Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: NOAPTE BUNĂ COPII! Luni, 11 Noiembrie

Cele mai citite

Articole recente

Emisiuni

Autor

Radu Dobrițoiu

16 Octombrie 2015
Vizualizari: 1080
Comentează add

Impactul prezenţei militare rusesşti în Siria şi exerciţiul NATO de anvergură Trident Juncture

Desfăşurări de forţe în jurul Mediteranei

radu-dobritoiu

"Euroatlanica", ediţie 8 oct 2015, realizator Radu Dobritoiu, invitat gen. (r) Constantin Degeratu.

Radu Dobriţoiu - Discutăm astăzi despre desfăşurarea de forţe de pe malul european şi cel al Orientului Mijlociu al Mediteranei, o dezvoltare militară fără precedent care se suprapune peste valurile de imigranţi care par să fi luat cu asalt bătrânul continent. Putem spune că Mediterana dă în clocot. Cel mai mare exerciţiu NATO din ultimii 13 ani a început acum cinci zile şi va reuni aproximativ 36 de mii de militari, inclusiv din România. Manevrele se desfăşoară în principal în Spania, Portugalia şi Italia. Deviza acestei aplicaţii de anvergură: NATO Response Force "Ready to protect", forţa de răspuns a Alianţei, pregătită pentru a proteja aliaţii. De cealaltă parte a Mediteranei, Rusia şi-a sporit prezenţa militară în Siria şi şi-a intensificat acţiunile aeriene îndreptate, susţine Moscova, împotriva jihadiştilor din ISIS. Subiectele au fost analizate astăzi şi de miniştrii apărării NATO, într-o reuniune specială la Bruxelles. Invitatul ediţiei este generalul Constantin Degeratu, fost şef al Marelui Stat Major. Sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta "Euroatlantica", dezvoltări fără precedent în spaţiul nostru de securitate, prezenţe militare sporite în Mediterană.
Bună seara, domnule general Constantin Degeratu. Bun venit la Radio România Actualităţi.
Constantin Degeratu: Bună seara, mulţumesc pentru invitaţie.

Radu Dobriţoiu: Domnule general, potrivit complexului mediatic Sputnik, specializat în propagandă pro-rusă, rachete de croazieră au fost lansate astăzi din Marea Caspică de pe nave militare ruseşti pentru a lovi ţinte din Siria. Dacă alăturăm aceste acţiuni recente la desfăşurarea de forţe din Siria, putem vorbi de manevre militare fără precedent ale Rusiei.
Constantin Degeratu: Ale Rusiei nu sunt manevre militare, sunt acţiuni militare şi, într-adevăr, sunt fără precedent. Sunt, într-o formă mimetică, exerciţii care au ca scop să convingă lumea că Rusia este capabilă să gestioneze crize, să le rezolve singură sau cu puţini aliaţi şi, în orice caz, împotriva cursului pe care comunitatea euroatlantică a încercat să-l imprime evenimentelor.
Radu Dobriţoiu: CNN a anunţat însă că cel puţin una dintre aceste rachete de croazieră a căzut pe teritoriul Iranului.

Constantin Degeratu: Este posibil, şi o să vedem dacă este adevărat, este posibil lucrul acesta. Ceea ce este însă extrem de interesant este că Rusia dovedeşte că ceea ce a făcut până acum, deci pregătirile militare pentru confruntarea aceasta cu noi, cu comunitatea euroatlantică, nu sunt răspuns la vreo provocare şi nu sunt întâmplătoare, ci sunt rezultatul unei strategii de lungă durată. Ca să ai în Marea Caspică, o mare care n-are nicio relevanţă din perspectiva deschiderilor geopolitice, să ai nave capabile să lanseze rachete de croazieră, în condiţiile în care nu există nicio ameninţare la adresa securităţii Rusiei de acolo, arată, pe de o parte, că s-au putut cheltui nişte bani irosiţi de pomană, pe de altă parte, că Rusia are capacitatea de a influenţa evoluţia evenimentelor şi dincolo de spaţiul de securitate euroatlantic, adică şi în zona Asiei Centrale şi a Asiei de Sud. Deci, cam asta este semnificaţia. În orice caz, nu rezistă o astfel de informaţie nici unei analize în care se iau în discuţie argumentele Rusiei pentru această confruntare pe care a provocat-o.

Radu Dobriţoiu: Putem include această acţiune militară a Rusiei, aceste rachete lansate din Marea Caspică către Siria în acel război hibrid despre care noi am mai vorbit la "Euroatlantica"? Pentru că este vorba de demonstraţie de forţe speciale care, iată, din Caspica ajung rachetele până în Siria?
Constantin Degeratu: Evident, rachete de acest tip pot să ajungă şi la distanţe mai mari, dar faptul că vin de pe nişte nave capabile să lanseze astfel de rachete din Marea Caspică arată că este o intenţie clară de a intimida, o intenţie de a transmite mesaje. Nu este vorba efectiv de a lovi sau a nu lovi nişte ţinte, ci de a transmite nişte mesaje că Rusia este un jucător global, care poate face ceea ce vrea să facă oriunde pe planetă, inclusiv în spaţiile închise sau inclusiv în spaţii care, într-o anumită măsură, sunt, să zicem, închise comunităţii euroatlantice sau a Statelor Unite.

Radu Dobriţoiu: Şi prin satelitul mediatic Sputnik intervin, ca şi război informaţional, în planul războiului hibrid cu aceste date pe care au făcut presiune în ultimele 24 de ore.
Constantin Degeratu: Noţiunea aceasta de 'război hibrid', care este destul de puţin definită ca atare, include, într-adevăr, un ansamblu de activităţi de tip 'război psihologic - război informaţional' pe care Rusia l-a declanşat demult, un război psihologic şi informaţional asupra comunităţii euroatlantice şi pe care, într-o anumită măsură, îl stăpâneşte la ora actuală, în acest domeniu.  Dar include, de asemenea, şi acţiuni de tip terorist, acţiuni de tip contraterorist, acţiuni de tip canalizarea fluxurilor migratorii, ca şi operaţiuni efective de genul celor de ocupare a Kremlinului, a Crimeei sau de ocupare a Donbass-ului sau azi, mâine, de ocupare efectivă a Republicii Moldova, spre exemplu.
Radu Dobriţoiu: În cele din urmă, chiar conceptul de război hibrid a fost inventat de un ofiţer rus.
Constantin Degeratu: Este greu de spus, pentru că el s-a folosit destul de des, aşa spune Sputnik, să zicem, dar o să-l găsiţi şi prin 1924 în alte scrieri decât în cele ruseşti şi înainte de 1916 în diverse locuri. Conceptul nu este ca atare definit, este uşor de utilizat pentru că poate să acopere orice.
Radu Dobriţoiu: Nu Sputnik spune asta, este vorba de un fost ofiţer alb din timpul războiului civil din Rusia.
Constantin Degeratu: Am înţeles, dar zic, pot să spună ...media la ora actuală, o parte a mediei europene, pe toate cele trei niveluri, deci, să zice, informarea electronică şi presă scrisă, dar şi blogguri, dar şi forumuri, cu dezbatere extrem de ciudată, este în mare măsură stăpânită, are câteva linii clare de propagandă ale Rusiei, printre altele şi acela de intimidare, de speriere a populaţiei, de convingere a acesteia că Rusia stăpâneşte, că este în ascensiune, că are succese în domeniul acesta al gestionării crizelor internaţionale pe care le provoacă şi le rezolvă.

Radu Dobriţoiu: 36 de mii de militari urmează să participe la cel mai complex exerciţiu al NATO din ultimii 13 ani. Colegul meu Ilie Pintea este implicat într-o competiţie la nivelul NATO, concurs în care participă cu una dintre fotografiile realizate de el în Afganistan. Premiul cel mare este participarea la aceste manevre militare ale Alianţei. Pe pagina de Facebook România Actualităţi puteţi vota pentru Ilie Pintea pentru ca el să reprezinte România ca jurnalist la exerciţiu. Până atunci însă, Ilie Pintea ne vorbeşte despre aceste manevre militare de amploare ale Alianţei.

Ilie Pintea: Pregătirile pentru cel mai mare exerciţiu NATO din ultimii 13 ani au intrat în linie dreaptă, la Trident Juncture urmând să ia parte 36 de mii de militari din statele membre, inclusiv din România, 60 de nave şi 200 de avioane. Desfăşurarea de forţe va avea loc simultan în zone din Italia, Portugalia şi Spania, iar în Oceanul Atlantic şi în Marea Mediterană au fost programate manevrele navale. NATO vrea în acest fel să-şi extindă capacitatea de răspuns la provocările actuale şi viitoare, dar şi să crească nivelul de interoperabilitate între statele membre. Pe lângă ţările NATO, la exerciţiu iau parte şi 7 naţiuni partenere, printre care Australia, Ucraina ori Suedia, acesta fiind considerat cel mai amplu exerciţiu după cel din 2002, denumit "Strong Reserve", la care au luat parte 40 de mii de militari. De asemenea, peste 12 organizaţii internaţionale majore, agenţii umanitare, UE şi Uniunea Africană, vor fi reprezentate la exerciţiu, demonstrând angajamentul NATO şi contribuţia la o abordare completă, potrivit Comandamentului Aliat al NATO de la Brunssum. Prima parte a operaţiunii a început deja la 3 octombrie şi se adresează personalului de la nivel strategic şi operaţional, urmând să fie evaluate comandamentele structurilor NATO de reacţie rapidă. Din 21 octombrie şi până în 6 noiembrie are loc faza a doua a exerciţiului, la care iau parte unităţi terestre, maritime şi aeropurtate, precum şi militari ai Forţelor Speciale. Ei vor avea parte de scenarii de luptă complexe, cum ar fi: un răspuns simultan la un atac pe scară largă în care trebuie să facă faţă navelor, avioanelor şi submarinelor inamice. Printre militarii participanţi la exerciţiu se numără şi germanii de la Brigada Montană de Infanterie care vor asigura sprijin logistic pentru Batalionul Montan 233 în zonele alpine din Spania, folosind catârii pregătiţi special în acest scop. Este pentru prima dată când o unitate de felul acesta ia parte la operaţiuni de asemenea amploare, iar militarii acestei structuri vor să demonstreze că, în ciuda tehnologiei avansate, catârii lor sunt necesari pe terenul accidentat de la altitudine.

Radu Dobriţoiu: Domnule general Constantin Degeratu, un exerciţiu de amploare nu este însă coordonat de la Napoli, cum eram obişnuiţi, ci din Olanda, de la Brunssum.
Constantin Degeratu: Da, este într-adevăr un exerciţiu de mare amploare şi trebuie să remarcăm această amploare sub raportul participării ca număr de militari, ca număr de aeronave, nave de luptă şi alte categorii de tehnică militară şi de echipamente militare, dar şi sub raportul structurilor ca atare. Într-adevăr, este vizată pregătirea comandamentelor de la cel mai înalt nivel, deci Comandament de Teatru de Operaţii, capabil să conducă operaţii, Comandamente de categorii speciale de forţe, forţe terestre, forţe aeriene, forţe navale, infanterie maritimă, dar şi Comandament Logistic, dar şi cele care privesc acţiunile militare nemijlocite. De ce nu este condus de la Napoli şi este condus de acolo? Pentru că însuşi acest comandament de la Brunssum este cel care este testat acum în virtutea hotărârilor luate la summitul NATO din Ţara Galilor, este testat în calitate de comandament capabil să conducă operaţiuni de răspuns pe frontiera de est a NATO şi pe frontiera de sud, în aşa fel încât să fie capabil să răspundă oricărui tip de agresiune, inclusiv cele care sunt mai puţin vizibile în spectrul militar. Deci din acest punct de vedere este testat şi cu siguranţă va fi validat sub raportul capacităţii de acţiune. Comandamentul de la Napoli este un comandament teritorial care răspunde din toate punctele de vedere...
Radu Dobriţoiu: Operaţional ...
Constantin Degeratu: de flancul sudic al NATO din toate punctele de vedere, de la Oceanul Alantic până în inima Orientului Apropiat şi în nordul Africii. Deci are o răspundere teritorială şi va asigura şi forţele şi va asigura şi suportul logistic, suportul comunicaţional şi desigur cel de acoperire aeriană a exerciţiului. Dar din această perspectivă, da, este un urmaş al lui Strong Resolve. Îmi amintesc că în 1998 România a participat pentru prima dată la un exerciţiu Strong Resolve. Atunci era o anumită mixtură. Ţările NATO făceau exerciţii de tip război, de tip combat, ţările partenere participau la exerciţii care priveau misiuni de menţine a păcii sau în sprijinul păcii şi România a avut atunci, Statul Major a luat o decizie îndrăzneaţă atunci, aceea de a trimite pentru prima dată după al dolea război mondial un detaşament de valoare strategică, complet al Armatei Române de aici din România până în Portugalia. Am avut atunci forţe terestre, forţe aeriene, forţe navale, fostul distrugător Mărăşeşti a ajuns până în Biscay atunci ...
Radu Dobriţoiu: Fregată acum să spunem.
Constantin Degeratu: Acum fregată. Apropo era să ni se răstoare în Biscay a fost o furtună atunci de un grad teribil şi am avut şi forţe speciale, forţe de război psihologic, deci am avut o participare complexă atunci când încercam să dovedim că suntem într-adevăr o ţară capabilă de a fi admisă în NATO.

Radu Dobriţoiu: Prin analogie, putem să comparăm comandamentul testat acum din Olanda de la Brunssun, cu cele două comandamente din Polonia şi din România nou înfiinţate, tot după deciziile summitului din Ţara Galilor?
Constantin Degeratu: Este de un nivel superior, este nivelul strategic al operaţiunii. Un astfel de comandant ar fi cel care comanda şi aceste comandamente care s-ar angaja în operaţiunile terestre şi într-o anumită măsură aeriene, dar terestre, sunt pe zonele lor efective de operaţie în flancul nordic al NATO, zona Mării Baltice, şi în flancul sudic în zona Mării Negre. Din punctul ăsta de vedere este o diferenţă de nivel strategic la un nivel tactico-operativ, să le numim pe acestea, de nivel divizie... Acela este nivel cum ar fi de front, privit din punctul ăsta de vedere.
Radu Dobriţoiu: De corp de armată.
Constantin Degeratu: Nu de corp de armată, este un fel de cartier general pentru o operaţiune.
Radu Dobriţoiu: Am înţeles.
Constantin Degeratu: Corp de armată cu 36 de mii de militari...
Radu Dobriţoiu: Nu. Mă refer la comandamentele de la noi, din România şi din Polonia.
Constantin Degeratu: A, cele de la noi pot fi nivel de divizie, cum este la ora actuală sau pot să ajungă la o misiune de nivel corp de armată.
Radu Dobriţoiu: La acestea m-am referit. Înţeleg că al nostru comandament de la Bucureşti anul viitor va fi şi testat în cadrul unor exerciţii.
Constantin Degeratu: Da îi va veni şi lui rândul pentru că acest comandament la Brunssum este un comandament vechi, cu tradiţie în structura NATO, a avut o evoluţie interesantă, a avut mai multe misiuni şi cele de tip teritorial şi cele de tip pregătire şi cele de tip suport, acum a dovedit un caracter..., o misiune operaţională de valoare strategic. Comandamentul acesta de divizie abia se constituie, din punctul ăsta de vedere are nevoie de un timp de construire şi cu siguranţă va fi şi el introdus în exerciţii pregătitoare şi apoi în execiţii de validare.

Radu Dobriţoiu: Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg a transmis astăzi un mesaj clar de la Bruxelles cu ocazia reuniunii miniştrilor apărării din Alianţă: NATO este pe teren, NATO este pregătită, NATO îşi va apăra cetăţenii. Cerasela Rădulescu transmite de la Bruxelles:
Cerasela Rădulescu: Alianţa Nord Atlantică este gata şi capabilă să-şi apere toţi aliaţii, inclusiv Turcia, împotriva oricăror ameninţări a spus Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, înainte reuniunii ministeriale de astăzi dominate de criza din Siria.

Jens Stoltenberg: Unul dintre principalele motive pentru care am dublat efectivele forţei de reacţie rapidă este acesta: de a răspunde atât provocărilor din est, dar şi celor din sud, violenţele şi tensiunile din Siria şi Irak. Deci NATO a răspuns deja la acestea prin mărirea capacităţii sale militare şi prin abilitatea de a desfăşura forţe inclusiv în sud, inclusiv în Turcia dacă este nevoie. Campania de bombardamente a avioanelor militare în Siria a provocat tensiuni între Turcia, stat membru al NATO, şi Rusia. Oficialii de la Ankara au denunţa recent încălcări repetate ale spaţiului aerian turcesc de către avioane militare ruse la frontiera turco-siriană şi a prezentat proteste ferme ambasadorului rus la Ankara.

Radu Dobriţoiu: Domnule general Constantin Degeratu, pare că Rusia foloseşte aceleaşi manevre şi are acelaşi obicei demonstrat în Europa, acela de a călca un pic, generic vorbind, în spaţiile aeriene ale vecinilor.
Constantin Degeratu: Da, este una din tactici, nu este o strategie, este una din tacticile care însoţesc acţiunile lor strategice. Aici trebuie să vedem un anume lucru: acest exerciţiu Trident Juncture nu este un răspuns la criza din Siria.
Radu Dobriţoiu: Nu, Doamne fereşte!. El este planificat din timp.
Constantin Degeratu: Este planificat din timp, dar se nimereşte, să zicem, din acest punct de vedere într-o situaţie tensionată şi ar trebui să vedem mecanismul pe care s-a lucrat.
Pentru că ceea ce s-a hotărât anul trecut în Ţara Galilor a fost un răspuns la agresiunea Rusiei în estul Europei, dar dacă citim bine comunicatul final şi măsurile adoptate atunci, măsurile acestea vizau şi alte două riscuri, acelea care priveau riscurile de terorism din Orientul Apropriat, deci creşterea pericolului terorist din Orientul Apropiat căruia trebuia să i se răspundă, deci în cadrul aceluiaşi tip de măsuri şi creşterea riscului de amplificare a fenomenului migraţionist care ameninţa într-o anumită măsură prin acest tip de război hibrid flancul sudic sau frontiera sudică a NATO. Deci, din acest punct de vedere, abia acum vedem o implicare reală a NATO în această zonă, ar fi trebuit să fie mai devreme, în considerarea măsurilor stabilite în Ţara Galilor anul trecut. Că Federaţia Rusă a jucat strategic într-o măsură poate neaşteptată atunci, aceea de a muta atenţia de pe conflictul, de pe agresiunea din Europa de est în altă zonă prin această diversiune, manevra asta de introducere în Europa a unui mare număr de imigranţi într-un timp scurt pe o anumită direcţie, pentru a sparge unitatea, acţiune politică a UE, este altă problemă. Dar este cert că Rusia a mutat atenţia spre Orientul Apropiat şi spre zona sudică, încercând să ne facă să credem că ceea ce s-a întâmplat în zona ucraineană este fapt împlinit şi că acolo nu se mai discută.

Radu Dobriţoiu: Se cam pricepe Rusia la astfel de manevre.
Constantin Degeratu: Se pricepe atâta vreme cât este tolerată, adică, din punctul ăsta de vedere, a exploatat slăbiciunile noastre şi ezitările organizaţiei şi lipsa de iniţiativă şi de acţiune a unor ţări, printre care, spre exemplu, România sau Bulgaria, care nu au mişcat deloc din perspectiva înzestrărilor militare corespunzătoare acestei stări de criză.
Radu Dobriţoiu: Şi într-o bună dimineaţă ne-am trezit cu ruşii în Siria.
Constantin Degeratu: Să fim sinceri, nu ne-am trezit. Dispozitivul a fost construit în trei ani, la vedere sau destul de la vedere. Problema era că dacă recunoaştem noi, guvernele, să zicem din est, din vestul Europei dacă recunoşteam acest pericol ar fi trebuit să luăm nişte măsuri. Or, avem criză destulă, avem probleme politice destule, şi mai degrabă am sperat că nu se va întâmpla acest lucru. Răul întotdeauna se întâmplă atunci când este lăsat să se întâmple. S-a întâmplat, acum situaţia este alta. Această acţiune este una de efect real, pentru că transmite într-adevăr Rusiei o hotărâre clară a NATO de a acţiona în oricare din zonele în care sunt ameninţate interesele de securitate ale Alianţei, ale ţărilor noastre, şi că această chestiune a depăşit problema acelor ezitări în legătură cu modul de folosire a forţei şi cu realitatea folosirii forţei.

Radu Dobriţoiu: Traversăm Mediterana spre Orientul Mijlociu unde constatăm o aglomerare de forţe atât navale, cât şi aeriene. Rusia îşi testează arsenalul în Siria într-o adevărată demonstraţie de forţă. De la Ierusalim transmite Dragoş Ciocîrlan.
Reporter: Trei tipuri de avioane Suhoi, elicoptere de luptă, avioane MIG, diferite tipuri de drone - toate fac parte din acumularea militară rusă în Siria. Forţele aeriene ruse folosesc rachete ghidate prin lasere, unele cu eroare doar de doi metri de la obiectivul vizat. Alt tip de rachete sunt dotate cu focoase de 500 kg, capabile să lovească cu precizie. Se adaugă zeci de nave de luptă care sunt deja prezente în Mediterana. Preşedintele Vladimir Putin vrea să arate că Moscova este o super putere, dar prezenţa militară masivă a Rusiei ridică riscuri şi poate perturba activitatea forţelor din regiune ale Israelului, Turciei, forţele coaliţiei conduse de americani. La Tel Aviv au avut loc consultări între factori militari ruşi şi israelieni pentru un mecanism de comunicare, astfel încât să fie evitate ciocniri accidentale, dar Moscova pare să trimită Ierusalimului un mesaj cu totul diferit. A anunţat că trimite un crucişător cu 64 de rachete avansate S 300 în dreptul oraşului sirian de coastă Latakia. Fără să spună public, Moscova a creat indirect o zonă de interdicţie a survolului într-o mare parte din Siria, în nordul Israelului, inclusiv Platoul Golan, precum şi în sudul Turciei pentru avioanele americane. Forţele Aeriene ale Turciei, Marii Britanii, Israelului şi Iordaniei trebuie să-şi coordoneze operaţiunile în spaţiul sirian sau libanez cu Forţele Ruse. Pe de altă parte, sistemul S 300 are o autonomie de 150 km şi poate trage inclusiv rachete de croazieră. Injectarea de sisteme S 300 în arena de război lărgeşte oportunităţile Forţelor Aeriene Ruse.

Radu Dobriţoiu: Acolo, pe acel mal de Mediterană se vorbeşte şi despre un portavion chinezesc.
Constatin Degeratu: Da, a fost semnalată deplasarea unei nave de mare capacitate chineze în această zonă. Se ştie de multă vreme de acţiunile de pregătire comună în cadrul Grupului de la Shanghai, care ne-a făcut vecini cu China, din perspectivă militară, în legătură cu această criză. Este, cel puţin din perspectivă politică, un suport pentru acţiunile Rusiei în această zonă. Nu întrevăd în niciun fel vreo implicare militară efectivă a Chinei în această criză, dar constituie, ca semnal, o problemă destul de complicată pentru NATO, întrucât intervenţia pentru prima dată a Chinei în problemele de securitate ale Europei este una care n-ar fi fost de dorit. Şi, din punctul ăsta de vedere, este probabil răspunsul Chinei la întărirea dispozitivului militar american în Asia-Pacific.
Radu Dobriţoiu: Vorbea colegul meu Dragoş Ciocîrlan de un crucişător rusesc, purtător de rachete SA 300 care pot pune în dificultate toate ţările din acea regiune, fiind amplasat în portul Tartus sau Latakia.
Constantin Degeratu: Da, sistemele de rachete S 300 ruseşti şi, cele după ele, S 400 sunt echipamente foarte moderne de luptă împotriva ţintelor aeriene din categoriile avansate. Şi, ca urmare, realizează, într-adevăr, acolo unde se află amplasate, că se află pe uscat, în jurul unei raze, în interiorul unui cerc cu o rază corespunzătoare destul de mare, cum ar fi cele din Crimeea - în Crimeea le găsim la ora actuală - dar şi când sunt amplasate, să zicem, pe o navă de acest tip realizează implicit o zonă de interdicţie pentru cei care nu sunt în favoarea sau în cooperare cu Rusia într-o astfel de situaţie. Ele acoperă sau acoperă negativ să spunem inclusiv parte din spaţiul aerian al Israelului şi al Turciei şi asta creează deja o problemă de tip de agresiune la adresa Turciei, cel puţin. Din această perspectivă, este o problemă care îndepărtează teribil de mult perspectivele unei dorite cooperări tacite între Rusia şi Turcia. Deci Turcia s-a trezit într-o situaţie extrem de dificilă. Dar trebuie să vedem că Turcia, oarecum, a anticipat aceste mişcări pentru că în urmă cu câteva luni a solicitat şi a primit baterii de rachete Patriot americane din Spania pentru întărirea apărării în spaţiul său aerian, chiar poate anticipând această criză. Deci există un anume echilibru. Dar într-un astfel de echilibru există şi riscul unor accidente şi de-asta mă tem cel mai mult, pentru că Rusia nu cred că încearcă să forţeze o confruntare, dar există riscul ca, în cadrul unei astfel de aglomerări, să se producă incidente care ar putea crea pericole mult mai mari de dezvoltare.

Radu Dobriţoiu: De altfel, astăzi s-a precizat că NATO este pregătită să apere Turcia, dacă va fi necesar - s-a anunţat în cadrul reuniunii ministeriale a Alianţei de la Bruxelles, totul în urma prezenţei militare ruseşti la graniţa de sud a Turciei. "Euroatlantica", la final. Ediţie dedicată forţelor militare prezente în Mediterana.


Etichete forte rusesti Siriarazboi SiriaTrident Juncturegeneral Constantin DegeratuRadu DobritoiuDragos CiocarlanIlie pintea

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live