Denumire de Origine Protejată, ambiţia pomicultorilor
Articol de Roxana Vasile, Paris, 07 Mai 2010, 17:34
Ambiţia celor 320 de pomicultori din Limousin este ca mărul de tip golden să nu-şi dezmintă calificativul european de "denumire de origine protejată" (DOP).
Este, de atfel, singurul din Franţa care se poate lăuda cu o astfel de recunoaştere oficială a calităţii.
În regiune sunt 3.300 de hectare de livezi de unde pleacă, anual, peste 100 mii de tone de mere care poartă eticheta DOP.
Audio: Pomicultorii ţin la denumirea de Origine Protejată
Pentru aceasta, însă, eforturile localnicilor de a respecta condiţiile de producţie, stocare şi vânzare cuprinse într-un caiet de sarcini la nivel regional sunt considerabile. Calitatea este cuvântul lor de ordine şi nu fac nici un rabat de ea!
Dacă partea de producţie, de la plantarea arborilor până la cules, revine fiecărui producător în parte, în schimb, pentru o mai bună desfacere pe piaţă a merelor de Limousin, pomicultorii sunt grupaţi în cooperative.
Aurélie, angajată a unei cooperative din zonă spune că la Limdor, ca şi în celelalte trei, fructele sunt stocate şi măsurate cu ajutorul unui aparat care se numeşte penetrometru, măsurăm fermitatea mărului.
Apoi se măsoară cantitatea de zahăr. Se taie bucăţi din mar şi se face un suc care va fi analizat.
Se fac analize pe fiecare lot de mere al unui producător.
Pe termen scurt, mediu sau lung, merele ajung, apoi, în camere frigorifice impecabil întreţinute. Avem 32 de camere frigorifice în care intră între 450 şi 500 de tone de mere.
Urmează ambalarea. După ce trec printr-o baie de apă, merele sunt uscate, triate în funcţie de defecte, culoare şi mărime. În fine, fructele sunt trimise, între 1 noiembrie şi 31 iulie, spre vânzare în supermarketuri.
Laurent Rougerie, preşedintele sindicatului apărării mărului spune că până nu demult, producătorii de mere din Limousin nu o duceau tocmai rău.
Criza, însă, i-a lovit din plin.
Laurent Rougerie spune că merele pe care le-a recoltat în 2009 sunt foarte greu de vândut.
"În privinţa volumului de vânzări nu sunt probleme, în schimb preţurile sunt foarte, foarte mici. La producator, preţul unui kilogram este sub 30 de euro-centime, deci sub costul de producţie, cuprins între 35 şi 40 de euro-centime. Este pentru prima dată în ultimii 15 ani când ni se întâmplă acest lucru, deci traversăm o criză foarte gravă, dar sperăm să ieşim din ea foarte repede", a precizat Laurent Rougerie.
Indiferent, însă, de vremuri, merele de Limousin rămân la fel de bune.
