Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: AGENDA GLOBALĂ Luni, 06 Iulie

Cele mai citite

Articole recente

Emisiuni

Autor

Cristian Dumitraşcu

22 Ianuarie 2018
Vizualizari: 2177
Comentează add

Secvente dintr-un interviu realizat de Alexandru Leaua cu Majestatea Sa, Regele Mihai I, la Palatul Elisabeta din Bucuresti, in anul 2005.

Emisiunea Jurnal Militar din 16.12.2017 Emisiunea Jurnal Militar din 16.12.2017 - Conține audio

cristian-dumitrascu

 

 Realizator: Cristian Dumitraşcu - Ascultaţi  "Jurnal militar" la Radio România Actualităţi, în aecastă sâmbătă specială de 16 decembrie 2017, o zi în care gândurile şi rugăciunile românilor se îngreaptă către Regele Mihai I, pe care îl vom petrece astăzi pe ultimul drum. Aşa cum s-a întâmplat de fiecare dată în momentele importante ale naţiunii române, Armata Română a fost cea care a făcut istorie alături de domnitori şi apoi, de la 1866 încoace, alături de regii României, evident, până în decembrie 1947, când istoria s-a scris cu tancurile sovietice în interiorul şi la graniţele ţării. Sunt Cristian Dumitraşcu, până la fix veţi fi împreună cu mine şi cu "Jurnal militar". Acum, în decembrie 2017, după 70 de ani de la despărţirea brutală a regelui de poporul său; poporul îl conduce pe fostul suveran acasă, la Curtea de Argeş. Armata Română este prezentă şi reprezentată la funeraliile de astăzi. Aflăm mai multe de la colonelul Constantin Spînu, şeful Direcţiei de Informare şi Relaţii Publice din Ministerul Apărării Naţionale. Domnule colonel, bună dimineaţa!

AUDIO: Emisiunea Jurnal Militar din 16.12.2017

Col. Constantin Spînu: Bună dimineaţa, domnule colonel!


Realizator:
Avem funeralii naţionale, regale. Despre ce este vorba? Sigur, s-a spus mai pe toate posturile, ar fi bine să mai spunem încă o dată, pentru că mai ales aici, în Bucureşti, în zona centrală, circulaţia, de exemplu, este oprită şi, aşa cum se aştepta toată lumea, va trebui să ştim mai multe despre ce se întâmplă în oraş.


Col. Constantin Spînu: Este adevărat, este ziua, să spun, cheie din cadrul programului funeraliilor de stat organizate pentru Majestatea Sa, Regele Mihai I. Ministerul Apărării Naţionale participă, conform legislaţiei. Există o lege - 215 din 2016 - privind organizarea acestor ceremonii, dar şi Regulamentul onorurilor şi ceremoniilor militare este foarte exact în ceea ce priveşte organizarea onorurilor militare, de aceea Armata României participă, a fost prezentă în toate aceste zile în momentele importante ale ceremoniilor. Astăzi vor fi aproximativ 300 de militari ai Armatei României, care vor reprezenta toate categoriile de forţe, Forţele Terestre, Forţele Aeriene şi Forţele Navale, cu câte un detaşament de onoare în cadrul cortegiului funerar, ce va fi constituit în câteva zeci de minute în Piaţa Palatului Regal şi care vor însoţi afetul de turn pe care va fi depus sicriul Majestăţii Sal,e pe traseul către Patriarhia Română şi de acolo către Gara Regală. Trebuie să vă spun că vor fi trei detaşamente de militari, aşa cum vă spuneam, reprezentând categoriile de forţe, dar şi un detaşament al Colegiului Naţional Militar Dimitrie Cantemir, din Breaza. Ca o legătură simbolică, Majestatea Sa este absolvent al Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu, ale cărui tradiţii sunt preluate şi duse mai departe de Colegiul Naţional Militar Dimitrie Cantemir, din Breaza. Era anul 1930, toamna lui 1930, când Regele Carol adresa o cerere ministrului armatei de la acea vreme, pentru înscrierea fiului său Mihai în evidenţele liceului militar. Aş dori să vă ofer un citat din această cerere, care este foarte semnificativ. Spunea atunci, în cerere, Regele Carol: "Prin aceasta doresc ca legătura care există între dinastie şi oştire să fie întărită încă şi mai mult şi că Mihai, chiar din copilărie, să simtă mândria de a purta haina ostaşilor, graţie credinţei că marii mei înaintaşi au putut înfăptui independenţa şi unirea tuturor românilor sub o singură coroană". Legătura aceasta cu oştirea va fi evidenţiată şi în foarte scurt timp, când una dintre ultimele gărzi la catafalc va fi compusă din patru generali ai Armatei Române, reprezentând, la fel, toate cele trei categorii de forţe: vor fi doi generali din forţele terestre, un general din Forţele Aeriene şi un amiral din Forţele Navale.


Realizator:
Interesant ce aflăm şi, că tot aţi vorbit despre Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu, vor fi şi câţiva elevi ai Colegiului Militar "Dimitrie Cantemir" din Breaza...


Col. Constantin Spînu: Un detaşament de 30 de elevi, da. De la Gara Regală din Băneasa, cortegiul se va deplasa către Mănăstirea Curtea de Argeş unde, de asemenea, onorurile militare vor fi asigurate de Armata României. Aproximativ 200 de militari din Forţele Terestre, mai precis Batalionul 33 Vânători de Munte şi Brigada 2 Vânători de Munte, dar şi militari ai Brigăzii 30 Gardă "Mihai Viteazul". Ei vor asigura Garda de Onoare, muzica militară, iar 50 de militari cu cinci tunuri, calibrul 76 mm, vor executa 21 de salve de tun.


Realizator: Vă mulţumesc pentru informaţii, domnule colonel Constantin Spînu. A fost cu noi şeful Direcţiei de Informare şi Relaţii Publice din Ministerul Apărării Naţionale. Voi vorbi foarte puţin astăzi. Vă ofer un interviu realizat la Palatul Elisabeta de Alexandru Leaua. De altfel, o primă secvenţă am difuzat-o încă de săptămâna trecută. Haideţi să ascultăm singurul interviu realizat de jurnaliştii "Ora Armatei" cu Majestatea Sa, Regele Mihai I.


*


Reporter: Vom prefaţa interviul acordat de fostul suveran Mihai I cu fragmente reconstituite dintr-o emisiune "Ora Armatei" din primăvara anului 1945. Mulţumim colegilor noştri de la Arhivele Militare Naţionale, dar şi de la serviciul Documentare al Societăţii Române de Radiodifuziune. Lectura: Cătălin Rusu.


-: Atenţiune! Aici posturile româneşti de radiodifuziune pe 465 de metri lungime de undă medie şi 46,5 metri lungime de undă scurtă. Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, bună ziua! Transmitem, în continuare, un program de muzică pe discuri.(...)


-: Dragi camarazi, zile de sărbătoare şi înălţare sufletească au răsplătit, în ultimele zile, străduinţele poporului român de-a se încadra spiritului nou al vremurilor şi efortului comun al Naţiunilor Unite de-a construi o lume nouă de dreptate şi pace, găsind un puternic ecou în toate inimile poporului nostru, reinstalarea administraţiei româneşti în toată Transilvania a prilejuit manifestaţii de sinceră şi caldă recunoştinţă către toţi aceia care au colaborat la înfăptuirea acestui act de dreptate. În fruntea lor stă, desigur, Majestatea Sa, Regele Mihai I, care la 23 august 1944, prin energia şi curajul de care a dat dovadă a contribuit la schimbarea cursului istoriei noastre, iar la 6 martie 1945...


*


Reporter: Majestate, aţi fost martor la Ziua Victoriei, în 9 mai 1945, eveniment care a marcat ireversibil evoluţia istorică a Europei, dar şi a poporului român. Cum aţi trăit emoţiile acelei zile, unde eraţi când aţi aflat că războiul s-a terminat?


Regele Mihai: De fapt asta a fost o sărbătoare pe care au făcut-o ruşii, numai că am impresia că ei s-a accentuat ziua de 9 mai, când de fapt ziua noastră e 10 mai; bineînţeles asta a fost o dată importantă. Eu, cum să spun, că am simţit o uşurare că s-a terminat ceva, cu toate că toţi în jurul meu şi eu ne gândeam ce are să se întâmple după. Am fost îngrijoraţi. Una, s-a terminat cu bine şi pe urmă nu ştim ce o să vină după aceea. Cam astea au fost sentimentele noastre la acel moment. Am fost forţat să-l numesc pe Groza, chiar aici, în odaia asta a bisericii, au spart ziduri şi au bătut cu pumnul în masă, şi la 9 mai era deja, mai mult şi mai puţin, consumat aceste lucru. Şi de acolo am mers mereu din rău în rău.


Reporter: Iertaţi-ne, Majestate, că v-am adus aminte de aceste evenimente triste.


Regele Mihai: Nu are nimic, fiindcă face parte totuşi din istoria noastră. Rele, bune, nu putem să le punem deoparte, au existat şi aşa este, din păcate. Ăsta a fost rolul meu să fac istorie, rolul meu să fac ceva pentru  ţară, pentru că se putea şi asta a fost din ce în ce mai greu şi mai complicat, mai ales că nu prea aveam ajutor din altă parte şi erau numai forţele noastre slabe faţă de /.../.


Reporter: Care a fost rolul Armatei Române atunci?


Regele Mihai: Principal a fost că ne-am întors armele şi a trebuit să luptăm împreună cu ruşii. Cred că le-am dat dovadă că tot ce se întâmpla politic în spate, armata noastră totuşi a mers înainte şi şi-a făcut treaba cum trebuie. Am avut satisfacţia cel puţin că  în după-amiaza zilei de 23 august l-am chemat pe generalul Mihai, care fusese dat afară din Armată de către Antonescu, şi  l-am numit şeful Marelui Stat Major şi pe urmă, când mi s-a cerut insistent ca să plec din Bucureşti, l-am numit atunci să comande armata noastră în lipsa mea şi el a mers până în Transilvania când s-a capturat Clujul şi o mare victorie a fost atunci. Dar a luat parte la victoria cea mare pentru Transilvania. L-am menţionat pe generalul Mihail, cred că se vorbeşte prea puţin de el şi a fost totuşi un ofiţer de prima calitate.


Reporter: Pe 9 mai, Ziua Victoriei şi Ziua Europei.


Regele Mihai: Am primit invitaţie oficială; slovacii şi cehii vor să comemoreze soldaţii noştri care şi-au dat viaţa şi au murit pentru libertatea celor două ţări; şi sunt cimitirul şi monumentul. Ei m-au invitat ca să iau parte la mai multe din aceste ceremonii pe care le fac. Cel puţin ei au recunoscut că totuşi am făcut şi noi ceva. Când am reuşit să schimbăm politica noastră în 23 august, am avut 14 divizii care s-au bătut contra nemţilor, când francezii nu aveau decât nouă. Şi eu cred că foarte, foarte puţină lume ştie astea. Eforturile pe care le-am făcut şi pierderile pe care le-am avut, nu se compar cu ce am avut în Est, dar totuşi mulţi s-au mirat când le-am spus când au venit ruşii pe aicea şi au trecut către frontul de vest, nu au tras un foc aici. Noi am terminat într-o săptămână, ceea ce de fapt m-a mirat puţin şi pe mine, fiindcă nemţii erau în putere şi aveau...  şi totuşi am reuşit.(...)


Reporter: Majestate, aţi  purtat uniformă de mic copil.


Regele Mihai: Da, tradiţia la noi, principele moştenitor devenea ofiţer la vârsta de 16 ani. Or, eu aveam şcoala de făcut şi tatăl meu a gândit că totuşi să strecurăm pe unde să purtaţi şi ceva militar şi uniforma îmi era... a fost o uniformă puţin cam specială, fiindcă la vârsta asta eram prea mic să umblu în uniformă propriu-zisă. Făceam când puteam puţină teorie, încet-încet făceam şi mânuiri de armă. Am început ca soldat fruntaş şi am trecut pe la diversele grade./eradu/avladucu/ Am avut chiar la un moment dat comandantul Batalionului 2 Vânători de Munte, care era la Braşov, care venea şi mă ajuta ca să înţeleg mânuirea de armă, era un fel de examen pe care l-am dat odată în şcoală, /.../ unde el mă comanda cum să fac să prezint arma, şi am mers încet-încet, pe urmă tata m-a mai înscris la Mediaş, la o şcoală de aviaţie, şi după aceea, când am ajuns prin anul '35, '36, pe lângă că trebuia să merg în locurile oficiale cu tatăl meu, când am fost şi în coloană şi în Cehoslovacia, tot în uniformă, dar nu era de ofiţer atunci. Am început să ies puţin pe câmpuri, şi antrenamentul militar, să spun aşa, l-am făcut în cadrul Batalionului nostru de Gardă, comandantul era maior Ilie Radu şi cu grupul său, un pluton, şi umblam pe deal în sus şi jos, se făceau chiar şi trageri şi cu carabina şi cu puşti mitralieră şi cu grenade, aşa că le-am trecut pe toate; mai intensiv a deveni târziu, după ce am devenit ofiţer, că atunci plecam pe Bucegi. Când am ieşit oficial, am fost înscris de fapt în Batalionul 1 de Vânători de Munte, care era la Sinaia; trebuia să învăţ cum se comandă întâi o grupă, pe urmă un pluton; s-au făcut trageri de război, nu aşa, cu muniţie din asta de exerciţiu. Ştiu chiar că la un moment dat sus, pe Bucegi, se trăgea cu mitralierele şi zburau gloanţele peste capul nostru, de sărea pământul în faţa noastră, cum se spune, aşa că nu a fost nicio chestiune specială pentru mine. Acolo am învăţat multe şi am învăţat şi spiritul şi făceam trageri o dată pe săptămână şi noi, ca ofiţeri, trebuia să tragem mai bine decât trupa, şi cu tot armamentul pe care îl avea armata noastră, de la simpla carabină, plus mitralieră, mitraliere grele şi pistoale şi tot ce era, până şi /.../, făceam şi asta. (...)


Reporter: Avem o surpriză pentru Majestatea Voastră, înregistrarea cu depunerea jurământului militar, ca sublocotenent de vănători de munte la unitatea militară de la Poiana Ţapului. (...)


Regele Mihai: Îmi aduc foarte bine aminte când am depus jurământul, fiindcă am asistat la multe alte altele. Când erau comandanţii respectivi sau preotul militar, care el citea şi soldaţii repetau. Era prea mult să fii cu mâna pe drapel. Şi eu, în schimb, a trebuit să învâţ pe dinafară. Şi eram emoţionat, întâi de toate, pentru ocazie, dar mi-era puţin grijă să nu cumva să uit ceva sau să greşesc. A fost o întreagă pregătire. A trebuit să învăţ jurământul pe dinafară, a trebuit să îmbrac uniforma de ofiţer. Tatăl meu a făcut o foarte mare ceremonie, prin principele moştenitor, şi a invitat veri de-ai noştri, din diferitele ţări din Europa, au venit şi din Anglia, au venit şi din Suedia, Belgia. A fost ceva foarte complex, mândru. Şi îmi aduc aminte comandantul batalionului, cu el am defilat după ce am luat jurământul.


Realizator: Aţi avut mari emoţii, nu?


Regele Mihai: Da, pe platoul ăla, că nu mai există, din păcate. Luam parte cu tatăl meu la diferitele parăzi militare şi pe la manevre militare mergeam, bineînţeles. Şi mergeam şi pe la toate unităţile pe unde erau.


Realizator: Vă plăcea.


Regele Mihai: Da, asta, în orice caz, mă simţeam în mediul meu, ca să spun. Chiar dacă nu comandam eu ceva, dar întotdeauna cu ei, acolo. Şi, din când în când, dădeam peste câte un ofiţer pe care îl cunoşteam demult, înainte, şi asta îmi făcea păcere. Şi mi-a rămas până şi astăzi spiritul militar în mine. Eu mă simt mai mult militar decât civil. Nu mai am ocazia acum.


Realizator: V-a plăcut armata.


Regele Mihai: Mi-a plăcut fiindcă am luat ceva cu disciplină.


Realizator: Majestate, vă mulţumim pentru interviul acordat şi vă mai aşteptăm. Vă rugăm să transmiteţi un mesaj militarilor.


Regele Mihai: Dragi ostaşi, nu există cinste mai mare decât să îţi slujeşti ţara oriunde şi oricând se cere! Aveţi drept amintire pilda înaintaşilor noştri, a bunicilor şi străbunicilor voştri, care nu au pregetat nicio clipă să facă sacrificiul suprem pentru ţară şi popor. Chiar dacă departe de ţară, sunteţi angajaţi într-un război pentru libertate, pentru pacea lumii şi a noastră, să nu uitaţi niciodată că, în ciuda tuturor greutăţilor şi a pierderilor, sunteţi în slujba ţării şi poporului! Eu şi familia regală am fost, suntem şi vom fi întotdeauna alături de brava Armata Română, care a ştiut tot timpul să îşi facă datoria în mod exemplar! Fiţi demni de sacrificile înaintaşilor voştri şi de încrederea pe care această ţară v-a acordat-o! Faceţi cinste numelui şi istoriei poporului român. Dumnezeu să vă binecuvânteze!


*


Realizator: Acesta a fost interviul cu Regele Mihai I, realizat în anul 2005, la Bucureşti, de Alexandru Leaua şi Dan Coandă. Ce ascultaţi acum (...) este o compoziţie muzicală, realizată pornind de la o temă compusă de rege. Această compoziţie este a profesorului Marcel Spinei, pe care îl veţi pitea asculta în câteva secunde.


*


Realizator: Bună dimineaţa, domnule profesor, şi mulţumesc pentru că aţi acceptat invitaţia noastră!


Marcel Spinei: Bună dimineaţa şi cu mare dragoste! Majestatea Sa, din copilărie, a studiat, i-a păcut să cânte la pian. Mama Majestăţii Sale l-a îndemnat să facă pian pentru plăcerea personală, bineînţeles. Şi a făcut cu Florica Muzicescu şi, mai târziu, cu Ioan D. Chirescu. De acest lucru a profitat, pentru că a avut o educaţie specială, a ştiut să aprecieze muzica cântată şi a ştiut să cânte la pian, şi să interpreteze, şi să compună. De exemplu, această latură, la foarte puţine capete încoronate a existat. În afară de Împăratul Austriei, nu se ştie de alt cap încoronat care să fi avut înclinaţii muzicale, să cânte la un instrument, pian, sau flaut sau aşa, şi nu numai atât, dar să compună. Iar în anii '41, Regele Mihai, considerându-se mai apropiat de Ioan D. Chirescu, i-a arătat nişte fragmente din sufletul lui, fragmente muzicale, pe care le compunea şi i-a cerut părerea. Întâmplător, am găsit un manuscris pe care scria că aparţine Regelui Mihai şi a fost notată după dicteu de Ioan D. Chirescu. M-am adus atunci la patriarhul muzicologiei româneşti, Viorel Cosma, pentru a verifica autenticitatea manuscrisului. Viorel Cosma fusese prieten cu Chirescu o viaţă întreagă.


Realizator:
Ne puteţi spune unde aţi găsit acest manuscris?


Marcel Spinei: E vorba de un prieten care l-a avut chiar de la Chirescu şi el fusese aşa... Aşa a fost să fie, să ajungă la mine în mână. Şi, din influenţa muzicii Majestăţii Sale, să îmi parcurgă în inimă şi să pot de acolo să scot şi să compun o lucrare pe o temă patru măsuri din lucrarea Moderato, a doua lucrare pentru pian, şi de acolo să fac un întreg bolero, care are influenţe de muzică scrisă de Regele Mihai, bineînţeles, cu armonia şi toate cele specifice compoziţiei, formă muzicală, orchestraţie, conform tehnicii compoziţionale proprii.


Realizator: Noi vom difuza această variantă pentru Orchestra de Suflători. Este cântată de Orchestra reprezentativă a Armatei.


Marcel Spinei: Sigur că da. Şi dirijor domnul Aurel, maestrul Aurel Gheorghiţă...


Realizator:
Aurel Gheorghiţă, inspectorul Muzicilor Militare. Mulţumesc, domnule profesor, Marcel Spinei, ascultăm acest triumf al artei, al muzicii, al frumosului, pe care dumneavoastră l-aţi adus în faţa publicului, compoziţia Regelui Mihai I, pe care astăzi toată naţiunea română îl conduce pe ultimul drum.(...)


Etichete Jurnal MilitarOra ArmateiCristian DumitrascuRegele Mihai

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live