Cuvinte de prisos

Din calea focului mai poţi fugi, din a puhoaielor mai greu. La foc sari cu o galeată de apă în mînă, pe cînd în faţa apei... Greu de luptat cu furia ei.

O spun, nu în cunoştinţă de cauză, ci făcînd apel la cele întîlnite în lungul drumurilor de reporter, pe Siret, pe Bistriţa, lîngă apa Moldovei ori pe Prut. În locuri unde am cunoscut tăria oamenilor, dar şi neputinţa lor în faţa stihiilor naturii.

Peste tot sentimentul trăit a fost acelaşi. De totală contopire cu starea de spirit a celor loviţi, năpăstuiţi. Altfel nu se putea. Nu am firea. M-am convis de slăbiciunea din mine de îndată ce am ajuns la Nisiporeşti, satul despre care am auzit că ar fi fost serios afectat de iureşul ploilor şi de şuvoaiele pornite de pe versanţi. Face parte din comuna Boteşti, judeţul Neamţ şi e situat în apropierea vestitului Han al Ancuţei.

Nu mai spun ce-a fost în mintea mea, la gîndul că era vorba de revărsări de ape. Mi-am dorit să ajung la ţintă, la oameni şi-n locuri cît mai sugestive cu putinţă. Le-am cautat şi am întrebat şi...m-am mirat. Ceea ce am întîlnit acolo nu semăna prin nimic cu cele văzute în alta parte. Lipsea albia unui presupus pîrîu năbădăios şi forfota specifică unei revărsării de ape.

Lămuririle au venit de îndată ce am intrat în vorbă cu oamenii care ieşeau de la biserică. „A fost înspăimîntător, a fost un zgomot uriaş... Rupere de nori, nu altceva. Totul a venit pe neaşteptate”. Aşa spuneau mai toţi. Şi mai toţi vorbeau de ajutorarea celor peste care au trecut apele. Preotul le şi sugerase. ,,Fiecare să ajute cum poate”. Şi fiecare părea pe deplin motivat de ceea ce urmează să facă.

Mirarea a venit de la configuraţia locului în care s-a produs nenorocirea, pentru că nenorocire se cheamă distrugerea pereţilor la cîteva case şi a acareturilor din mai multe gospodării.

O văioagă linistită a satului, cu case de o parte şi de alta, grădini şi amenajări gospodăreşti în toată regula şi cu legătură spre înaltul zonei. De acolo, din deal au venit şuvoaiele. Mari de doi metri. Au rupt zăplazuri şi au măturat curţi. Au dărîmat pereţi şi au distrus bunuri de-o viaţă. A fost rupere de nori. De unde şi calvarul unor bătrîni neajutoraţi. Neameritată soarta lor.

Cuvintele sînt de prisos. Doar gestul de bine care să le lumineze chipul mai contează.