Dan Puric despre tradiţii si credinţă la poporul român
Dan Puric: “poţi sa ai griji dar nu trebuie să fii îngrijorat”.
17 Iulie 2009, 23:36
Siluetă pregnantă şi voce singulară în care se contopesc omul, artistul, gânditorul şi cetăţeanul, Dan Puric este, la urma urmei, o conştiinţă înaltă a vremii noastre. Crede nezdruncinat în puterea germinativă a spiritualităţii noastre româneşti de tip răsăritean şi în dăinuirea sa valorică demnă, angajată în dialogul cu alte viziuni asupra lumii, şi deplânge precaritatea ei de azi.
Artistul Dan Puric într - un dialog cu Gabriel Basarabescu la Matinal de weekend:
Gabriel Basarabescu: Cum vede actorul Dan Puric faptul că în săptămâna mare de dinaintea Paştelui ortodox a fost publicat un dvd cu “Ultima tentaţie a lui Iisus”, un film considerat de către biserică drept blasfemic?
Dan Puric: În casa lui Dumnezeu, din când în când, se mai strecoară şi dracul. Trebuie să se saboteze cumva orice, iar dracul işi face şi el profesia. Noi trebuie să ne raportăm la poziţia ţărănească, extraordinară de altfel, pentru noi, românii dracul nu este foarte mare, nu este o chestie mephistofelică, e prin curte, e un fel de capră. Noi chiar îl râsfăţăm, îi zicem , Aghiuţă, Scaraoţchi. Şi iată că dracul a mai făcut o scamatorie.
G.Basarabescu: Este nevoie de modele şi tu esti un model, multă lume se întreabă cum s-a pregatit Dan Puric pentru sărbătoarea Învierii Domnului?
D. Puric: Postul nu trebuie văzut ca o biciurie, ca o autoflagerare. Treaba asta nu trebuie să fie o anorexie, postul nu este împotriva trupului. Postul trebuie luat ca o integralitate a fiinţei. Până la urmă nu este important ce iţi intră în gură ci ce iţi iese pe gură.
G. Basarabescu: Omul obişnuit, care este prins în tumultul vieţii işi aduce aminte de biserică numai în preajma sărbătorilor, Crăciun, Paşte, Sf Maria?
D. Puric: Bolile secolului XXI sunt de tip degenerativ, iar degenerarea cea mai mare este cea a sufletului. Noi acum, asistăm la aceasta degenerare. Acum trăim un fel de izolare a ortodoxismului în sărbători şi circumscrierea credinţei în mari festine, în mari crăpelniţe, iar în rest noi ne manifestăm în datele omului contemporan care uită de murirea lui.
G. Basarabescu: Şi ce se poate face?
D. Puric: Sa îi aducem aminte omului că viaţa este trecatoare, că nu trebuie să stea înlăţuit de jeep-ul de 150 de mii de euro, de vila cu 60 de camere, de contul de la bancă. Biserica spune ca poţi sa ai griji, dar să nu fii îngrijorat. Unii trăiesc ca sa aibă, alţii trăiesc ca sa fie, iar alţii trăiesc ca sa învie!
