.
 
Realizator: Să amintim că România a participat la aceste, şi încă sunt acolo militarii români, la aceste acțiuni din Afganistan imediat după atentatele din Statele Unite, din 11 septembrie 2001. A fost aprobarea parlamentului din decembrie. Au fost două misiuni.
 
Prima s-a numit ”Forța internațională de asistență pentru securitate ISAF”, pe românește ca să nu prea anglicizăm aici. Cea de acum, din 2015 Resolute Support, care i-a luat locul a ISAF-ului și ultima a avut ca scop instruirea, consilierea și acordarea de asistență Forțelor Naționale afgane de Securitate și Apărare. Mario, mă întorc la tine. Rămăseseși la 2005. Ce îţi mai aduci aminte, sunt 15 ani şi jumătate?
 
Mario Balint: Da, dar a fost un moment deosebit de important pentru Armata Română, pentru militarii români. Dacă în Kandahar, în sud, acționau "Lupii negri" de la Iași, 2005, da, să ne aducem aminte, sub comanda actualului general în rezervă Vasile Roman, dacă nu mă înșel și țin bine minte, la Kabul se pregăteau, de fapt nu numai la Kabul, în tot Afganistanul se pregăteau alegerile, dacă va amintiti, primele alegeri libere și trebuiau securizate suplimentar. În aceste condiții, la Kabul a fost dislocat din nou Batalionul 26 Infanterie Neagoe Basarab, să îi spunem, da.
 
Realizator: Erau deja Scorpioni, erau Scorpioni.
 
Mario Balint: Erau, erau Scorpioni, dar să îi numim după numele autohton, da, sub comanda colonelului Gabi Toma. Pentru prima dată acest batalion a avut încorporat o companie americană US Dragon. Pentru prima dată în istorie americanii şi-au cedat comanda unei companii unui aliat, şi nu întâmplător poate aliatul s-a numit 26 Infanterie. Iată că acesta a fost unul dintre momentele istorice, practic, pentru cooperarea militară româno-americană care avea să aprofundeze în anii următori. Şi așa cum spunea Ilie, în perioada 2010-2013 România a contribuit în teatrul de operaţii în Afganistan cu mai mult de 1.600 de militari. Dacă îmi aduc bine aminte, Traian Băsescu era președinte atunci și parlamentul a aprobase sau CSAT a aprobat 1.800 de militari pentru cele două provincii în care trebuiau să acționeze militarii români, respectiv Zabul-ul și Kandahar-ul. În 2012-2013 - 1.600 de militari români au fost dislocați în cele două provincii, peste 900 de militari, dacă îmi aduc bine aminte, în zona Zabul, așa cum spunea și Ilie, Qalat, unde ne-am întâlnit cu Scorpionii Galbeni, atenție, militarii de la Timișoara, cu comanda...
 
Ilie Pintea: Care atunci intrau în teatru, ei făceau rotaţia, da.
 
Mario Balint: Exact, sub comanda actualului general Cristian Dan şi urmau să se afle sub comanda unui general de legendă al armatei americane, un colonel de legendă de fapt, colonelul Oslund pe care...
 
Ilie Pintea: Pe care l-am şi intervievat acolo în bază, îţi aduci aminte.
 
Mario Balint: Exact, exact și pe care ascultătorii noștri probabil îl cunosc din documentarul ”Restrepo”, un documentar propus pentru Oscar. Deci, au fost câteva momente importante, câteva momente istorice la care noi, Radio România, am fost parte împreună cu Armata Română. Aș vrea doar să mai spun un lucru peste care am trecut și îmi este rușine că am trecut așa, fără să amintesc. O bună perioadă de timp, în primii ani, respectiv 2002-2003-2004, legătura socială între militari și familiile lor era extrem, extrem, de dificilă. Şi aceasta se realiza în special prin intermediul Radio România Actualități a veştilor de acasă, a emisiunilor militare, a corespondenților dislocați împreună cu militarii care aveau, eu știu, îmi este ruşine oarecum să spun, o dotare tehnică oarecum superioară militarilor români. Sigur că a însemnat foarte mult această legătură socială, legătura cu familiile, pentru că pentru militari timpul trece foarte repede în teatrul de operații, dar pentru familiile care așteaptă în țară acest timp curge, curge foarte greu și atunci au nevoie să-şi ştie aproapele în siguranță.
 
De aceea cred că a fost foarte importantă misiunea noastră şi cred, continuu să cred că misiunea noastră nu s-a încheiat şi că anul acesta, anul retragerii celor 620, aproximativ, de militari din teatrul de operaţii Afganistan, va însemna şi anul prezenţei noastre ca reporteri ai postului public de radio în teatrul de operaţii, pentru că mi se pare normal să închidem o buclă istorică. Am participat la istorie, am fost parte din istorie, mi se pare firesc să fim parte până la capăt împreună cu militarii români. Și dacă am pus steagul în 2002 pe catarg în bază la Kandahar, ar trebui să-l dăm şi jos împreună. De aceea, nu ştiu cum, este un apel către conducerea MApN.
 
Realizator: Fii sigur că nu o să lipsim. Eu te înţeleg foarte bine...
 
Mario Balint: Dacă nu ne ascultă, sunt convins că cineva o să transmită acest apel.
 
Realizator: Te înţeleg foarte bine, eu nu am fost în Afganistan, am fost doar în Irak şi ştiu cum este, inclusiv cu timpul sau cu....
 
Mario Balint: Ei, vezi!?
 
Realizator: Sau cu contramăsurile aruncate, pentru că elicopterul în carte te afli era luat ca ţintă. Dar asta este o altă poveste. Trec la Ilie.
 
Mario Balint: Un joc de artificii foarte frumos, spectaculos.
 
Realizator: Da, este, este şi o mitralieră grea cu glonţul pe ţeavă. Trec la Ilie, pentru că Ilie nu doar a povestit pentru cei de acasă şi aşa mai departe, ci Ilie a făcut şi fotografii, a făcut şi filmări. Ilie, te rog!
 
Ilie Pintea: Până să vorbim despre toate astea, pentru că aţi vorbit voi de istorie şi de misiunea ISAF, mă bucur foarte tare că am putut consemna, dincolo de corespondenţele din teatrul de operaţii, retragerea, plecarea acasă a ultimului batalion românesc de manevră din cadrul misiunii ISAF înainte să înceapă Resolute Support, este vorba de Scorpionii Negri de data aceasta, de la Craiova, conduşi de colonelul Jianu. Am acasă un tricolor semnat de colonelul Jianu pe care scrie că este ultimul batalion româneasc din misiunea ISAF şi cred că o să-l donez când ies la pensie, nu ştiu, unui muzeu sau aşa, pentru că mie mi s-a părut chiar un moment istoric pe care l-am trăit acolo şi pe care l-am putut documenta şi vizual, aşa cum spuneaţi. Există fotografii care consemnează momentul acestui autograf istoric, dacă îi putem spune aşa. Revenind la partea vizuală a misiunilor noastre acolo, în momentul în care am început proiectul editorial pentru Afganistan 2013, deja aveam o bună experienţă împreună cu Mario în ceea ce înseamnă multimedia la RRA, aveam deja în spate câteva proiecte reuşite în această privinţă şi atunci am vrut să aducem neapărat componenta vizuală şi din Afganistan, pentru că eram, mi se părea impardonabil să ajung acolo fără aparatul foto şi cameră. Drept pentru care mi-am luat mai mult decât îmi trebuia la mine, mă mişcam destul de greu că aveam o cameră profesională destul de voluminoasă, un aparat foto care mi se bălăngnea la gât, că aşa era, şi un teleobiectiv. Îţi aminteşti foarte bine, Mario...
 
Mario Balint: Să nu uitam de teleobiectivul lui Cornel.
 
Ilie Pintea: Care s-a şi stricat, exact. Pentru că praful de acolo, aşa cum trebuie să afle cei de acasă, intră peste tot, este un praf extrem de fin şi am constatat pe pielea mea că, uite, nu este bine să-ţi iei multe la tine din punctul ăsta de vedere.
 
Mario Balint: Şi nu este bine să împrumuţi scule.
 
Ilie Pintea: Cornel nu s-a supărat, pentru că până la urmă a meritat.
 
Realizator: Eu voiam, Ilie, eu voiam să scot în evidenţă faptul că tu ai făcut acele fotografii, că au fost organizate expoziţii, că s-au prezentat de Ziua Naţională, de Ziua Armatei, s-au prezentat şi la Radio, chestiuni despre care oamenii trebuie să ştie şi pe care eu cu placere le amintesc.
 
Ilie Pintea: Da, pentru că povestea acestei expoziţiei, care se intitulează "Afganistan-chipuri ale războiului" este strâns legată de un moment dramatic atât din ceea ce înseamnă războiul din Afganistan, cât şi pentru mine, personal, pentru că vorbim despre sublocotenetul post-mortem Mădălin Stoica, cel care şi-a pierdut viaţa în Afganistan la o săptămană, cred, după ce ne-am întors noi acasă, fiind echipa care l-a intervievat pentru ultima dată pe Mădălin.
 
Am petrecut o zi întreagă cu el în misiune, pe drumurile din Dand şi Daman, ne-am împrietenit, pot să zic, atât cât poţi spune că te împrieteneşti cu un om într-o zi, dar impactul morţii sale a fost mult mai puternic decât îmi imaginam asupra mea, pentru că nu a mai fost vorba doar de un nume într-un comunicat de presă, ci de un om cu care am stat, cu care am mâncat, cu care am povestit, aşa că m-am simțit dator să fac ceva pentru memoria lui, să nu rămână uitat şi nu o să fie uitat niciodată.
 
Realizator: Într-un minut, eu totuși vreau acum să aduc aminte pentru cei care nu știu, nu erau născuţi și acum, iată, fac 20 de ani în toamnă. Toată chestiunea cu Afganistanul a pornit în urma atentatelor cu cele două avioane împotriva și, bineînțeles, ele s-au dărâmat, celor două tunuri gemene de la World Trade Center din New York. A fost și asupra Ministerului american al Apărării, Pentagonul, un alt avion a căzut undeva în câmp, pentru că au fost și lupte în avion între oameni și atentaturi. La noi, la Radio, s-a dat imediat, deci se întâmpla în jurul orei 15:52-15:53 de minute. Noi aici pregăteam "Radiojurnalul", eram cu colegii la Camera știrilor, urmau să vină să citească, cred că în studioul care sunt și eu acum, dacă nu în cel vaccin. Am văzut, le-am dat o știre cu un rând și ceva, urma să ajung la ei cu detalii și am ajuns cu două avioane, care au lovit cele două tunuri. Şi oră mai târziu citeam eu că, spuneam ascultătorilor noștri, că se prăbuşeşte unul din turnuri. Iar câteva săptămâni mai târziu, asta era într-o marți, 11 septembrie, câteva săptămâni mai târziu, pe 7 octombrie, într-o zi de duminică, din studioul unde sunt acum am avut o emisiune specială de două ore, m-au anunțat colegii de la tură și cu atacurile care au fost primele împotriva unor zone de la Kabul, din zona aeroportului. Să mai spunem că un semnal de alarmă, și noi am vorbit aici, la radio, a fost în primăvară, atunci când talibanii, radicalii lor au distrus o serie de monumente UNESCO aflate în Afganistan. Şi acum mai avem două minute. Câte un minut fiecare, momentul care v-a rămas întipărit pentru tot restul vieții, de acolo. Ilie, hai să fii tu primul.
 
Ilie Pintea: Pentru mine cel mai important moment a fost Ziua Națională din 2017 la Kandahar, când pentru prima dată în teatrul de operații a avut loc o expoziţie de fotografie. Este vorba despre expoziția de care vorbeam înainte, dedicată lui Mădălin. A fost o celebrare a Zilei Naționale pe care am simțit-o ca pe nici o alta, deși am trasmis cred că de cel puţin zece ori de Ziua Națională de la Alba Iulia. Aici mi s-a părut cu adevăratul solemn momentul acesta, mai ales că atâţia şi atâţia militari din cadrul coaliției au venit să îi onoreze pe români și sacrificiul lor. Pentru că vorbeam de un eveniment care avusese loc în septembrie, cu foarte puțin timp în urmă, cei de la Bravehearts erau acolo, așa că ăla a fost pentru mine momentul de vârf în ceea ce priveşte Afganistanul.
 
Realizator: Mario.
 
Mario Balint: Nu ştiu ce să spun. Pentru mine Afganistantul este un loc special, un loc extraordinar și nu pot să înțelegi acest sentiment decât dacă te prinde apusul de soare pe pista aeroportului Kandahar, pe KAF, și soarele apune în spatele acelui munte care se vede și care străjuiește bază. Este o altă lume, o lume pe care o părăsim, iată, după aproape 20 de ani. M-am gândit și la un titlu de rubrică, să îi spunem "19 fără 20", nu știu dacă... sunt 19 ani, şederea noastră acolo este de 19 ani, nu 20, dar "19 fără 20" nu știu cum sună. Important este să fim împreună și la retragere, așa cum am fost atunci când steagul României s-a ridicat pentru prima dată pe catargul misiuni internaționale a ISAF.
 
Realizator: Despre teatrul de operație Afganistan vom mai vorbi la "Euroatlantica". Astă-seară le mulțumesc celor doi colegi, Mario Balint şi Ilie Pintea, care au fost acolo, în mai multe rânduri, alături de militarii români și v-au ținut la curent cu ceea ce se întâmpla departe de țară!

Etichete EuroatlanticaAfganistan

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live