Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: PROBLEME LA ZI Vineri, 26 Februarie

Cele mai citite

Articole recente

Emisiuni

Autor

Nicu Popescu

6 Februarie 2021
Vizualizari: 77
Comentează add

Euroatlantica - Ediția din 14 ianuarie 2021

nicu-popescu

     

 RADIO ROM NIA ACTUALITĂŢI (14 ianuarie, ora 20:05) - Realizator: Nicu Popescu - Doamnelor și domnilor, bună seara! La microfon - Nicu Popescu. Fuse și se duse... E vorba de anul 2020, un an care va rămâne desigur și cu certitudine inscripționat în istoria omenirii. Un virus, SARS-CoV 2, prin boala pe care a generat-o, a condus la pandemia COVID-19 și a dat peste cap toată lumea: economie, viață socială, politică, relații internaționale, evenimente culturale și sportive, s-au amânat Jocurile Olimpice, turneul final al Campionatului European de Fotbal, peste 92,6 milioane de infectări confirmate și aproape două milioane de decese în urma acestei pandemii. Este adevărat, în ultima lună a anului trecut a început și vaccinarea. În ianuarie curent deja al treilea vaccin este pe drum. În ce măsură evoluțiile din 2021 vor fi influențate de ceea ce s-a întâmplat în 2020 de pandemia COVID-19 vom încerca să aflăm în această seară, câteva din traseele posibile în aria securității și apărării naționale și internaționale, la nivel continental și nu numai. Așadar, 2021 încotro? Cu invitații din această seară - profesorii Ștefan Popescu și Claudiu Degeratu. Bună seara, domnilor, și la mulți ani!

Ştefan Popescu: Bună seara! La mulţi ani!
Realizator: Şi domnul Degeratu.
Claudiu Degeratu: La mulţi ani!
Realizator: Domnilor, să ne ținem de cuvânt! Promiteam în ultima emisiune din decembrie că o să încercăm să ne uităm aşa lung, cum ar zice unii mai mucaliţi, la 2021: încotro ne îndreptăm? Domnule profesor Ștefan Popescu...
Ştefan Popescu: Aş spune că nici nu am simțit că a fost un an nou. Nu știu, mi se pare că suntem partea aceleiași unități de timp care a început în martie 2020, când pandemia și-a făcut apariția pe sol european, și prin urmare suntem într-un timp continuu. Abia după trecerea pandemiei aș putea vorbi de un nou început, de o altă unitate de timp, pentru că acum continuă ceea ce s-a manifestat în 2020. Pandemia, am spus, încă nu este sub control, a început vaccinarea, dar vom vedea cât va dura, de asemenea consecințele economice, deși anul acesta ne-am mai obișnuit și economia s-ar părea după prognozele specialiștilor să-şi revină în partea a doua a anului, să se înregistreze chiar creșteri spectaculoase în motoarele economiei mondiale, mă refer la economia americană, franceză, germană, italiană, pentru a vorbi numai de spaţiul nostru occidental şi care ne influențează direct și care trage acest spațiu și remorca numită România, economia românească, competiția cu China, desigur, care va fi o constantă. Ei chiar dacă se schimbă administrația de la Casa Albă, pentru că aici este un consens bipartizan că Statele Unite trebuie să se opună acestei competiții, război hegemonic pentru a face o analogie cu războiul povestit de Tucidide, războiul peloponesiac, acest război hegemonic dus de China pentru a lua locul Statelor Unite ale Americii și anul acesta va fi marcat, după cum va fi marcat şi pe următoarele decenii. Apoi, desigur, vom avea o serie de evenimente importante punctuale, cum sunt alegerile din primăvară din Olanda, o țară importantă care am văzut că are ambiţii la nivel european, foarte activă în constituirea aşa-numitului Grup Nordic de State, apoi alegeri în Germania, o schimbare de epocă, Angela Merkel îşi termină mandatul și vom vedea. Şi, desigur, aş lega de acest an, pentru că va începe şi campania electorală totuşi. Oricum, atmosfera electorală va începe pentru că în primăvara anului următor vor fi alegeri în Franţa, deci va fi un an plin de schimbări politice importante, un an în care nu ne vom plictisi și la fel de dinamic ca 2020.
Realizator: Domnule Claudiu Degeratu, să ne uităm și spre zona efectivă a securității, zona militară a discuțiilor, diplomația de dincolo de vorbe./schelaru/
Claudiu Degeratu: Da, în această zonă lucrurile par să fie definite de o etichetă simplă: este anul pregătirilor. După cum observați, avem, vom avem cred că 100 de zile ale administrației Biden destul de tumultoase -  primele 100 de zile întotdeauna sunt importante - și care ar trebui să se soldeze pe la jumătatea anului cu noua politică externă a administrației Biden, adică un document important și la aceasta se adaugă ceea ce deja s-a anunțat, un posibil summit major la nivelul relațiilor americano-europene, care este important pentru relația transatlantică, acest lucru îl așteptăm și aceasta se suprapune, acest eveniment ar trebui să se suprapună cu procesul de elaborare a unui nou concept strategic NATO. În acest an ar trebui să avem elementele conturate și să nu uităm încă două chestiuni care cred, două evenimente reper importante. În noiembrie anul acesta vom avea un summit global dedicat climei și securității climatice, care este un summit amânat, care ar fi trebuit să fie în 2020 în noiembrie și este foarte important inclusiv din perspectiva să zicem a strategiei electorale a președintelui francez pentru viitoarele alegeri, apropo de ceea ce remarca dl profesor Popescu mai devreme și bineînțeles efortul acesta al dialogului transatlantic. Uniunea Europeană a prezentat o listă destul de ambițioasă de teme, administrația Biden se pregătește la fel, intens, cu o serie de teme importante pentru relansarea relației transatlantice, deci în zona noastră este un an al construcțiilor și pregătirilor. În zona Orientului Mijlociu văd un risc mai crescut de confruntări și probleme, iar în zona pacifică importantă este reașezarea sau abordarea noii administrații Biden a relației cu China dintr-o altă perspectivă, nu neapărat cea pe care o știm de până acum a unui război comercial, cât mai mult dezvoltarea unui efort de echipă cu mai mulți aliați - Japonia, Indonezia, Australia, Coreea de Sud, care vor încerca să ofere un pachet comun de măsuri împotriva unei Chine care, după cum vedeți, își păstrează atractivitatea din punct de vedere economic.
Realizator: Domnule profesor Ștefan Popescu, să detaliem și să descifrăm chiar și la acest moment această viitoare relație transatlantică, inclusiv prin prisma a ce spuneați dumneavoastră, alegerile din Germania, care vor fi în toamnă, dar zilele următoare, probabil la sfârșitul săptămânii va fi cam clar cine va conduce să spunem UCD-UCS, deci pe creștini democrații germani și în principiu va fi viitoarea propunere de cancelar din partea lor și pregătirile pentru alegerile din Republica Franceză.
Ştefan Popescu: Da. Relațiile transatlantice, cum bine spunea domnul profesor Claudiu Degeratu, vor intra în reparații, în reconstrucție mai ales după tumultuosul mandat al președintelui Donald Trump, dar fără îndoială că există anumite probleme de fond în cadrul acestor relații - mă referi bineînțeles în primul rând la Turcia. Vom vedea cum va evolua relația cu Turcia. Câteva semnale pozitive au fost date de Ankara în acest moment, dar totuși sunt anumite dosare structurale care creează probleme foarte dificile și foarte greu de rezolvat, de reașezat - nu mă refer la situația dintre Turcia și Grecia, dar mă refer între Turcia și Franța, intrarea Turciei în anumite zone de influență ale Franței, cum este Algeria, Tunisia, Africa subsahariană - o prezență turcă asezonată și cu un discurs puternic anticolonial francez care deranjează Parisul./cpodea/ Şi apoi, desigur, vom vedea ce se va alege și cu anumite tendințe, proiecte care sunt la Paris. Parisul le-a pus pe masa Berlinului şi le aşteaptă. Dacă acest concept de autonomie strategică sau măcar anumiţi paşi în această direcţie, stimulaţi de strategia industrială franceză, pentru că acest concept noi trebuie să îl privim puţin mai larg, trebuie să vedem aici şi strategia spațială a Uniunii Europene, strategia digitală a Uniunii Europene, de creare a unui "cloud" european, de pildă, a unor companii care să facă concurenţă celor americane, pentru că vom vedea... Sigur, mă aştept, de pildă, la o scădere a taxelor vamale impuse de Statele Unite pe aluminiu şi pe oțel, dar probabil că competiția între Boeing și Airbus va rămâne...
Realizator: Numai un exemplu..
Ştefan Popescu: Deci, sunt anumite...Aţi văzut, de pildă, chiar interzicerea conturilor președintelui, blocarea conturilor președintelui Donald Trump, în exerciţiu, Twitter Facebook, cum a fost instrumentată la nivel european și, mai ales, la nivel francez. Clasa politică franceză, ministrul economiei, comisarul francez din Comisia Europeană, Thierry Breton, au instrumentat această situație și au spus: "Iată, este ceva inacceptabil, justiţia ar fi trebuit să decidă asta și nu companiile de la sine putere". O dovadă în plus că noi, europenii, trebuie să accelerăm reglementarea cu privire la funcţionarea acestor companii.
Realizator: În domeniul digital...
Ştefan Popescu: Asta sigur că afectează, adică sunt anumite probleme care persistă şi vor persista şi după schimbarea de macaz de la Casa Albă. Trebuie să fim conștienți de lucrul acesta. Apropo că aţi spus de NATO, a fost acest grup de reflecţie cu privire la reforma NATO. Franța a avut o personalitate foarte interesantă în acest grup de personalități. Hubert Védrine, îl ştim cu toții, un ministru francez de stânga, dar foarte neogolist, adeptul autonomie strategice a Franței și adeptul integrării Franței în NATO, tocmai pentru a-şi promova mai bine propria agendă.
Realizator: Aţi amintit mai devreme de Turcia. Domnule Claudiu Degeratu, să ne uităm, pentru că în zona noastră, cel puțin, relația dintre Turcia și Grecia este foarte importantă. Şă nu uităm că România iese din Marea Neagră prin strâmtori controlate de turci, e pe teritoriul Turciei și Bosforul și zona Dardanele, apoi sunt insulele grecești, de se intră în aria grecească și oricine trece prin strâmtori, asta este situația geografică, iar peste 11 zile este programată cea de-a 61-a întâlnire a miniştrilor de externe, turc şi grec, la Istanbul, spun grecii, doar pe problema delimitării apelor maritime, un element care a învolburat relațiile dintre cele două țări.
Claudiu Degeratu: Această relație bilaterală cred că va avea același, să zicem, profil ca și în anul 2020, adică un nivel de tensiune și de dialog care este menținut cu greu, în limitele în care nu îl putem încadra la o confruntare directă. Adică, după părerea mea, mă aștept să existe un fel de negociere care va fi asezonată din când în când cu anumite situații în teren, tactice, în special în zona apelor exclusive, în care cele două țări vor încerca să mai pluseze la nivel mai mult simbolic. Cred că am trecut de perioada, în această relație bilaterală, am trecut de perioada unui nivel alarmant de confruntare militară directă și aici funcționează acest mecanism care a fost stabilit la nivelul NATO de a deconflictualiza și de a anticipa anumite situații din zona maritimă în care ar putea să se afle forțele militare ale celor două state. Așa cum nu s-a rezolvat nimic nici în problema conflictului cipriot, nu cred că se va rezolva ceva anul viitor în problema...
Realizator: Adică anul ăsta, 2021.
Claudiu Degeratu: Anul acesta, mă  iertaţi. Rămâne, ca să spun așa, un proces, este un proces lent, greoi, în care foarte puține țări... probabil că doar cele europene importante, între care Franța, Germania, sunt direct interesate, dar datorită acestor procese politice complexe, probabil că acest conflict truco-grec va rămâne undeva în capitolul secundar sau chiar terțiar al preocupărilor./geftene/ Cred mai degrabă că preocuparea va fi mai mult concentrată pe Caucaz, unde deja avem și alte, să zicem, conflicte, să zicem, chiar mai sensibile.
Realizator: Domnule profesor Ștefan Popescu...
Ştefan Popescu: Da, dacă îmi permiteţi să completez, sunt 61 de runde de negocieri au fost între Grecia și Turcia. Gândiți-vă că în 1947, pentru că bine, moștenim Tratatul de la Lausanne care a dat toate insulele Mării Egee Greciei şi avem de pildă Insula Samos, la un kilometru și 600 de m de coastele turcești. Problema este partajul hidrocarburilor, şi aici pentru că lucrurile se vor accelera, Israelul care, împreună cu Cipru și Grecia construiesc un gazoduct EastMed care vizează piața europeană, bineînțeles că reprezintă o concurență directă la planurile Turciei de a deveni o platformă gazieră multiplă, nu numai pentru Azerbaijan, dar și pentru gazul rusesc spre Europa Meridională și Europa Centrală și bineînțeles că acest lucru rămâne o chestiune sensibilă, mai ales că ţările europene, sponsori, marile puteri din Europa nu sunt unite de acest subiect. Dacă Franța este decisă radical în favoarea Greciei şi Ciprului, şi împreună şi cu Egiptul și Israelul, de cealaltă parte, Germania are o poziție ceva mai nuanțată. Atât pentru, bineînțeles situația particulară cu minoritatea de sorginte turcă, 4 milioane de persoane totuşi în Republica Federală Germană. Dar în același timp Germania are - şi s-a văzut și față de China -  are o altă abordare. Ea trebuie să-şi exporte anual 40% din PIB. 40% din PIB se realizează prin exporturi. Deci are o atitudine nu atât de... să spun militaristă și radicală precum Franța și, desigur, tensiunile pot fi foarte mari pentru că depinde și de situația din Turcia, pentru că situația internă impactează discursul politic extern, acţiunea externă a Turciei. Şi cum spuneam, şi în Grecia, iarăși, există această tendință de a instrumenta, pentru că militarii din fericire au fost mult mai raționali decât factorul politic. Au evitat - atât marina turcă, unde sunt profesioniști, cât şi cea greacă - au evitat confruntările directe, s-au limitat la...
Realizator: Şicane, să spunem.
Ştefan Popescu: ... tradiționalele demonstrații de forță
Realizator: De altfel, vin cu o completare la ce spuneţi, relația turco-germană. Cine vizitează la Istanbul, Palatul Dolmabahce, e ultimul palat al sultanului, va vedea acolo multe fotografii care ilustrează relația bună dintre kaizer și sultan.
Ştefan Popescu: Şi este o piaţă de 85 de milioane de consumatori. Germania nu îşi permite. Dacă Franța, să spun, este puțin diferită. Ea de fapt, știți și Imperiul colonial francez a fost făcut de militari, n-a fost făcut de comercianți, cum a fost cel britanic, adică e o altă abordare în Franța. Germania totuși, piața rusă, piața turcă sunt pieţe importante. Vedeți foarte bine, Nord Stream 2, unde au început lucrările, şi merge înainte. Vaccinul, chestiunea vaccinului, Sputnik 5 care s-ar putea să fie produs în Germania, pentru că ruşii nu au suficiente capacităţi şi au semnat acord deja cu India, dar şi cu Germania, iată că e o mână deschisă.
Realizator: Sigur, pe lângă Sputnik V, totuși Germania are alte contribuții la nivelul Uniunii Europene și este parte a acestui proces. Nu dau toate numele de vaccinuri, dar ei chiar au dorit și şi-au exprimat pe undeva poate chiar supărarea că nu este o aprovizionare cu ceea ce se știe mai mare, astfel încât ritmul vaccinării să crească în Germania. Ați pomenit și de zona conflictelor înghețate. Ne ducem spre vestul continentului. De la 1 ianuarie care a trecut, Marea Britanie nu mai e deloc legată de continent, decât prin feribot și prin tunel pe care circulă Eurostar, deci relația cu Uniunea Europeană, ca între terţi.
Ştefan Popescu: Păi e un alt dosar care trebuie rezolvat, pentru că acum... știți acordul semnat cu britanicii, acordul comercial este un prim acord care probabil va necesita și ajustări sau mai mult ca sigur va necesita și ajustări. Şi mai rămâne ceva. În acordul respectiv cu Marea Britanie nu este definită relația securitară și de apărare, care are nevoie să se regăsească. Sigur, în  suntem NATO, dar are nevoie și de un document european./lalexandrescu/ Aşa, pe bucăți, există. Sunt acordurile de la Lancaster House, semnate de Sarkozy cu fostul premier David Cameron, dar e nevoie totuşi de definirea la nivel Bruxelles-Londra.
Realizator: Premierul britanic, Boris Johnson, domnule Claudiu Degeratu, anunța în partea finală a anului trecut că, pentru următorii patru ani, se duce cu vreo 24,1 miliarde de lire sterline mai mult bugetul Apărării.
Claudiu Degeratu: Bun, înainte de asta voiam să mai spun că... un comentariu pe tema bugetului şi profilului strategic al Marii Britanii în afara UE. Aş fi vrut să mai spun că, totuşi, în ultimii doi ani, Marea Britanie a încercat în plan bilateral să acomodeze existentele acorduri militare bilaterale cu diferite țări, în special Franța, Germania, Olanda, tocmai pentru că ele au fost menținute sau această dimensiune securitară, așa cum amintea dl profesor Popescu, a fost menţinută într-un capitol special care s-a rezolvat înainte de acordul comrecial, adică din punctul meu de vedere această dimensiune securitară cumva a fost cel mai ușor de rezolvat, pentru că s-a abordat bilateral și asta este foarte important ca lecţie învățată vizavi de ce vom face cu Marea Britanie de acum încolo. Marea Britanie are nevoie de acest supliment în bugetul Apărării, pentru că ea trebuie să își redefinească rolul la nivel regional și chiar la nivelul întregii emisfere nordice şi aceastea s-ar putea să fie două capitole noi, absolut noi, şi în politica sau în strategia NATO și în relația transatlantică şi de aici mă aștept să apară un sprijin important pentru, să zicem, un nou capitol al relației transatlantice, adică relația transatlantică să fie revitalizată tocmai pentru că Marea Britanie are nevoie de o politică de apărare robustă în Atlanticul de Nord, împreună cu Statele Unite și cu Canada şi s-ar putea ca aceasta să fie, să zicem, contribuția majoră la un nou capitol al relației transatlantice./csimion/ În același timp, sigur, există cealaltă provocare, că autonomia strategică europeană va avea mult de suferit dacă nu se anticipează acest nou profil strategic al Marii Britanii. Rămâne pentru moment cea mai importantă putere nucleară europeană, împreună cu Franța, dar trebuie să nu uităm că se schimbă un pic configurația, de exemplu în Consiliul de Securitate Permanent la ONU. Uniunea Europeană rămână cu o singură țară...
Realizator: Franța.
Claudiu Degeratu: Franța şi bineînțeles Marea Britanie începe să își dezvolte un capitol total autonom, ceea ce sigur va schimba, față de configurația pe care o știam, în care două țări membre ale Uniunii Europene erau în acest consiliu și care cumva obliga la o anumită rutină de coordonare în anumite poziții vizavi de acest lucru. Deci cumva Marea Britanie schimbă o parte din jocul strategic, modifică - cu siguranță va modifica probabil, nu pe termen scurt, nu în 2021, dar în doi-trei ani de zile se va simți că noua politică de apărare britanică va influența autonomia strategică europeană care este oricum în construcție, deci nu ne putem exprima asupra ei în multe detalii pe partea de securitate și apărare, pentru că încă nu le avem și de aici, să zicem, partea complicată și complexă a întregii contribuții britanice.
Realizator: Desigur, dacă vă mai aduceți aminte, premierul britanic spunea în partea a doua a lui noiembrie, când a anunțat aceste măsuri financiare pentru aria militară, că a confirmat înființarea comandamentului spațial pentru a trimite în spațiu sateliți britanici și prima rachetă britanică din Scoția la anul. Domnilor, într-o frază, cum ne poziționăm la 2021 din punct de vedere al securității, noi, România? O frază! Domnule Popescu.
Ştefan Popescu: Va fi un an în care va trebui să fim foarte activi, proactivi și să ieșim puțin din pasivitatea în care de multe ori ne-am instalat, pentru că e foarte important la nivel european să vedem toate aceste tendințe, să folosim fonduri europene, să ne dezvoltăm. Se vorbește mult de suveranitate și să construim în continuare relația cu Statele Unite ale Americii.
Realizator: Domnule Degeratu?
Claudiu Degeratu: Pentru România va fi un an al securității umane.
Realizator: Da, frumos! Doamnelor și domnilor, aceasta a fost ”Euroatlantica” de astăzi.

Etichete EuroatlanticaNicu Popescu

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live