Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: RADIOJURNAL * Meteo * Sport Sâmbătă, 17 August

Cele mai citite

Articole recente

Arhiva Emisiuni

Autor

15 Noiembrie 2009
Vizualizari: 36328
Comentează add

Tema discuţiei: raportul dintre România şi Franţa şi imaginea României în străinătate.

Ediţie specială de la Institutul Cultural Român din Paris

-

Invitaţi: Excelenţa Sa Teodor Baconschi, ambasadorul României în Franţa, Magda Cârneci, directorul Institutului Cultural Român de la Paris, Robert Adam, manager comunicare al EUNIC (Uniunea Europeană a Institutelor Culturale Naţionale)


Realizator Alexandru Rusu: Ediţie specială a "Maratonului", la invitaţia Institutului Cultural Român din Paris şi cu sprijinul Companiei Tarom. Trei invitaţi la "Maraton": Ambasadorul României în Franţa, Teodor Baconschi, directorarea Institutului Cultural Român la Paris, Magda Cârneci, şi managerul de comunicare Robert Adam. Bună seara tuturor, domnule ambasador, Teodor Baconschi - am să mă adresez cu formula domnule ambasador pentru că am citit că declaraţi într-un interviu acordat lui Dan C. Mihăilescu apelativul "Excelenţă" nu vă place pentru că la francezi formula a devenit ironică. Nu vom începe cu poziţia dumneavoastră de diplomat. Aş vrea să-l întreb pe doctorul în antropologie religioasă la Sorbona cum a primit mediul cultural şi academic moartea părintelui antropologiei moderne, filosoful Claude Lévi-Strauss.

Teodor Baconschi: Lévi-Strauss a fost publicat în această toamnă în colecţia "Pleiade" de la Gallimard, este un semn clasic de consacrare şi puţini autori apucă să vadă cu propriii ochi pe coperta acestei colecţii şi bineînţeles că plecând dintre noi la 101 ani, "patriarhul" a lăsat tuturor discipolilor şi admiratorilor, cititorilor de aici sau din întreaga lume ocazia de a-i evoca şi creaţia şi opera şi discreţia cu care s-a retras în ultimii circa 25 de ani de viaţă, când a fost extrem de zgârcit cu interviurile şi intervenţiile publice şi şi-a împărţit viaţa între lectură, Paris şi castelul pe care înţeleg că şi-l cumpărase în Burgundia, aşa încât merită să amintim şi noi şi "Gândirea sălbatică" şi "Antropoligia structurală" şi "Tropice triste" rămân nişte mari cărţi, din fericire traduse în româneşte şi care au format şi la noi o şcoală de antropologie destul de solidă.

Realizator: Pe axa Londra - Wasinghton, acum venim în diplomaţie, cred că nu ar trebui să facem abstracţie de prietenul tradiţional, Paris. Care sunt direcţiile diplomaţiei româneşti la Paris, domnule ambasador?

Teodor Baconschi: În primul rând că axa s-a diversificat. La întâlnirea anuală cu ambasadorii, preşedintele Traian Băsescu a menţionat trei obiective strategice ale politicii externe româneşti: parteneriatul cu SUA, parteneriatul strategic cu Franţa şi proiectul energetic Nabucco, aşa încât Franţa este în momentul de faţă, în mod cât se poate de oficial, o prioritate de politică externă a României, lucru perfect natural dacă luăm în calcul istoria şi interesele noastre actuale în interiorul Uniunii Europene, unde fiecare dintre noii membri are, într-un fel sau altul, un sponsor, are un aliat esenţial printre statele fondatoare, statele mari, statele care ...

Realizator: Un lobbyst când este nevoie?

Teodor Baconschi: Da. Sigur, geometria acestor alianţe este variabilă, dar este important să ai o ancoră printre statele fondatoare ale Uniunii pentru că, sigur, egalitatea între statele membre este un principiu pe cât de nobil, pe atât de des invocat, dar unii sunt mai egali decât alţii. Este clar că avem întotdeauna nevoie de concertare externă cu vocile care într-adevăr dau glas Uniunii, îi remodelează arhitectura instituţională şi până la urmă dau conţinut şi acestor reforme pe care Tratatul de la Lisabona le va pune în operă cât de curând.

Realizator: Dumneavoastră cum vedeţi raporturile româno-franceze în contexul şi spaţiul european de care vorbeaţi?

Teodor Baconschi: Cred că este o regăsire treptată pentru că a avut loc o regăsire la căderea comunismului. Francezii au fost cei mai entuziaşti, au transmis totul pe televiziunile lor, după care a urmat o uriaşă decepţie şi instalarea presei franceze într-un sistem foarte neplăcut pentru noi de clişee mizerabiliste; în presa şi deci mass-media, în opinia publică franceză România a apărut ca un stat defect timp de aproape 10 ani după căderea comunismului. Puteai citi aici numai ştiri enervante sau decepţionante despre o ţară care rămâne în urmă, care nu se regăseşte, care nu ţine pasul cu ceilalţi candidaţi la Uniunea Europeană şi care rămâne dependentă de trecut, un trecut care nu vrea să treacă. Or, intrarea în 2007, parteneriatul strategic pe care l-au semnat preşedinţii României şi Franţei în februarie 2008 la Bucureşti şi tot ce a urmat de atunci încoace au dat alt tonus acestei relaţii şi cred că şi creşterea economică a României din ultimii 7-8 ani a făcut ca, treptat, prin intermediul cercurilor de afaceri franceze să apară o Românie nouă, o Românie cu potenţial economic foarte interesant, poate chiar noul El Dorado al Estului, în orice caz o ţară unde merită să investeşti, o ţară unde poveştile de succes ale investitorilor francezi deja prezenţi la noi au devenit mult mai bine cunoscute şi altora şi cred că suntem într-un punct în care acest nou capitol de imagine nu trebuie lăsat să se prăbuşească la loc. Pentru că, până la urmă, francezul de pe stradă rămâne pe jumătate cu ce a auzit între 1990 şi 2000, cum spuneam, lucruri mai degrabă proaste despre ţara noastră, şi cu cealaltă memorie recentă, umplută cu informaţie economică, despre creşterea economiei româneşti, despre marile proiecte pe care ţara le are şi la care companiile franceze mari sau mici pot contribui. Cred că şi situaţia Dacia-Renault, în criza aceasta care a început de un an, e foarte bună, pentru că grupul raportează creşteri de vânzări de maşini şi toate primele germane sau franceze pentru schimbarea de maşină au încurajat exportul, aşa încât Dacia-Renault e chiar, la momentul de faţă, far, o companie-far în relaţia Franţa-România.

Realizator: Suntem în patria adoptivă a lui Cioran şi Eugen Ionesco. O să vă rog, domnule ambasador, într-o singură propoziţie, pentru că vom face trecerea la doamna Madga Cârneci: Folosind tradiţia, cum gândiţi dvs schimburile culturale franco-române? Teodor Baconschi: Sunt tot mai diverse, mai ample, mai normale. Avem mii de studenţi români în Franţa. Îi puteţi găsi în toate marile şcoli, în toate centrele universitare. Sunt asociaţi, sunt prezenţi, majoritatea rămân aici dupa ce îşi încheie studiile, dar păstrează legătura cu România. Deci din punctul de vedere al schimburilor culturale, cred că ar trebui - poate doamna Cârneci o să ne spună în curând mai multe - cred că o politică de traduceri ceva mai curajoasă, pentru că traducerea din franceză în română continuă să se facă inevitabil, pe când din cultura română în limba franceză sunt destul de stângace şi de întâmplătoare, pe undeva. Nu mi se pare că avem un adevărat program în sensul acesta. Realizator: Distinsă doamnă, mingea a fost ridicată la fileu de către domnul ambasador. Vă rog frumos, şi spuneţi-mi şi care este rolul Institutul Cultural Român din Paris în acest domeniu?

Magda Cârneci: Rolul Institutului Cultural Român din Paris, ca şi a celorlalte ICR-uri, cum se spune pe scurt, este să reprezinte cultura română în străinătate, să creeze o interfaţă cu cultura locală, în care ele sunt invitate să activeze şi să facă, în general, o propagandă a valorilor româneşti din trecut şi din prezent, pentru ca ele să intre într-un circuit internaţional. Acestea sunt câteva direcţii generale, care bineînţeles că pot fi ulterior nuanţate. În ce priveşte traducerea de carte românească în franceză, despre care vorbea domnul ambasador Teodor Baconschi, e adevărat, cartea franceză se traduce sistematic şi foarte rapid în româneşte după apariţia ei în Franţa, pe când procesul invers nu are loc, din motive complexe. În primul rând, editurile franceze sunt edituri private, care au propriile lor programe editoriale şi care decid, independent de voinţa noastră, ceea ce ele vor să publice. Există valori româneşti, există autori români care pleacă în străinătate şi alţii care nu pleacă în străinătate. Există şi o problemă de traducere. Trebuie să ai traducători foarte buni, care să poate să transmită stilul şi suflul unui scriitor şi... Dar totuşi există o politică de ajutorare şi de impulsionare a acestor traduceri la nivelul Institutului Cultural Român din Bucureşti, centrala noastră, cum se spune, prin câteva programe, unul care se cheamă TPS, Translation and Publication Support, altul care se cheamă Publishing Romania şi care au chiar acest scop. Când editorul francez, să zicem, în cazul nostru, doreşte să publice o carte a unui autor român, el se poate adresa acestor programe. Totuşi, trebuie să spun că nu există foarte multe cereri în acest sens, deşi noi încercăm să le încurajăm, cultivând editorii francezi sau francofoni şi constatăm totuşi că există iniţiative independente, care duc la bune rezultate, nu totul trebuie să treacă printr-o instituţie românească.

Realizator: Corect.

Magda Cârneci: Există, de pildă, un autor ca Marius Daniel Popescu, care a fost publicat cu un roman, "Simfonia lupului", acum doi ani, la o editură importantă din Franţa, José Corti, şi care a avut mult succes aici. Pe de altă parte, există Mircea Cărtărescu, tradus la editura Denoel, cu ajutorul Institutului Cultural Român, pentru partea de traducere numai şi...

Realizator: Gabriela Adameşteanu, dacă nu înşel.

Magda Cârneci: Şi Gabriela Adameşteanu, de asemenea, cu două romane, la Gallimard. Sunt primele nume mai importante care îmi vin în cap, dar mai sunt şi altele.

Teodor Banconschi: Aş da şi alte trei exemple: Herta Müller se promovează acum prin Nobel de la sine. Există alţi autori tineri care au rămas în Franţa şi au carieră. Gabriel Badea Păun e deja o autoritate în materie de istorie a stilurilor, să spunem aşa, şi publică în curând o a doua mare monografie la Citadelles & Mazenod despre stilul Second Empire, de pildă. Sau Lucian Boia: peste 4 zile, o să prezentăm la ambasadă a 13-a sa carte apărută în Franţa, tot la editura Les Belles Lettres, ca şi precedenta, despre Napoleon al III-lea. Lucian Boia va fi aici. Deci, sigur, cultura română, maturizându-se şi intrând în circuit european, cum se spune, evident, autorii au mai multe posibilităţi de a se promova, nu sunt nicidecum dependenţi... Dar aceste programe pe care le-aţi citat sunt într-adevăr, au făcut un pas enorm înainte faţă de totala absenţă de autori români pe piaţă acum zece ani, să spunem. Erau la Paris câţiva poate romancieri rămaşi de pe vremea comunismului care reuşiseră să mai publice câte ceva. În rest, noul val lipsea. Acum, dacă te duci într-o librărie, totuşi, o librărie mai mare, ai raion special cu... Din păcate, însă, Polonia, Cehia au etichetă, noi încă suntem undeva în literatura est-europeană, să zicem. Deci mai avem poate un pic de decupat, aşa...

Realizator: Domnule ambasador, tot într-o propoziţie o să vă rog să-mi răspundeţi la această întrebare. Spuneam dimineaţă că România are la Paris două feţe, cea a cerşetorilor şi cea a oamenilor care au reuşit, şi făceam trecerea în faptul că Turnul a fost repavoazat de o echipă echipă condusă de un inginer român. Cum creionăm o imagine a României între aceste extreme?

Teodor Banconschi: Acum, ca să glumim, până şi pictorul oficial al Armatei franceze este un român. Sunt foarte mulţi români de bună calitate... În mod tradiţional, a fost aici o diaspora cu nivel intelectual ridicat. Şi ea continuă să fie majoritar ilustrată de personalităţi recunoscute şi aici, şi în altă parte, deci n-ar trebui să avem complexe.

Magda Cârneci: Aş vrea să adaug la ceea ce a spus dl Teodor Bachonschi că şi noi avem semnale pozitive şi încurajatoare la Institutul Cultural Român din Paris. La evenimentele pe care le organizăm, vin oameni înspre noi bucuroşi să ne spună ce imagine bună despre cultura română reuşim totuşi să instilăm, ca să zic aşa, în mediul francez. Sunt studenţi francezi sau români care se îndreaptă spre noi şi, entuziaşti, ne cer programele noastre, pentru a le difuza la rândul lor în mediile în care ei funcţionează, ca să compenseze eventualele imagini negative rămase, clişeele acestea despre care vorbea dl Baconschi. Acesta este un semn pozitiv, pentru că înseamnă că se va echilibra această balanţă sau este în curs de a se echilibra prin faptele de cultură de calitate cu care convingem până la urmă că cultura română este o cultură europeană şi că nu se reduce totul numai la câteva clişee negative, strict jurnalistice.

Realizator: Robert Adam este cu noi, completează echipa de aici, de la Institutul Cultural Român; el este managerul de comunicare de la EUNIC, absolvent al Sorbonei. Bună seara, Robert! Ce face EUNIC?

Robert Adam: EUNIC este o organizaţie a Institutelor Culturale Naţionale din Uniunea Europeană; reuneşte peste 30 de instituţii din 26 de state membre ale Uniunii Europene; cele mai multe dintre ele sunt organisme publice autonome, cu o anumită independenţă faţă de guverne, şi operează în patru mari domenii: dialog intercultural, cooperare culturală, cultură climă şi ecologie şi multilingvism.

Realizator: Faptul că un român este manager de comunicare la EUNIC va ajuta România?

Robert Adam: Nu cred că se pune neapărat aşa problema. Sigur, ajută, dar trebuie spus că România este prezentă dincolo de simpla întâmplare că eu sunt manager de comunicare la EUNIC. Anul viitor, Horia-Roman Patapievici va fi preşedintele EUNIC, anul acesta este prim-vicepreşedinte al EUNIC. Cel mai important cluster, cea mai importantă reţea locală a EUNIC, cea de la Bruxelles, este condusă de directorul Centrului Român de Informare de la Bruxelles- asta creează o mare credibilitate şi arată că Româniaeste capabilă să proiecteze expertiză într-un cadru multilateral. Cred că este etapa următoare a integrării României în instituţiile europene, în Europa în general, aceea de a duce reflecţia dincolo de cadrul interesului pur naţional sau de consolidarea relaţiilor bilaterale la nivelul următor.


Etichete

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live