Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: AGENDA GLOBALĂ (R) Marţi, 04 August

Cele mai citite

Articole recente

Emisiuni

Autor

George Popescu

4 Mai 2020
Vizualizari: 594
Comentează add

Invitat: dl. prof. univ. dr. Ioan Scurtu

„Efectele doctrinei economice - prin noi înşine” „Efectele doctrinei economice - prin noi înşine” - Conține audio

george-popescu

Automotorul produs pentru CFR de uzinele "Malaxa". Credit: https://www.reddit.com

 

 Actualizare:     prezenta ediție este reprogramată on-air (la radio) luni 11 mai 2020, întru-cât  săptămâna trecută spațiul integral a fost ocupat de subiectele actualității – conferința de presă a Prim ministrului României.

 

Industrializarea era în opinia adepţii curentului neoliberal calea cea mai sigură şi singura, pentru dezvoltarea economiei naţionale în ansamblu şi pentru recuperarea decalajului existent între noi şi celelalte ţări dezvoltate ale lumii.

 

Argumentele prezentate de liberali prin care susţineau dezvoltarea cu precădere a industriei, erau acelea că ţările lipsite de această ramură economică erau supuse la numeroase efecte negative în raporturile cu celelalte ţări industrializate.

 

Insuficienta dezvoltare a industriei avea drept consecinţă exportul de produse cu un grad redus de prelucrare care aveau un preţ redus şi importul de produse industriale cu un grad ridicat de prelucrare, mult mai scumpe şi de aici urmările negative în balanţa comercială pe de o parte şi dependenţa faţă de alte economii pe de altă parte.

 

Reprezentanţii acestui curent au fost : Vintilă Brătianu, Ion Angelescu, Ion Gheorghe Duca, Gheorghe Taşcă, Mihail Manoilescu, Mitiţă Constantinescu, Ştefan Zeletin şi Victor Slăvescu.

 

Publicat în mai 1905 de economistul Vintilă I.C. Brătianu, în ziarul „Voinţa Naţională“ articolul „ Prin noi înşine”, Brătianu exprima „convingerea nestrămutată că prin noi înşine putem să ne desvoltăm pe toate căile” şi cerea „ să nu dăm elementului străin decât strictul necesar”.

 

Logica politicii „prin noi înşine” viza şi dezvoltarea industriei ca ramură modernă a economiei.

 

Vintilă Brătianu afirma că „fără o industrie proprie naţională viitorul statului nu poate fi asigurat.

 

Programul economic liberal susţinea că interesele generale ale României trebuiau să primeze în faţa intereselor burgheziei industriale şi bancare străine.

 

Condiţiile necesare erau: valorificarea materiilor prime şi a resurselor de energie, creşterea potenţialului economic, asigurarea unor poziţii favorabile pe pieţe externe, pregătirea personalului calificat.

Principiul “prin noi înşine” nu se limita însă doar la politica economică liberală ci acoperea ideea generală de dezvoltare a întregii societăți românești: “regimul politic trebuia să se bazeze pe conceptele democratice occidentale, însă adaptate spaţiului românesc” (după Ştefan Păun, Sistemul politic al României în secolul XX. Evoluţia Partidului Naţional Liberal în perioada 1918-1938, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale „Dimitrie Bolintineanu”, 2000, pp.13-14)

 

Deplina valoare a muncii lui Vintilă Brătianu s-a evidenţiat în timpul guvernării liberale din ianuarie 1922-martie 1926, când a îndeplinit funcţia de ministru de Finanţe. În această calitate a contribuit decisiv la elaborarea legislaţiei economice, care avea la bază doctrina „Prin noi înşine“.

 

Prin legea minelor, legea energiei şi legea apelor adoptate în 1924, primeau autorizaţie de înfiinţare numai societăţile care aveau cel puţin 60% capital românesc, două treimi din membrii Consiliului de Administraţie erau cetăţeni români, iar preşedintele acestuia era, de asemenea, cetăţean român.

 

Reacţia capitalului străin a fost extrem de vehementă. S-a ajuns chiar la ameninţări din partea S.U.A., Marii Britanii şi Franţei că vor rupe relaţiile diplomatice cu România, dacă nu va fi modificată legea minelor (era vorba de prezenţa marilor trusturi petroliere).

 

În faţa unor asemenea presiuni, în decembrie 1925, P.N.L. a fost nevoit să amendeze legea, reducând ponderea capitalului românesc la 50,1%.

 

În timpul ministeriatului lui Vintilă Brătianu au fost adoptate legile pentru organizarea şi funcţionarea Societăţii Anonime „Uzinele de Fier şi Domeniile Reşiţa“ (U.D.R.), a Societăţii de Credit Industrial, precum şi pentru constituirea Uzinelor Metalurgice Copşa Mică-Cugir şi Industria Aeronautică Română-Braşov, care au devenit curând unele dintre cele mai mari şi mai eficiente întreprinderi industriale din Europa acelei perioade.

 

Vintilă Brătianu şi-a legat numele şi de adoptarea unui tarif vamal cu un puternic caracter protecţionist, menit să protejeze industria naţională de concurenţa produselor străine. („Vintilă Brătianu” de prof. univ. dr. Ioan Scurtu de pe: http://www.ioanscurtu.ro/ )

 

Neoliberalii erau adepţii dezvoltării puternice a ramurilor industriale pentru ca astfel să fie satisfăcute nevoile pieţei interne să se creeze astfel, posibilitatea apărării capitalului autohton în faţa celui străin.

 

Aceştia susţineau că dezvoltarea industriei trebuia să se bazeze pe acumulările interne de capital, pentru ca astfel să aibă loc o limitare a pătrunderii celui străin şi chiar în unele ramuri o înlocuire a acestuia.

 

Nu erau însă împotriva colaborării cu acest capital, erau de acord, dar de pe poziţii de egalitate.

 

Mihail Manoilescu a sugerat drept criteriu de selecţionare a ramurilor industriale pe acelea care realizau o productivitate a muncii mai mare decât media naţională la acest indicator.

 

Ştefan Zeletin a subliniat importanţa crescândă a industriei grele pe care o

considera coloana vertebrală a întregii industrii, iar Mitiţă Constantinescu avea în vedere dublul scop al industrializării României, atât pentru satisfacerea nevoilor interne de consum, cât şi pentru export, ceea ce însemna prelucrarea superioară a materiilor prime proprii şi a unora din import. (Sută-Selejan Sultana, (1992), Doctrine şi curente în gândirea economică modernă şi contemporană, Ed. All, Bucureşti).

 

Mihail Manoilescu: „ ... liberul schimb nu înseamnă pentru o ţară posibilitatea de a-şi organiza producţia după interesele ei, dimpotrivă. Această libertate şi această independenţă o oferă numai protecţionismul. O doctrină a liberului schimb care nu ar fi bazată pe situaţia actuală a lumii nu mai este o teorie ştiinţifică; ea nu mai este o doctrină. Ea este o prejudecată…Ideea libertăţii nu are nimic de-a face cu liberul schimb. El nu înseamnă niciodată libertatea industriilor şi nici a producţiei…Dacă libertatea politică înseamnă protecţie pentru cei slabi, atunci libertatea economică înseamnă victoria celui mai

tare ”. (Manoilescu M, (1986) Forţele naţionale productive şi comerţul exterior. Teoria protecţionismului şi a schimbului internaţional, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti).

 

Sintetizarea lui Ştefan Zeletin : „ porţi închise pentru mărfurile străine, dar deschise pentru capitalurile străine”.

 

Ţărăniştii - ulterior naţional-ţărăniştii - erau adepţii politicii porţilor deschise. Fiind ostili liberalismului, neoliberalismului, colectivismului, naţional-ţărăniştii

acordau prioritate agriculturii în cadrul economiei naţionale, lăsând industria pe plan secundar şi subordonând-o agriculturii.

 

În consecinţă ei dezaprobă politica de protejare a industriei naţionale, pe care o considerau artificială (industrie de seră) şi se pronunţă pentru

libera pătrundere a mărfurilor şi capitalurilor străine pe piaţa internă a României.

 

Naţional-ţărăniştii cultivau în continuare prejudecata că românii nu erau pricepuţi în acest domeniu sau că nu vor putea acumula capitalurile

necesare.

 

Socialiştii de toate categoriile (de la social–democraţi la comunişti) erau favorabili acestui obiectiv, dar criticau calea şi metodele prin care se urmărea industrializarea ţării.

 

Socialiştii calificau economia românească ca fiind imperialistă, subaprecia potenţialul de progres al burgheziei, ignorau diferitele particularităţi ale păturii ţărăneşti, preluau fără să cizeleze teza tradiţionalistă a gândirii socialiste marxiste privind inevitabilitatea şi iniţiativa înlocuirii capitalismului cu socialismul, subaprecierea rolului altor partide democratice în lupta pentru dezvoltarea economică a ţării.

 

Gândirea economică a socialiştilor şi social-democraţilor din România a avut ca punct de plecare ideea marxistă a luptei de clasă ca modalitate de rezolvare a problemelor social-economice. Ei susţineau interesele clasei muncitoare şi a păturii sărace din mediul rural. În rândul acestora au existat deosebiri de opinii, astfel, social-democraţii, au fost preocupaţi de problemele economice imediate ale clasei muncitoare, au militat pentru reforme în cadrul economiei existente*

 

*„Confruntarea de idei privind dezvoltarea economică a României în perioada interbelică” de lect.dr. Mariana Buican, Universitatea „Constantin Brâncoveanu, Piteşti în revista „Strategii manageriale” nr. 1 din 2014.

     

Dintre realizările lui V. Brătianu la Primăria Capitalei amintim: iluminatul public cu gaz aerian, pavarea străzilor, edificarea unor şcoli primare, a unor dispensare, construirea unui abator comunal, a unei fabrici de gheaţă, a unor hale în cartiere.

 

Vintilă Brătianu a continuat activitatea predecesorului său referitoare la alimentarea cu apă a Bucureştiului. A revizuit contractul cu hidrologul W. H. Lindley, deoarece era defavorabil Primăriei. Supărat, acesta i-a retras, din activitate, pe specialiştii străini, lucrările fiind continuate de inginerii români.

 

Prin revizuirea regulamentului de construcţii, s-a urmărit impunerea respectării normelor în construirea caselor, sporirea responsabilităţii arhitecţilor şi a antreprenorilor în desfăşurarea acestei activităţi.

 

Sistematizarea cartierelor mărginaşe s-a corelat cu acţiunea de construire a unor locuinţe ieftine pentru populaţia mai mult sau mai puţin defavorizată din aceste zone.

 

În acest scop, s-a creat „Societatea comunală de locuinţe ieftine” ale cărei atribuţii erau :”să cumpere terenuri pentru parcelări; să construiască pe aceste terenuri - în regie sau în antrepriză - locuinţe ieftine şi igienice individuale de o valoare maximă de 8000 de lei;

 

Să construiască locuinţe şi pe terenuri particulare de cel mult 200 m.p. suprafaţă; să înlesnească transformarea sau repararea locuinţelor insalubre; să vândă locuinţele de 8 000 de lei construite, locuitorilor români care vor achita, în prealabil, 10 la sută din valoare, preferându-se muncitorii cu braţele, meseriaşii şi funcţionarii publici sau privaţi, cu salarii de cel mult 250 de lei lunar”

 

Regia de montaj: Alexandru Balaban și Radu Sima

 

Regia de emisie: Victor Mihăescu și Lucian Flencheș

 

 

AUDIO: emisiunea "Istorica", ediţia din 4 mai 2020 (integral: 26' 13'')

 

 

FOTO:

 

Vintilă Brătianu, anul 1910. Credit: ro.wikipedia.com

 

Vintilă I. Brătianu din anii maturităţii. Credit: ro.wikipedia.com

 

Vintilă I Brătianu (marcat cu X), membru al ultimului guvern condus de fratele său, Ionel Brătianu. 1927. Credit: ro.wikipedia.com

 

  Viaţa şi opera lui Vintilă I. Brătianu. Credit: okazii.ro

 

Emisiunea "Istorica"  se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului de Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00. 

 

Ne puteţi scrie la : istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la: www.romania-actualitati.ro 


Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secțiunea PODCAST de pe pagina noastră de Internet 

 

Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării. 


Etichete Românianaţionalism economiccapital autohtoninteligenţă româneascăcurentul neoliberalţărăniştiisocialiştiiVintilă Brătianu1905Voinţa Naţionalăprin noi înşineMihail ManoilescuŞtefan ZeletinVictor Slăvescucapital străinmonopolintervenţionismdirijism de statindustrieexportbalanţădatorie externăcosturiţăranul românSUAAngliaFranţaprotestepetrolcereale

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live