Este în pericol armonia între cetăţenii europeni?

Ce ne arată cercetările din ştiinţele socio-umane despre schimbările care se petrec în Europa?

Răspunsurile vor fi date în cadrul unei conferinţe care va avea loc astăzi, la Bruxelles, şi care va reuni autorii unor proiecte care propun noi idei şi strategii de depăşire a crizei.

Cine conduce Europa? Care sunt principalele provocări cărora trebuie să le facă faţă? Cum se schimbă democraţiile noastre şi cum reuşesc guvernele să re-creeze Europa?

Audio: Agenda europeana. Euranet Plus.

Este în pericol armonia între cetăţenii europeni? Poate Europa să fie definită doar de o mare ambiţie economică? Ce înseamnă pentru Uniunea Europeană o cotaţie de triplu A la nivel social?

Acestea sunt subiectele pe care le vor discuta astăzi, în cadrul conferinţei de la Bruxelles, cercetători din diferite domenii şi ţări, dar care au lucrat împreună la nou-createle proiecte europene de cercetare, sub egida Orizont 2020.

Ei vor analiza relevanţa politicilor publice şi a interpretărilor deja acceptate şi vor explica felul în care, potrivit lor, ar trebui să se schimbe Europa.

Practic, ei vor comunica rezultatele la care au ajuns făcând cercetări pe tema propusă anul trecut, de Directoratul General pentru Cercetare al Comisiei Europene: “Cum depăşim criza – noi idei, strategii şi structure de guvernanţă pentru Europa”.

Din 15 iulie anul trecut, Uniunea Europeană a fost activă pe toate fronturile economice. Era şi firesc, pentru că economia trebuia relansată după o criză îndelungată şi dureroasă, într-un mediu în care deficitele publice trebuiau mai degrabă tăiate decât majorate, lăsând puţin loc pentru investiţii.

Comisia a fost astfel nevoită să-şi bazeze demersurile pe trei piloni: reforme structurale, pentru a pune Europa pe o nouă tendinţă de creştere; responsabilitate fiscală, pentru a reface soliditatea finanţelor publice şi pentru a cimenta stabilitatea financiară; şi investiţii, pentru a impulsiona creşterea şi pentru a o susţine în timp.

În acelaşi timp, criza din Grecia a arătat cât se poate de clar că economiile statelor membre şi sistemele lor sociale sunt departe de a fi convergente.

Diferenţele mari între veniturile de bază, politicile de protecţie socială, ratele şomajului, inegalităţile de tot felul din majoritatea statelor membre arată marile dezechilibre din Uniunea Europeană.

Sunt doar câteva dintre realităţile contemporane, care pot constitui premise pentru schimbări necesare în Europa.