Egiptul alege între islamişti şi armată

Deşi alegerea restrânsă între un islamist, Mohamed Mursi şi un om al fostului regim, Ahmed Shafiq, îi descurajează pe mulţi egipteni, mai ales pe cei cu orientări politice de tip secularist şi democratic occidental, campania electorală a fost destul de animată, însă nu atât prin metodele clasice cât prin bursa zvonurilor care demonstrează contradicţiile specifice tranziţiei.

Dacă islamistul Mohamed Mursi a încercat să câştige voturi avertizând că Shafiq e omul armatei şi că Egiptul va deveni o dictatură militară, Ahmed Shafiq a mizat pe spaima de radicalismul islamic, spunând că Mohamed Mursi va transforma Egiptul în teocraţie.

De aici şi multitudinea de informaţii şi zvonuri, mai mult sau mai puţin greu de verificat.

De exemplu, despre candidatul islamist Mohamed Mursi se spune că, dacă va câştiga, adevăratul preşedinte va fi de fapt liderul suprem spiritual al Fraţilor Musulmani.

Despre Mohamed Mursi se mai anticipează că va interzice femeilor să muncească, va face obligatoriu portul vălului islamic iar toţi bărbaţii vor trebui să aibă bărbi şi costume tradiţionale islamice, că va interzice scăldatul în mare şi în general turismul pe litoralul egiptean, ba chiar că va bloca accesul turiştilor în Egipt, că va interzice orice formă de artă modernă, inclusiv muzica şi filmul, că va elimina toate taxele şi mai ales că va vinde sau inchiria Qatarului Canalul Suez.

De partea cealaltă, despre Ahmed Shafiq circulă informaţii că soţia lui ar fi rudă cu Hosni Mubarak, că nu şi-ar fi lăsat fiica să se căsătorească cu Gamal Mubarak, fiul fostului preşedinte, că sediul său de campanie aparţine unui milionar din fostul partid la putere, care acum e în inchisoare pentru corupţie, că ar fi implicat în afaceri de corupţie la Aeroportul Internaţional din Cairo şi liniile aeriene egiptene, că ar fi scăpat la limită de un atentat, că intenţionează să elimine din şcoli versetele coranice, ba chiar se spune că înainte de interviuri pentru presă se îmbată sau se droghează.

Apetit pentru cumpărarea de voturi

Ce au în comun cei doi candidaţi?

Despre amândoi circulă informaţii că ar avea şi cetăţenie americană, că boicotarea alegerilor de o parte a populaţiei îi avantajează, că susţinătorii fiecăruia au dat foc sediilor de campanie ale celuilalt şi că amândoi cumpără voturi.

Aşadar, nu e de mirare că mulţi egipteni sunt dezamăgiţi de rezultatele de până acum ale revoluţiei din 2011 şi văd în boicotarea alegerilor mesajul perfect pentru a-şi exprima nemulţumirea.

Asta mai ales şi după surprizele venite de la Curtea Constituţională.

Lupta pentru putere

După primul tur de scrutin, când au rămas în competiţia electorală doar Mohamed Mursi şi Ahmed Shafiq, s-a pus problema eliminării din cursa pentru preşedinţie a lui Ahmed Shafiq pentru că acesta a făcut parte din regimul Mubarak, conform unei legi iniţiate de parlamentarii islamişti, potrivit căreia, vreme de cinci ani, foştii oficiali nu aveau voie să candideze sau să deţină funcţii publice.

Dar Curtea Constituţională a decis că legea era discriminatorie şi i-a permis lui Ahmed Shafiq să candideze.

Evident că explicaţia cel mai des invocată pentru decizie a fost că Ahmed Shafiq este susţinut de armată, aflată în conflict deschis cu islamiştii, şi că oricum Curtea Constituţională are membri tot din fostul regim Mubarak.

A doua surpriză pentru egipteni, înainte de alegeri a fost că au rămas fără un parlament funcţional, după ce, tot Curtea Constituţională a declarat ilegale regulile de organizare a alegerilor de anul trecut pentru camera inferioară, decizie care a dus la dizolvarea automată a camerei, unde majoritatea era deţinută de islamişti.

Din nou, în spatele hotărârii Curţii, a fost văzută armata, care pare să încerce, pe toate căile să blocheze accesul islamiştilor la putere.

Alegerea imposibilă

Aşadar, la scrutinul prezidenţial, egiptenii au de făcut o alegere cel puţin paradoxală în raport cu idealurile revoluţiei din 2011, între un candidat de sorginte radical-islamistă şi un candidat provenit din fostul regim, ultimul premier al lui Hosni Mubarak.

În plus, alegerile prezindenţiale se ţin fără să se ştie ce atribuţii va avea şeful statului, de vreme ce Egiptul încă nu are o nouă lege fundamentală iar disensiunile politice au făcut ca, doar pentru decizia privind componenţa consiliului care va redacta constituţia, să fie nevoie de aproape un an.

Deocamdată, cele mai multe atribuţii rămân în mâinile armatei, dar lupta pentru putere a islamiştilor continuă, de vreme ce, conform sondajelor, se anunţă o cursă strânsă între candidatul Fraţilor Musulmani Mohamed Mursi şi fostul premier Ahmed Shafiq, susţinut de armată.