Emoţie de toamnă

În panere şi în desagii prinşi în baiere de poverile cailor, fructele gustoase şi aromate vin în răcoarea cămărilor şi beciurilor zidite din lespezi de piatră sau ruperi de stâncă, la parterul caselor lipite chiar de trupul muntelui.

Sacii de nuci- burduşiţi şi legaţi bine la gură- sună în coborâşuri şi poticneli de drum greu.

Prin crânguri, peste liniile înalte ale culmilor s-au ivit din umbra timpului culorile toamnei.

Şi-au prins mai întâi salbe de aur salcâmii, s-au înflăcărat apoi coroanele cireşilor risipiţi spre poalele codrului, mai aproape de livezile şi viile sătenilor.

S-au aurit mestecenii din despicăturile de stâncă ale Pietrei Cloşanilor.

Au îngălbenit şi teii de pe Valea Calului.

Potecile şerpuiesc pe pantele abrupte, peste bolovani şi rădăcini mezdrite de copitele vitelor şi nu ştim unde se termină, dar ştim că duc dincolo de curmătura plaiurilor, spre pajişti şi goluri alpine, ramificându-se spre stâne şi ţarcuri de vară, apoi spre răsfirări de zare, peste feţe de munte şi sub pălării de nori, pe unde gândul omului este în căutare.

Cât de feerică poate fi toamna la Cloşanii Gorjului! În colţul grădinii, rămuros şi încă verde, gutuiul casei îşi lasă cu mândrie peste umerii ulucii coroana împodobită cu fructe aurii şi pufoase, gutui rotunde şi pline de lumină, gata să le pui cu aromă cu tot în fereastra de la drum, să vadă trecătorul cât de harnică este toamna la tine în sat.